13,210 matches
-
țigară i se scutura În fața ofițerului care se dăduse la o parte. — Poate luni. De neprețuit. Aruncă o privire mesei acoperite cu sticle și se-ncruntă. Băutură! Îi spuse, scoțând un vechi portofel de piele dintr-un buzunar interior și Înmânându-l polițistului plin de scrum. Agent, vreau să mai iei un rând. Lumea moare de sete pe-aici! Da, doamnă! — Whisky pentru toată lumea! Doamna inspector Steel plezni blatul mesei. Și să fie duble! Polițistul detectiv se Îndreptă către bar, luând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Acela care se Întindea pe toată pagina Întâi, cu un editorial deosebit de lung la pagina douăsprezece. În schimb, le spuse tutror despre atacul asupra Hoitarului. Și despre cum echipele de căutare nu se Întorseseră cu nimic În afară de răceli puternice. Apoi Înmână sarcinile zilei și anunță sfârșitul Întrunirii. Logan fu primul În picioare, gata să pornească, dar Insch nu avea să-l lase să scape așa ușor. — Sergent, spuse el pe un ton ca mierea, ești bun să-mi acorzi o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Îl aștepta la finele conferinței, pierzând vremea În partea din spate a camerei, cu un aer stingher. Îl lăudă pe Logan pentru treaba extraordinară pe care o făcuse găsindu-l pe puști. Cât de mândri erau toți de el. Îi Înmână o copie a ziarului de dimineață, cu titlul: „POLIȚISTUL EROU OPREȘTE UCIGAȘUL DE COPII!!! JAMIE E ÎNAPOIAT NEVĂTĂMAT MAMEI SALE! POZE LA PAGINILE 3-6...“ Își mușcă buza, respiră adânc și spuse: — Acum ce facem? Logan știa că Miller nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
grup de oameni care călătoresc printr-un teritoriu necunoscut, Înfruntând tot felul de situații periculoase și neprevăzute. Filmul este ecranizarea romanului omonim al lui James Dickey. . În engl. Lady of the Lake) = personaj mitologic din legenda Regelui Arthur, care Îi Înmânează acestuia sabia Excalibur. Lanț de supermarketuri cu originea În Marea Britanie . Suburbie a Aberdeenului . Medicament cu efect antiinflamator răspândit cu precădere În Marea Britanie, fiind folosit cel mai adesea pentru atenuarea durerilor musculare și reumatice. . Cartier al orașului Aberdeen, În trecut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
apă, curierul se lăsă să alunece de pe cal și pe când, cu mâini amorțite, încredința frâiele unui grăjdar, ceru să-i fie anunțat grabnic lui Germanicus. Neașteptatul curier fu primit imediat, plin de noroi cum era; din prag, băiețelul îl văzu înmânându-i faimosului său tată un plic oficial sigilat și scoțând apoi dintr-un buzunar interior un al doilea mesaj. Faimosul său tată lăsă plicul oficial să cadă și-l deschise cu nerăbdare - sau, poate, cu neliniște - pe cel de-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
le povestea fraților mai mari impresionanta călătorie egipteană, își făcu apariția un tabellarius stator cu însemnele imperiale. Discuțiile și râsetele încetară pe dată. Curierul ceru să fie anunțat cu mare pompă. Germanicus tocmai ieșea din camerele sale, iar curierul îi înmână cu obrăznicie un plic, în public, chiar în mijlocul atriului. — Din porunca împăratului, spuse. Gajus văzu că rigiditatea lui militară se transforma în insolență și fu cuprins de o spaimă irațională. Curierul așteptă documentul de primire și plecă. Germanicus se închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să se grăbească, și Callistus găsi un executor neașteptat chiar în persoana primului praefectus al cohortelor pretoriene, ofițerul cel mai vechi și de încredere, care se ocupa de paza Împăratului: Cassius Chereas, cel care, cu trei ani în urmă, îi înmânase lui Callistus mesajul fatal al lui Sertorius Macro. Chereas era un om aspru, de modă veche, curajos și foarte puternic, care nu suporta - și, probabil, nu înțelegea - bârfele și glumele de la curte. Callistus râse de el aruncându-i un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vorbească. Din când în când, Sachs își nota lucrurile care i se păreau importante. Fu anunțată prin stație că trupele speciale au ajuns. La fel și negociatorul. Rupse pagina pe care scrisese informațiile despre suspectul din clădire și i-o înmână lui Wilkins. - Du asta negociatorului. Îi va fi de ajutor. Începu să-i citească arestatului drepturile, întrebându-se: a procedat cum trebuia? a pus vieți în pericol inutil? ar fi trebuit poate să verifice personal starea rănitului prima dată? După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
