4,199 matches
-
În plic, acolo, și gata! Ai grijă să aibă adeverința pe ea toate ștampilele, parafele și semnăturile, ca să nu mai facem Încă o dată nesfârșirea asta de coadă!”. Pe holul Îngust, zeci de oameni se Înghesuiau, se Împingeau, asudau și se Înjurau până să apuce, Într-un sfârșit, să intre În râvnitul cabinet. Când, după aproape două ceasuri, ajunsese În fața ușii, tânărul Îl chemase pe maestrul Foiște și-l Încurajase să intre el Însuși În fața comisiei. Profesorul oftase resemnat. După câteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de flori: Vâzdoage, busuioc și nemțișori. 84 și când a fost să vie el pe lume, Bărbatul s‐ a‐ mbătat anume: Era al patrulea băiat, și‐ n casă numai sărăcie. Târziu, când s‐ a întors ursuz și beat, I-a înjurat, ‐ Pesemne că de mare bucurie. Dar ca să‐ alunge vitrega ursită, Pe somnul nou și fără grija foamei, A- ntins măicuța mâna ei trudită: ‐ Băiatul mamei ... Pe urmă, a crescut la întâmplare, Așa cum cresc copiii de sărac, și a trăit și
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
cu poruncă Mama lui în prag apare și la pieptul lui s‐aruncă. E bătrână, e beteagă, Dar cu dânsul vrea să plece: Ea se roagă, ei îl leagă Îl pornesc, și ea‐ l petrece. 212 O‐mbrâncesc și o înjură; Stă obida s‐ o doboare: ‐ Domnișorule, te‐ndură! Vreau să‐ l văd numai cum moare... CÂNTEC DE LEAGĂN Corinei Hai, odor, hai păsărică Dormi, o, dormi, fără de frică, Să te‐alinte Moș cuminte și să‐ți cânte‐ncetinel: „Mugur, mugur
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
-i porunca stăpânului. — De ce? Fiindcă vă retrageți, pe când eu sunt unul din cei ce încă mai atacă. Refuzând scurt, omul se repezi înainte. Pe spinarea lui, un singur smoc de iarbă de bambus șuiera în vânt. Fir-ar să fie! înjură Hidetsugu, privindu-l cum se îndepărta. I se păruse că, în ochii acelui om, prețuise mai puțin decât un fir de bambus la margine de drum. Privind în urmă, Hidetsugu văzu un nor de praf stârnit de inamic. Dar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
am trimis de câteva ori la părinții mei, mai ales când se afla în concediu sau în permisie. Prin el, tata era foarte bine informat de comportarea mea față de ostașii pe care-i aveam sub comandă și grijă. N-am înjurat, n-am bătut, n-am umilit și chinuit pe vreunul din ostașii mei, oricât mi-ar fi greșit. Vinovații erau supuși judecății camarazilor lor și de cele mai multe ori pătrundeam în inima și sufletul lor chinuit și amărât mai lesne decât
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
cam despre cine e vorba, zic eu). Lingăul: „Cât de scârnav e hârdăul,/ Pe de lături stă lingăul/ ... Chiar de l-ai băga în boală/ Nu-l poți depărta de oală!” Unii spun: „Că de mic a fost deprins/ Să înjure orice ins/ Să se-arate tuturor/ Că-i fiu de conducător” (Nu-i așa că v-ați prins cam cine ar putea fi? - zic eu). Vlăduț: „Mai linge blide și mai latră/ Și cere să i se prescrie/ Și lui un
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
care este adevărul. - Oricare ar fi adevărul eu am niște ordine de îndeplinit, îl luă gura pe dinainte pe Gardian. Aduce-ți-l pe rebel. Pe pulberea mea stelară, sunt un dobitoc de bună voie și nesilit de nimeni, se înjură el de unul singur. - Sunt sigur că vom găsi o cale de rezolvare care să ne mulțumească pe amândoi, spuse pe același ton căpitanul. Trebuie să-l momesc cu ceva. Dacă e nevoie cu propria lui moarte. Amenințarea poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
octombrie a fost plină de tot felul de tâmpenii politice, să vedem ne poate oferi și luna noiembrie. După câte îi cunosc eu pe cei de la putere, cred că nu ni se va usca gura, din lipsa motivelor de a înjura până și luna în care ne am născut... Un șut în fund = un pas înainte Cred că am ceva tendințe masochiste, dacă, deși am jurat că o vreme am să mă feresc de presă, această componentă al mediei, care cu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
trei subiecte au devenit, politică, politică și politică. Să nu vă temeți de politica de cârciumă. Asta nu a făcut rău nimănui niciodată. Așa că o să-l lăsăm pe consumatorul rețetei băsesciene, să-și bea țuica în tihnă și să poată înjura în cel mai neaoș limbaj politic românesc, marile realizări ale guvernării PDL-iste, iar noi să plecăm tiptil cu nevoile și necazurile noastre în spate... Înjură fiindcă e român Este ciudat, când câte un individ cu funcție importantă la nivel
