5,014 matches
-
interpretare"167. În context, ghilimelele pot deci primi semnificații foarte variate, care țin de cele patru tipuri de modalizare autonimică evocate mai sus. Dacă ghilimelele sunt una din mărcile privilegiate ale modalizării autonimice, ele sunt de asemenea susceptibile de o întrebuințare în "mențiune", ca aici: Aceste cuvinte îl tulburară pe André, pe care jocurile pisicilor îl amuzau. Învățase cuvintele "a circumscrie" și "a castra", însă nu le cunoștea exact sensul 168. Aici, cuvintele "a castra" și "a circumscrie" sunt puse între
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
pisicilor îl amuzau. Învățase cuvintele "a circumscrie" și "a castra", însă nu le cunoștea exact sensul 168. Aici, cuvintele "a castra" și "a circumscrie" sunt puse între paranteze deoarece ele desemnează semnul lingvistic, cu semnificantul și semnificatul său. Contrastul dintre întrebuințarea autonimică și întrebuințarea în modalizare autonimică apare net în următorul exemplu luat din același roman: Deși nu-i iertase niciodată "doctorului" îngrozitorul cuvânt "sifilis", ea avea multă simpatie pentru el169. "Sifilis" este luat aici ca mențiune pentru a trimite la
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Învățase cuvintele "a circumscrie" și "a castra", însă nu le cunoștea exact sensul 168. Aici, cuvintele "a castra" și "a circumscrie" sunt puse între paranteze deoarece ele desemnează semnul lingvistic, cu semnificantul și semnificatul său. Contrastul dintre întrebuințarea autonimică și întrebuințarea în modalizare autonimică apare net în următorul exemplu luat din același roman: Deși nu-i iertase niciodată "doctorului" îngrozitorul cuvânt "sifilis", ea avea multă simpatie pentru el169. "Sifilis" este luat aici ca mențiune pentru a trimite la cuvântul în sine
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de informație. Prin folosirea unui adjectiv non-clasificator se trimite la o evaluare. 6.3. "Biet" În materie de non-clasificare, grupul restrâns de adjective evaluative alcătuit din biet, nefericit, ghinionist reprezintă un caz interesant, care le apropie de "substantivele de calitate". Întrebuințările lor non-clasificatoare sunt legate de contexte bine determinate: după substantiv sau în incidentă, însoțite, în acest caz, de un determinant hotărât și eventual urmate de un substantiv. Pe de o parte, Bietul general este foarte surprins, pe de altă parte
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
grupuri nominale, interpretate drept non-clasificatoare (o albeață de crin, o zăpadă imaculată...) întrețin un raport privilegiat cu discursul literar. Ceea ce nu înseamnă că toate textele literare se folosesc de el și nici că apare doar în textele literare, ci că întrebuințarea lor este percepută ca producătoare de "efect" literar. Prin o zăpadă imaculată ... enunțătorul instituie o relație cu o lume foarte diferită de lumea pe care o implică grupurile nominale de tipul niște zăpadă topită sau zăpada de la munte. 6.6
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
că e vorba de două buze sau de doi ochi. Dacă Ea are ochii negri are un sens descriptiv, Un ochi negru te privește sugerează alte valori (funebre, misterioase...), tot ce putem asocia personajului Carmen. Există și situația simetrică pentru întrebuințarea substantivelor ochi, buze... la singular, substantive care, de regulă, sunt la singular, deoarece se referă la un singur obiect. Substantive precum cer, lună... au un referent unic și definit; *un cer sau *o lună sunt excluse din punct de vedere
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
să îi conferim adjectivului galbenă o valoare non-clasificatoare. 6.7. Efectele impresioniste Scriitorii de la sfârșitul secolului al XIX-lea au apreciat mai ales procedeul care constă în a asocia un articol nehotărât cu un termen care intră, de regulă, în întrebuințări compacte (prospețime, tremurat...) și care provoacă un efect non-clasificator. În felul ei, literatura participa la o mișcare de ansamblu care, în codul pictural, a luat forma "impresionismului". Se dorea deplasarea centrului de interes din descriere: esențialul nu era să se
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
un fel) și al doilea, clasificant, care nu poate fi decât postpus. După cum am văzut deja, adjectivul care clasifică aduce un plus de informație substantivului, atribuindu-i chiar și o interogație; în schimb, caracterul non-opozitiv al informației aduse printr-o întrebuințare non-clasificantă, semantica ei vagă îi construiesc o poziție indiferentă față de substantiv și îi interzic să accepte o interogație. Cu toate acestea, libertatea adjectivelor non-clasificante este limitată. În afara fenomenelor de emfază deja amintite, trebuie să acordăm atenție și factorilor de ordin
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