buze, îi spuse că femeia gravidă fusese eliberată. Nu se înregistrase nicio pierdere și polițistul rănit se afla în afara oricărui pericol. În plus, toți cei trei suspecți fuseseră prinși. O polițistă se apropie de ei și, salutând ca la carte, înmână o geantă căpitanului. - Și iată, avem și un bonus. O pungă plină cu cocaină și pipe, plus alte droguri în cantități mai mici. - Astea erau tot în mașină? - A, nu. Erau într-un Ford de peste stradă. M-am dus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ajutase în nenumărate rânduri pe Rhyme. Dacă cineva putea spune despre acest dispozitiv ce este, de unde provine și care este scopul său, acel cineva nu putea fi decât Geller. Sachs luă cu băgare de seamă micul panou și i-l înmână lui Lon Sellitto, care la rândul său îl dădu mai departe unui subaltern în uniformă spre a fi transportat către sediul FBI din oraș. Dar Sachs, aspirant la gradul de sergent, îl opri pentru a verifica sigiliul și pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cu pricina, un obiect deloc obișnuit de altfel. - Nu serios? întrebă ea deloc surprinsă. Nu e doar o ploscă. E și o distragere a atenției. Pentru că în timp ce voi vă uitați la ea, eu am luat asta. Iată. E important? Îi înmână Ameliei Sachs un încărcător pentru arma Glock; aceasta se încruntă și verifică atent dacă îi mai lipsea ceva de la centură. - Deci aceasta este maniera fizică de a induce pe cineva în eroare. Dar asta e un lucru relativ simplu comparativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
chiar nu înțelegi că nu am avut de ales?”. Amelia Sachs trecea la rândul ei podul acum spre închisoarea Bernard B. Kerik, cunoscută de toată lumea sub numele de Cavou; aici, chiar deasupra centrului civic al orașului, Sachs își pronunță numele, înmână gardianului pistolul și trecu de cealaltă parte a ușii metalice, care scârțâi și se închise în urma ei. Așteptă câteva minute și apoi omul pentru care venise aici își făcu apariția dintr-o cameră de interogatoriu. Elegant, cu părul negru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
zis, vei presta pentru negrii din închisoare aceleași servicii pe care Clara Sampson ți le-a făcut. Deci, ce va fi? - Rahat. - Înțeleg că răspunsul este da. Atunci hai să te pun în temă cu planul nostru. Apoi Barnes îi înmânase o armă, adresa unui hotel și locația biroului lui Grady și îl trimisese la New York. În primele zile, pastorul Swensen făcuse muncă de recunoaștere. În ziua de joi, spre seară, intrase în clădirea guvernamentală și, ajutat de hainele bisericești și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Faptul că un băiat de numai 14 ani primește un astfel de compliment din partea maestrului adânci și mai tare tăcerea din jur. - Vrei o lecție? Băiatul încuviință extaziat din cap. - Dă-mi mie monedele. Își deschise palma pentru a-i înmâna monedele. Iluzionistul privi mâna băiatului, încruntându-se. - Unde sunt? Palma era goală. Iluzionistul, care acum râdea cu răutate de expresia zăpăcită a băiatului, deja le înhățase. Băiatul era uluit; nu simțise absolut nimic. - Acum o s-o arunc pe asta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
nemulțumită. - Un rahat de costum de 240 de dolari. S-a dus pe apa sâmbetei. La dracu’! Ce se petrece, Sachs? - Voi interoga martorul, domnule locotenent. Aveți reportofonul la dumneavoastră? - Cum să nu, răspunse el scoțând aparatul din buzunar și înmânându-i-l. Avem un martor? - Lasă-i baltă pe martori, Sachs, interveni Rhyme. Știi doar că nu te poți bizui pe ei. Să rămânem mai bine la dovezi. - Nu, pentru că eu cred că vom scoate o mărturie bună. Mă voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în schimb comandă o cafea Maxwell House sau Folgers. Sellitto se interesă asupra probabilității de a mânca ceva, mai ales că sandwichurile cubaneze mult așteptate nu supraviețuiseră drumului de la restaurant înapoi acasă. Thom se făcu nevăzut în bucătărie. Sachs îi înmână Karei carnețelul pe care își luase notițe, rugând-o să noteze orice i s-ar fi părut relevant despre profilul criminalului. Kara se ridică de pe scaun și plecă în laborator. - A fost foarte bine, se adresă Sellitto lui Sachs. Interviul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