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
lăsăm pe consumatorul rețetei băsesciene, să-și bea țuica în tihnă și să poată înjura în cel mai neaoș limbaj politic românesc, marile realizări ale guvernării PDL-iste, iar noi să plecăm tiptil cu nevoile și necazurile noastre în spate... Înjură fiindcă e român Este ciudat, când câte un individ cu funcție importantă la nivel de România, stă „la cutie” vreme îndelungată, fără să dea vreun semn de viață și când te aștepți mai puțin, exact ca vițelul mort care mai
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
ca orice român neaoș vagi tresăriri de conștiință fiscală, dacă cineva îi cere mai mulți bani pentru casă, sau pentru mașină, dar, după ce se irită preț de câteva minute, țipând isteric în fața unei biete funcționare de la ghișeu, plătește și pleacă înjurând de mama focului. Ceea ce-i mai curios, e că îl irită mai degrabă lipsa de politețe a funcționarei de la ghișeu, sau faptul că a așteptat prea mult la rând, decât faptul că șnapanii de la guvernare i au săltat banii. În ceea ce privește
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
un ochi spre traseul miliardelor de lei publici, care circulă vioi prin sistemul finanțelor publice și alimentează din greu sutele și miile de contracte dubioase ale clientelei politice. Atunci i se pare și lui, că asta îi afectează cumva interesele, înjură din nou de toți arhanghelii cunoscuți, dar ca un adevărat pui de dac, înțelenit din antichitate pe meleagurile acestea, înțelege rapid că modalitatea aceasta de abordare a problemei nu-i folosește la nimic și alege să se descurce de unul
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
japoneză sau germană care să-i preia acțiunile și să-i facă un business în plină relansare. Dar, deocamdată, România nu este o asemenea companie ipotetică, ci e o țară în care micii acționari ai întreprinderilor care încă mai merg, înjură nervos, dar stau încolonați, la cheremul unui consiliu de administrație format dintr-o gașcă de dulăi hulpavi, al căror singur imperativ e cum să câștige cât mai mult prin inginerii speculative, în timp ce companiile respective se duc încet dar sigur de
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
respective se duc încet dar sigur de râpă. Cioclii care o îngroapă, nu și fac probleme de conștiință, ci imediat pun ochii pe altă companie, care încă mai răsuflă. Iar în timpul acesta, dom’ Pișculeț fostul mare țărănist de la scara vecină, înjură pe toate drumurile comuniștii și pe Iliescu, care cică după părerea lui, ar fi vinovați de toate relele. Nici el nu știe care ar fi vinile, dar înjură fiindcă e român, țărănist și năuc... 5 noiembrie 2010 Este ziua în
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
răsuflă. Iar în timpul acesta, dom’ Pișculeț fostul mare țărănist de la scara vecină, înjură pe toate drumurile comuniștii și pe Iliescu, care cică după părerea lui, ar fi vinovați de toate relele. Nici el nu știe care ar fi vinile, dar înjură fiindcă e român, țărănist și năuc... 5 noiembrie 2010 Este ziua în care am plâns. Am plâns cu o adâncă durere în suflet, de parcă aș fi pierdut pe cineva apropiat sufletului meu. Am plâns și eu, alături de toți oamenii cu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
hoției, sub umbrela violenței legitime. Și toate acestea, sub oblăduirea unui șef suprem, care din viclenie veghează neabătut, ca starea să continue. Iar noi vitele de povară și de sacrificiu, ale acestui stat original, nu avem decât libertatea de a înjura cât vrem, că tot nu ne auzim decât noi între noi... Înmormântare cu onoruri militare Era prin 1990, sau chiar 1991, când într-un ziar am citit o știre care m-a stupefiat pur și simplu. Într-un articol, o
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
țigănelile tale”. Protocolar, așa ca între doi președinți de aceeași teapă. Așteptând următoarea reuniune a președinților, tare mă tem, să nu ne pomenim că onorabilul nostru președinte pățește ca în Caragiale și se plânge prin depeșă celor din România: „toți, înjurat Dumnezeul mamii și dat palme, picioare, spate gios”... Frecție la bătrânul picior de lemn Ce bine e să ai prieteni pe lumea aceasta! Lighioana cu pricina, este persoana care pe lângă alte ajutoare dezinteresate, precum aceea de a te ajuta să
