26,133 matches
-
teatru, cât și în dans am urmărit, în ultima perioadă de timp, o serie de opere după alte opere. Voi da numai câte un singur exemplu din aceste două arte scenice, exemplu pe care nu l-am ales însă la întâmplare, ci pentru că fiecare reprezintă o fericită reconfigurare a unei capodopere: în teatru, Experimentul Iov, al lui Mihai Mănuțiu, piesă în care, spectatorii, ținuți în afara unui zid înalt, puteau privi doar prin mici fante, ceva ce s-a petrecut cândva, în
Riscul de a reconfigura o capodoperă by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8502_a_9827]
-
în care sînt prinși absolut toți oamenii pe care îi cunosc, ca și cum viața fiecăruia din ei n-ar fi decît o ramificare a unei vieți sociale comune. E de-ajuns să iau un singur nume, un singur personaj, aproape la întîmplare, pentru ca să văd cum în existența lui personală sînt implicați toți ceilalați. Din incident în incident, din ramificare în ramificare, plec de la Alice și ajung la Blank, la Leni, la mine...la Mircea, la Camil și, prin Camil din nou la
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
drog și refugiu. Se gîndește la un mic eseu "Despre mediocritatea teatrului", fiindcă n-a uitat că în 1936, cînd se chinua cu Jocul de-a vacanța, așternuse pe hîrtie următoarea reflecție: "Mi-e silă văzînd că ia proporții o întîmplare care, în definitiv, nu are dreptul să fie mai mult decît derizorie. Sînt așa de neserios încît să-mi închipui că gluma asta în trei acte are dreptul să mă preocupe, cînd în fiecare an 30 de oameni scriu, la
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
personajelor și durata mai lungă a existenței ce nu se poate sustrage unor legi nescrise. În Sonata pentru acordeon, totul fiind setat, bătut în cuie de la bun început, raționalizat economic și planificat ideologic, accentul epic se va muta pe micile întâmplări și evenimentele mărunte ale cotidianului. La cincizeci și cinci de ani, domnu' Gică e "plin de snagă". Nu numai că își ține familia cu munca lui de cizmar respectat de o întreagă comunitate și căutat, într-o tinerețe glorioasă, de
Flacăra Roșie (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8512_a_9837]
-
miliardul sau zecile, sau sutele de miliarde de euro câștigate de tatăl său? Va ști nefericita creatură să se bucure sau să-i bucure pe alții? Va fi capabil să se reinventeze, făcând uitate tinerețea sinistră și participarea în atâtea întâmplări deocheate? Va ști să facă altceva, decât să dea noi probe ale aroganței și cinismului exhibate din plin până acum? Greu de spus. Cum nici genitorul său nu e Bill Gates, nu-l văd punând banii la lucru în favoarea comunității
V-ați făcut testamentul? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8507_a_9832]
-
să mănânce. Osteniseși, pesemne. Prea timpuriu, dacă faci socoteala anilor pe degete. N-ai decât s-o duci așa mult și bine, să te lași dus, așa cum toți se lasă duși." (pp. 340-341) Și totuși, ce se petrece, care sunt întâmplările din acest roman-cronică al unui perimetru strâmt și criogenizat? Se întâmplă multe.
Flacăra Roșie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8533_a_9858]
-
cărei bucurii fermecătoare nimeni nu se dă în laturi să le evoce cu nostalgie, aș fi ales o singură piesă, dacă n-aș fi fost tentată să-i încerc cititorului virtuțile curiozității și a răbdării, să afle, citind până la capăt, întâmplările cu Oona, bănuind că și el face parte din grupul infinit de copii care cresc și par să-și piardă copilăria, rămânând să-i aștepte revenirea, în ecou, în tot restul vieții. Dintre cei care o așteaptă cu ardoare și
Actualitatea by Daniel D. Marian () [Corola-journal/Journalistic/8522_a_9847]
-
de a o evoca, de a se mângâia: "vara asta ne-am adăpostit sub nuc/ n-a plouat săptămâni întregi frunzele/ nucului se subțiaseră noi/stăteam în cerc și vorbeam despre Oona// nu puteam să ne imaginăm tot felul/de întâmplări primejdioase și Oona trebuia/desigur să treacă miraculos prin ele pentru/că așa doream noi să ajungă cât mai repede/ și printr-o minune la noi sub nuc// apoi am mers în șir indian la râu și/ am aprins focul
Actualitatea by Daniel D. Marian () [Corola-journal/Journalistic/8522_a_9847]
-
va folosi toată viața persoana a treia utilizează acum în mod curent persoana întâi. O instituție ni se revelează ca un om. Și ce om! Așa cum ni se înfățișează acum, când nu mai ezită să vorbească despre sine, să evoce întâmplări de altădată sau să-și portretizeze semenii care au re-pre--zentat ceva în viața lui, Nicolae Balotă ne impresionează prin modul luminos de a-și asuma tragedia, prin voința de a nu face din amintirea suferinței de care a avut parte
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