să-și definească, în mod suveran, propriul uzaj al limbii, în afara oricărui cod literar colectiv. În realitate, faptele sunt mult mai complexe: producția literară, vrând-nevrând, se bazează pe semne de "literaritate", pe termeni (străveziu, de abanos...), pe construcții, pe anumite întrebuințări ale timpurilor etc. marcând apartenența la un anumit uzaj al limbii. Dacă epitetul de natură se bazează pe o redundanță, plasarea înaintea substantivului devine greoaie atunci când nu putem conta pe redundanța dintre substantiv și adjectiv: în afara contextului, negrele speranțe sau
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
mult mai ușor dacă cititorul cunoaște pozițiile anticlericale ale lui Voltaire și știe cum trebuie să se comporte un membru al clerului catolic. ▪ 4.3 Ghilimelele sunt cele care manifestă lipsa de responsabilitate. Modalizarea autonimică implică atât mențiunea, cât și întrebuințarea termenilor separați tipografic. Această folosire reiterată a ghilimelelor este specifică narațiunii céliniene, căreia îi place să exhibe o discordanță de voci, fără însă a se obliga să le precizeze sursa. De aici apar numeroase dificultăți, în momentul interpretării vocilor: acest
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
măgar (v.4) ... sărmanul dobitoc (v.6) ... tovarășul (v.12) ... măgarul (v.14). Se disting două tipuri de reluări: * măgar ... dobitoc, ceea ce implică anumite cunoștințe lexicale ale cititorilor (este vorba de termeni sinonimi, dar care nu au aceleași arii de întrebuințare); * măgar ... tovarășul lui, în care descrierea definită (tovarășul lui = tovarășul calului) se bazează pe cunoștințe formate prin dinamica acestei povestiri: ne-am putea închipui alte povestiri în care măgarul nu ar fi un "tovarăș" pentru cal. Autorul a separat cu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
conversaționale în secvența instrucțională (care, la rândul ei, domină secvența narativă) și despre introducerea secvenței instrucționale în secvența narativă, ca ultimă însumare. ▪ 7.5 a) Folosirile lui acest la A. Daudet: Cele trei ocurențe ale lui acest apar în urma unor întrebuințări distincte: acel pas sigur al omului care tocmai a luat o nestrămutată hotărâre: folosire bazată pe memorie, având valoare generalizatoare, cu efect de complicitate; acelei câmpii întinse și albe: folosire bazată pe memorie, marcând empatia naratorului față de personajul său care
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
postura de simplu "istoric", refuzând să renunțe la amprenta subiectivă, ba mai mult decât atât, câteva rânduri mai încolo, el mărturisește că "Unde era absolut necesar, am întrebuințat nume fictive"21. Primul impuls ar fi acela de a crede că întrebuințarea unor nume fictive e exclusiv o consecință a dorinței autorului de a nu provoca neplăceri celor rămași în țară (el se afla deja în Occident) în urma publicării numelor lor în cartea sa. Ei bine, pentru cel ce a urmărit cu
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
autorului de a nu provoca neplăceri celor rămași în țară (el se afla deja în Occident) în urma publicării numelor lor în cartea sa. Ei bine, pentru cel ce a urmărit cu atenție structura cărții, nu acesta e motivul exclusiv pentru întrebuințarea unor "nume fictive". Se cuvine a recurge și de această dată la nuanțări. Felul în care Wurmbrand își structurează cartea, împărțind-o în nouă părți, care la rândul lor se împart în mici capitole numerotate, dă narațiunii un echilibru ce
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Gheorghe, " Cursul deosebit" al României și supărarea Moscovei. Disputa sovieto-română și campaniile propagandistice antiromânești din RSSM (1965-1989), vol. I, 1965-1975, Chișinău, f.a. Pelin Mihai, Cartea Albă a Securității. Istorii literar-artistice. 1969-1989, Editura Presa Românească, București, 1996. Petrescu Radu, Pentru buna întrebuințare a timpului. Jurnal 1971-1976, Editura Paralela 45, Pitești, 2009. Popescu Dumitru, Cronos autodevorându-se. Memorii, vol. III, Editura Curtea Veche, București, 2006. Preda Marin, Jurnal intim. Carnete de atelier, Editura Ziua, București, 2004. Preda Marin, Delirul, Editura Cartea Românească, București, 1975
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
aprilie 1970, p. 2. 50 Ibidem. 51 Idem, "Interviu", în Flacăra, anul XXXI (1462), 8 octombrie 1982, p. 26. 52 Fănuș Neagu, Cartea cu prieteni, Editura Muzeul Național al Literaturii Române, București, 2009, pp. 18-19. 1 Radu Petrescu, Pentru buna întrebuințare a timpului. Jurnal 1971-1976, Editura Paralela 45, București, 2009, p. 255. 2 Gisèle Sapiro, "La raison littéraire. Le champ littéraire français sous l'Occupation (1940-1944)", în Actes de la recherche en sciences sociales, vol. 111-112, martie 1996, pp. 3-35. Lucrarea lui
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
moralei, exercită dreptul cu rea credință sau cu depășirea limitelor sale materiale 117 sau juridice 118. În cazurile arătate are loc, "abaterea dreptului de la rațiunea sa intrinsecă, exprimată în scopul pentru care el a fost recunoscut și garantat, altfel spus întrebuințarea dreptului în cu totul alte scopuri decât cele avute în vedere prin norma juridică ce-i stă la bază, scopuri considerate ca incompatibile cu interesul obștesc și exigențele normelor de conviețuire socială". Această abatere semnifică nu uzul, "ci abuzul de