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
de vară, s-a dus naibii. Îmi pare rău, poate altă dată... Spunea Mircea Badea... E 2 octombrie. Așa spune buclucașul calendar. De ieri, am pășit cu o oarecare teamă în această nouă lună calendaristică și am început sârguincioși să înjurăm, cu mai mult spor, pe cei care au reușit în nici un an de la realegerea lui Băsescu, să ne aducă undeva în partea cea mai de jos al terfelirii demnității umane. Spunea Mircea Badea cândva, într-una din emisiunile celea a
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Dacă te ridici acum, ne duce Adi cu mașina. Sau preferi autobuzul? ― Prefer somnul. ― Ok, atunci eu am plecat. Cu siguranță știa exact ceea ce urma să se Întâmple. ― Așteaptă! am țipat după ea. Fir-ar să fie! M-am ridicat Înjurând În șoaptă, mi-am tras pe mine o bluză gri Împletită și o fustă la limita lungimii admise, m-am dat cu ruj În timp ce Maria mi-a pieptănat și prins părul și mi-am Îndesat În geantă toate caietele de pe
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Îl iubisem și eu, chiar de la Început. Fusesem meniți să fim Împreună. ― Îmi pare rău, trebuie să cobor, scuze, stația mea, am Început să bolborosesc ca o nebună Împingându-i pe toți cu coatele. Sunt aproape sigură că m-au Înjurat apoi cu toții, dar nu-mi păsa deloc. Am Început să alerg pe stradă, Împiedicându-mă de emoție. Când am ajuns acasă m-am repezit la laptop. Dacă Damian Îmi ignora apelurile, poate că ar fi citit măcar un email. I-
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
ea. Ce înseamnă „diversificare transsexuală“? — Să scrii poeme despre poponari, răspunse pe fugă Wilt și ieși la mașină. O porni pe Parkview Avenue și se trezi prins într-un ambuteiaj de la un sens giratoriu. Se lăsă moale în scaun și înjură în tăcere. Avea treizeci și patru de ani și-și risipea talentele cu anul III Mecanici Auto și cu o femeie care, din punct de vedere educațional, era în mod clar subdezvoltată. Dar cel mai grav era că Henry se vedea nevoit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
acela alunecă pe pământul noroios. Cu un efort disperat, care îl obligă să dea drumul păpușii de cauciuc, se aruncă într-o parte și se apucă de bucata de furnir. Apoi se ridică cu grijă în picioare și începu să înjure. Pantalonii îi erau plini de noroi și mâinile îi tremurau. — La dracu’, eram gata-gata să cad și eu înăuntru! mormăi el, după care se uită în jur după Judy. Numai că Judy dispăruse. Wilt își căută lanterna și lumină pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
acestor magii senile. Ar trebui, poate, să se ducă la Tolea, să-i arate revista. Reacțiile lui Tolea sunt copilărești și imprevizibile, mimează bine vitalitatea și chiar radiază un fel de terapeutică iritare. Ar putea începe să urle sau să înjure sau să dea foc revistei sau să-l dea, pur și simplu, afară pe nepoftit. Nepoftit? Greu de spus cine e nepoftitul. Tolea era, în definitiv, chiriașul, nu el. Așa că... da, ar fi bună o vizită la Tolea, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vorbește de maică-sa. Fără jenă, mie, unui străin! Apoi, discuții literare, la care nici nu mă pricep. De clasici n-am timp destul, așa spune, iar pe ăștia noi nu-i pot suferi, par confuzi, mediocri, snobi, așa spune. Înjură, plânge, glumește, se vaită, se confesează, se căiește, ca un adolescent. Acest ton confesiv, la arogantul Tolea! Poate doar se distreaza, cine stie...sa ma provoace si pe mine la confesiuni. Urme, traiectorii, contradicții... traseele confuze ale mascaradei. Un înlocuitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
din minți primăvara asta ilegală. Ați observat forța ei de descătușare asupra captivilor care suntem? O să înnebunim, vă spun eu, doamnă Venera. Ieri-seara, mă plimbam prin parc. Deodată, un june superb, o flacără grandioasă. Amantissime frater, mă pregăteam să-l înjur... Doamna făcu un gest agasat. Un gest de lahamite, pe care îl repetă, fără să-i mai dea timp să se mire. — E bine să știi că nu mă cheamă Venera, cum tot repeți. Numele meu este Tereza. Ți l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]