unul dintre cetățenii acestei lumi bizare, secvența ia proporțiile unei glaciațiuni de buzunar. "Toți călătorii erau înghețați pe băncuțele lor, degerați adică, niște momâi de sticlă, acoperiți cu un strat gros de promoroacă. Fiecare fusese prins de îngheț după voia întâmplării. Unii mai erau aplecați asupra pachetelor de mâncare, alții încremeniseră cu țigările în gură. Într-un loc, două bătrâne stătuseră la sporovăială și rămăseseră cu creștetele aproape lipite, un bărbat fusese surprins de îngheț în timp ce se afla ridicat în picioare
Alt contingent by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8549_a_9874]
-
istorie la meditația în marginea incidentului. În loc să gonească prin peripețiile realului, personajul era o uriașă inteligență statică. Pentru el nu exista trecutul-prezentul-viitorul incidentului, ci fluxul conștiinței, indiferent la trecerea timpului. Eroul Desperado își recapătă trupul fizic, goana prin timp, suspansul (întâmplarea). Clarissa Dalloway era o adiere de emoții și amintiri. Lanark (Alasdair Gray) consemnează un șir de agonii fizice. Eroii Desperado descoperă că inteligența fără substanță (trup real) nu e credibilă, nu are suspans, deci riscă să ucidă lectura. Eroii lui
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
descoperit de moderniști), dar și despărțit de orice sentiment de așteptare. El e mai mult decât un lucru deja cunoscut: este o amintire. Eroul și povestea lui revin, deci, în roman. Romanul Desperado e cel mai adesea un jurnal de întâmplări. Autorul picaresc vedea romanul din afara eroului. Autorul Desperado - venind cu moștenirea lui modernistă - se uită la aventuri dinăuntrul protagonistului. Chiar dacă romancierul nu analizează gândurile personajelor (cum făceau, în detaliu, Joyce sau Woolf), el nu mai poate părăsi interioritatea. Convenția povestirii
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
a avut instinctul de conservare ca, întorcînd spatele vieții, să se adune din bucăți retrăgîndu-se în fortăreața interioară. Universul lui Proust e unul supus unei reguli stranii: ritmului vieții scade îngrijorător de mult. O încetinire suverană se lasă peste toate întîmplările, alungindu-le intervalul de desfășurare. Fiecare episod capătă o durată ce se întinde precum umbrele lucrurilor la asfințit: dîre prelungi depășind cu mult dimensiunea lor reală. Și astfel, evenimentele se răresc și se amănunțesc de parcă ar fi privite cu lupa
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
volumele sunt stăpînite de durata inertă a unui timp mort. Nimic nu e mai străin de francez decît graba, precipitarea, nerăbdarea și accelerația. Toate aceste trăsături sunt suportabile dintr-un singur motiv: Proust știe să depisteze culoarea termică a fiecărei întîmplări, rezonanța ei sufletească. Mai mult, prozatorul nu excelează în detalii, ci în scrutarea răsunetului lor interior. Tocmai de aceea, în mod paradoxal, la Proust descrierea detaliată nu cere lux de amănunte. El nu încarcă fraza cu informații, ci cu tribulațiile
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
dacă pînă la întîlnirea cu Proust aveai oroare de digresiuni inutile și de paranteze oțioase, dacă îți displăcea umplutura retorică și baterea pasului pe loc, acum înveți să-ți placă tocmai noianul frazeologic și tocmai broderia stufoasă țesută în jurul unor întîmplări anodine. Calofilii și raționaliștii, iubitorii de măsură și ordine, precum și adepții principiului economiei scrisului vor fi dezamăgiți: a-i cere lui Proust să fie concis înseamnă a-i cere să nu mai fie el. E ca și cum i-ai pretinde unui
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
ai pretinde unui balerin să nu mai facă piruete fiindcă sunt inutile. Iată de ce scrisul lui seamănă cu viața pe care o descrie: e lent, lung și amănunțit, fiind inspirat de convingerea că, dacă viața e o risipă debordantă de întîmplări, atunci scrisul trebuie să fie o risipă luxuriantă de cuvinte. Singura condiție pe care trebuie s-o îndeplinești pentru a putea trece peste imboldul de a-l închide pe Proust după primele pagini este ca, la început cel puțin, să
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
singură ciclul, așa cum mărturisește Anton Holban: "A citi pe Proust este a te cerceta pe tine însuți: travaliu de infinită răbdare în timp îndelungat și de cea mai perfectă intimitate. ș...ț Acum, cînd deschid un volum de Proust, la întîmplare ales, la orice pagină, găsesc cîte un rînd care se pretează la paranteze, la comparații, la întrebări. Astfel că nu există decît un mijloc de cunoaștere a operei acesteia: lectura particulară, serioasă, în deplină singurătate. Nu este nici o greutate. Trebuie
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