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
II.2.3.2.2. Clasificarea bunurilor Teoria și practica dreptului utilizează mai multe criterii pentru clasificarea bunurilor, dintre care reținem ca fiind cele mai importante: destinația economică; regimul circulației lor juridice; natura bunurilor; modul determinării și caracterul lor; după cum întrebuințarea lor implică ori nu consumarea sau înstrăinarea lor; după cum pot fi sau nu pot fi înlocuite unele cu altele; după cum sunt sau nu sunt susceptibile de a fi împărțite; după corelația dintre ele; după cum produc sau nu fructe; modul de
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
nu portabilă (art. 1104 din Codul civil de la 1864). Noul Cod civil reia în mare măsură această reglementare adăugând că predarea bunului poate fi făcută și la locul ce rezultă din uzanțe (art. 1689 din noul Cod civil). e. După cum întrebuințarea lor implică sau nu consumarea ori înstrăinarea, bunurile pot fi: consumptibile și neconsumptibile. Consumptibile sunt acele bunuri care nu pot fi folosite la întrebuințarea lor obișnuită fără a fi distruse sau înstrăinate la prima lor utilizare (banii, alimentele). Neconsumptibile sunt
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
făcută și la locul ce rezultă din uzanțe (art. 1689 din noul Cod civil). e. După cum întrebuințarea lor implică sau nu consumarea ori înstrăinarea, bunurile pot fi: consumptibile și neconsumptibile. Consumptibile sunt acele bunuri care nu pot fi folosite la întrebuințarea lor obișnuită fără a fi distruse sau înstrăinate la prima lor utilizare (banii, alimentele). Neconsumptibile sunt acele bunuri care pot fi folosite în mod repetat fără ca prin aceasta să se consume substanța lor sau să fie implicată înstrăinarea. Trebuie remarcat
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
consumptibile și neconsumptibile (după criteriul menționat) a fost inspirată, anterior intrării în vigoare a noului Cod civil, de doctrina juridică. Noul Cod civil aduce o consacrare legală acestei clasificări precizând prin art. 544 că: "Sunt consumptibile bunurile mobile a căror întrebuințare obișnuită implică înstrăinarea sau consumarea substanței, bunurile care nu întrunesc aceste însușiri fiind neconsumptibile". La cele precizate de art. 544 trebuie adăugat faptul că înstrăinarea sau consumarea trebuie să aibă loc "la prima întrebuințare" și nu în timp. De asemenea
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
Sunt consumptibile bunurile mobile a căror întrebuințare obișnuită implică înstrăinarea sau consumarea substanței, bunurile care nu întrunesc aceste însușiri fiind neconsumptibile". La cele precizate de art. 544 trebuie adăugat faptul că înstrăinarea sau consumarea trebuie să aibă loc "la prima întrebuințare" și nu în timp. De asemenea, noul Cod civil ia în calcul și posibilitatea ca "un bun consumptibil prin natura sa, să devină neconsumptibil, dacă prin act juridic i se schimbă întrebuințarea" (art. 544 al. 3 din noul Cod civil
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
sau consumarea trebuie să aibă loc "la prima întrebuințare" și nu în timp. De asemenea, noul Cod civil ia în calcul și posibilitatea ca "un bun consumptibil prin natura sa, să devină neconsumptibil, dacă prin act juridic i se schimbă întrebuințarea" (art. 544 al. 3 din noul Cod civil). f. După cum pot fi sau nu pot fi înlocuite unele cu altele, în executarea unei obligații, bunurile pot fi: fungibile și nefungibile. Fungibile sunt acele bunuri ce se pot înlocui unele cu
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
bun divizibil prin natura lui, poate fi considerat indivizibil (un teren declarat prin voința părților indivizibil)". h. După corelația dintre ele bunurile pot fi: principale și accesorii. Principale sunt acele bunuri care pot fi folosite independent, fără a servi la întrebuințarea altui bun. Iar accesorii 155 sunt acele bunuri care sunt destinate să servească la întrebuințarea unui alt bun principal. Importanța acestei clasificări apare mai evidentă în materie de regim juridic al celor doua categorii de bunuri. În lipsă de stipulație
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
indivizibil)". h. După corelația dintre ele bunurile pot fi: principale și accesorii. Principale sunt acele bunuri care pot fi folosite independent, fără a servi la întrebuințarea altui bun. Iar accesorii 155 sunt acele bunuri care sunt destinate să servească la întrebuințarea unui alt bun principal. Importanța acestei clasificări apare mai evidentă în materie de regim juridic al celor doua categorii de bunuri. În lipsă de stipulație contrară, bunul accesoriu urmează soarta bunului principal, potrivit principiului: "accesorium sequitur principale". Caracterul bunului de
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]