lecție venea el astăzi când intră în Bistroul Elmei. Chelnerița îi ieși în întâmpinare. - Salut, Hobbs. Plăcintă? - Nu. Adu-mi o Vernors și o omletă cu cașcaval. Condimentată. Am primit vreun telefon cât...? Până să-și termine întrebarea, i se înmână un petic de hârtie, pe care scria: „Sună-mă. JB”. Chelnerița întrebă: - De la Jeddy? Părea să fie el. De când poliția dă târcoale, el și oamenii lui... adică, nu l-am mai văzut deloc pe aici. Îi ignoră întrebarea, mulțumindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
motivul pentru care se afla acolo: un iluzionist căutat pentru crimă lucrare cu mai mult timp în urmă pentru domnul Kadesky. Femeia, Katherine Tunney, auzise și ea despre crime și o invită pe Kara înăuntru să aștepte întoarcerea producătorului. Îi înmână Karei un permis pentru a pătrunde în zona lojelor pentru VIP-uri și apoi plecă, motivând că mai avea câteva lucruri de terminat, dar promițându-i Karei că va da dispoziții paznicilor să îl anunțe pe domnul Kadesky că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de câteva minute în care să nu mai fie nevoită să flirteze, să cocheteze și să fie fatală. Șoferul îi așeză cufărul de voiaj marca Goyard pe un cărucior de bagaje — geamantanele cu rotile erau atât de burgheze! — apoi îi înmână un plic cu sigla Twentieth Century Fox în colțul stâng. — Domnul Baron vă transmite scuzele sale pentru că nu a putut să vină, spuse șoferul conducând-o spre parcare. — Oh, nu face nimic, spuse veselă Adriana. Am să trag un pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
care le probase. Ruby le luă de la ea și continuă să Împacheteze În liniște. Lipsa ei de cuvinte dezicea activitatea frenetică desfășurată În creierul ei. Era clar, o văzuse. Un stomac fals, corect? Da. Fără urmă de Îndoială. Claudia Îi Înmână cardul ei de platină Amex și apoi a Început să se uite printr-un coș de pe tejghea cu botoșei tricotați. Cât timp Ruby trecu cardul prin automat, gândurile i se tot amestecau. Dar privise În nișă pentru o secundă. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ei pentru cel mult o secundă, poate mai puțin. E decizia dumneavoastră, membrii ai juriului... Pur și simplu nu avea nici o noimă. Ruby trebuie să se fi Înșelat. O privi pe Claudia semnând chitanța de la cartea de credit. Apoi Îi Înmână costumele Într-o pungă Les Sprogs. La revedere, spuse Ruby. Sper să vă revedem curând. Aveți cuvântul meu. Am nevoie de atâtea lucruri pentru acest bebeluș. Vă asigur că nu m-ați văzut pentru ultima dată. Stela ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
De corpurile lor depinde succesul carierei ei. Cu siguranță că celelalte dintre noi ne putem permite să ne relaxăm În timpul sarcinii? —Ai zice. Dar uite-aici. Femeia Kabbalaheză a luat un exemplar din revista For Her și i l-a Înmânat lui Ruby. A citit coperta: „În revistă: Cum se menține Claudia Planchette atât de slabă În timpul sarcinii... plus planul nostru dietetic special care te ajută să fii exact ca ea și să oprești acumularea kilogramelor nedorite.“ Ruby a căutat interviul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Și își spuse: „Dragostea e un extaz; ne scoate din noi înșine.“ La realitate - la realitate? - îl readuse zâmbetul Margaritei. — Ei, nimic nou? - o întrebă Augusto. — Nimic, domnișorule. E încă prea devreme. Nu te-a întrebat nimic când i-ai înmânat-o? — Nimic. — Și azi? — Azi, da. M-a întrebat de numele și adresa dumneavoastră și cine sunteți. Mi-a spus că domnișorul a uitat să-și treacă adresa personală. Iar apoi mi-a încredințat un comision... — Un comision? Care? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
dacă este destul de mare pentru a apărea la televizor. Am rupt scrisoarea în bucăți și le-am aruncat în coșul mare de gunoi plin ochi cu fluturași și reclame nedorite și m-am dus la ghișeul din fața oficiului poștal. Am înmânat funcționarului cheia. Zicea că închirierea mea mai era valabilă încă 18 zile și mă avertiză că nu îmi dă banii înapoi. I-am spus că nu mă așteptam la rambursare. Mă întrebă dacă vreau să las o altă adresă. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
mai tineri membri ai societății, numindu-ne „floarea cercetării într-o țară modernă care rămâne datoare predecesorilor ei“. Iar noi doi, niște băiețandri, stăteam în fața acelui domn sever care avusese prilejul să întâlnească atâtea celebrități ale istoriei universale. Ne-a înmânat o diplomă de merit, ne-a onorat cu o strângere de mână, am fost aplaudați, fețe surâzătoare ne priveau și dădeau aprobator din cap, iar eu am simțit o confirmare care m-a umplut de bucurie și mi-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]