îl regăsim intact pe calea memoriei. Iată cum descrie Camil pro-cedeul lui Proust: "Romanul meu va trebui să cuprindă lanțul amintirilor mele spontan, nedirijat. În mod simplu voi lăsa să se desfășoare fluxul amintirilor. Dar dacă tocmai cînd povestesc o întîmplare, îmi aduc aminte, pornind de la un cuvînt, de o altă întîmplare? Nu-i nimic, fac un soi de paranteză și povestesc toată întîmplarea intercalată. Dar dacă îmi strică fraza? N-are nici o importanță. Dacă îmi lungește aliniatul? Nu-i nimic
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
lui Proust: "Romanul meu va trebui să cuprindă lanțul amintirilor mele spontan, nedirijat. În mod simplu voi lăsa să se desfășoare fluxul amintirilor. Dar dacă tocmai cînd povestesc o întîmplare, îmi aduc aminte, pornind de la un cuvînt, de o altă întîmplare? Nu-i nimic, fac un soi de paranteză și povestesc toată întîmplarea intercalată. Dar dacă îmi strică fraza? N-are nici o importanță. Dacă îmi lungește aliniatul? Nu-i nimic, nici dacă digresiunea durează o pagină - două, treizeci ori o sută
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
nedirijat. În mod simplu voi lăsa să se desfășoare fluxul amintirilor. Dar dacă tocmai cînd povestesc o întîmplare, îmi aduc aminte, pornind de la un cuvînt, de o altă întîmplare? Nu-i nimic, fac un soi de paranteză și povestesc toată întîmplarea intercalată. Dar dacă îmi strică fraza? N-are nici o importanță. Dacă îmi lungește aliniatul? Nu-i nimic, nici dacă digresiunea durează o pagină - două, treizeci ori o sută cincizeci. Asta se întîmplă de altfel chiar de cîteva ori în A
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
ale omului contemporan, aptă să supraviețuiască în "Galaxia Imaginilor", a grabei, a superficialității și a spectacolului generalizat în care pare să se fi instalat astăzi ființa umană. "Istoria Ťsecretăť a literaturii - scrie autorul - încearcă să recupereze opere uitate, abandonate din întâmplare sau din graba cercetătorilor improvizați, din absența mesajului epidermic, atât de necesar lumii noastre postmoderne, postistorice, postcoloniale, postcomuniste ș.a.m.d." O astfel de istorie literară nu poate să facă abstracție de factorul politic. Apartenența scriitorilor la o mișcare politică
Parantezele istoriei literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8578_a_9903]
-
În jurul acestei lumi ferite se-nvîrtesc prezențe feminine copleșitoare. Lelia, fata lui Codrescu, prieten cu Petreanu-bătrînul din anii școlii, e prima muză. Vîrsta celui de-al doilea Petreanu, principalul obstacol. Diana, apoi, o vedetă a ștrandului, justificîndu-și strengărește micile flirturi la întîmplare. Nici ea, o tovarășă, peste ani, în spatele unui ghișeu, nu-i va rămîne alături lui Gelu. Cam tînăr pentru vîrsta regretelor (25 de ani pe care nu-i arată), el trăiește, totuși, schimbările sufletești ale oricui descoperă că acasă nu
Vremuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8593_a_9918]
-
Rusia (ce și-a blocat "adversarii" regrupați în NATO arătându-le, selectiv, mușchii săi "energetici"). în funcție de țara reprezentată, de "simpatiile" ideologice sau politice, mediile au comentat extrem de divers evenimentul. Unele s-au centrat pe problemele organizării, comentând spumos chestiuni mărunte, întâmplări neprevăzute, încălcări banale ale protocolului. Altele au încercat să descifreze pozițiile polare, activate în joc, stabilind un câștigător sau altul. Presa de scandal a colecționat bârfe, "scăpări" ale actorilor, desincronizări. Nici măcar ingredientul protestatarilor antiNATO nu a lipsit, televiziunile prezentând dramatic
Un summit pentru România by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/8567_a_9892]
-
Munteanu, în scrisoarea de răspuns la acordarea premiului special, pentru neputință în lupta cu "structurile", fostul președinte Constantinescu a ieșit din sală. Că Sorin Antohi nu a figurat pe lista scurtă a nominalizărilor, din motive care par să țină de întîmplarea că "și-a băgat coada Securitatea, de două ori". Că, la premiile literare, unii au primit, iar alții au și plătit (au încasat-o, care va să zică!). Nimic nou, dar cum rămîne cu promisiunile din titlu, și din prima frază a articolului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8594_a_9919]
-
Mircea Mihăieș Aveam schițat în minte, de câteva săptămâni, subiectul articolului de față, când fericita întâmplare a făcut să primesc o carte ce se potrivește-mănușă intențiilor mele. Ea se numește "Four Letter Word. New Love Letters" (Chatto & Windus, 2007) și e o antologie editată de Joshua Knelman și Rosalind Porter. Editorii au abordat un număr de
Când ați scris ultima oară o scrisoare de dragoste? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8595_a_9920]