2,613 matches
-
și numele dat spionilor. Cel care visează se simte supravegheat, spionat, poate chiar trădat. Taur Taurul reprezintă forța, vigoarea, virilitatea, pulsiunile sălbatice și inconștiente. Intervine în vis ca un substitut al omului, în general, și al tatălui, în special. Practic, întruchipează autoritatea masculină, puterea liniștitoare, protecția. Corida ilustrează lupta pentru putere și revolta împotriva autorității instituite, mai ales „moartea”tatălui. Tigru Tigrul, mai mult decât orice altă felină, simbolizează distrugerea. Numeroase povești sau legende îl arată într-o lumină crudă. Ferocitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
sculpturi, fără a face apel la vreo parte mai vulnerabilă a firii noastre, fără capcanele superbe ale picturii sau muzicii, și totuși pură într-un mod sublim și capabilă a atinge o serioasă perfecțiune, așa cum doar marea artă o poate întruchipa. Adevăratul spirit de încântare, de exaltare, sentimentul de a fi mai mult decât Omul, care este piatra de încercare a celei mai mari excelențe, se regăsesc în matematică la fel de sigur ca și în poezie. Bertrand Russell, Studiul matematicii 2 Există
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
a răspunde întrebării: are matematica pură vreo legătură cu știința? Există un motiv foarte simplu să refuzăm un răspuns facil, care ne spune că în unele privințe răspunsul ar putea fi la fel de bine nu, sau măcar poate. Acesta este motivul întruchipat în prejudecățile cu a căror analiză mi-am început discursul și cu care vom avea de a face la un nivel și mai profund înainte de a înțelege într-un mod satisfăcător întrebarea pe care am pus-o. Trebuie să vedem
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
Hardy Matematicianul, ca și pictorul sau poetul, este un creator de modele. Dacă modelele sale sunt mai trainice decât ale celorlalți, este pentru că ele sunt create cu idei. Pictorul creează modele cu forme și culori, poetul folosește cuvinte. Pictura poate întruchipa și "ideea", dar ideea este, de obicei, comună și lipsită de importanță. În poezie, ideile contează doar pentru o mai bună înțelegere; dar, așa cum insista Housman, importanța ideilor în poezie este, de obicei, exagerată: "Nu mă încântă existența ideilor poetice
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
al luminii și unic al acelui veac așa cum a arătat și Saul în textele menționate, dar mult înaintea pretinselor revelații ale ivriților iar Dumnezeul mandeenilor este unul bun și iubitor de om care trebuie să lupte neîncetat cu răul etern întruchipat în Iahwe al iudeilor din Tora, cum a povestit și păcătosul de Ioan mărturisind adevărul dar după mintea lui. Ori atît scrierea lui Ioan care a fost plăsmuită pe la sfîrșitul secolului lV al erei noastre după ce iudeo-creștinismul a fost impus
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
caracteristica de ramolisment, ca și Zaharia (zaharisit) Trahanache (trahana = aluat, cocă) în cazul căruia postura de bărbat ușor de manipulat (modelat) pare a fi un joc iezuitic prin care manipulatul devine manipulatator; s-a spus despre cuplul Farfuridi-Brînzovenescu că ar întruchipa vulgaritatea prin aluzia culinară a numelor dar mai importantă este sugestia unei perfecte complementarități care dă o oarecare eficiență unui cuplu de imbecili ce poartă în derizoriu emblema celebrei perechi alcătuite din orbul ce călătorea prin lume ducîndu-l pe umeri
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
ÎI. Texte de epocă 234 III. Studii de critică 236 INTRODUCERE Cercetarea de față pune problema specificului femeii pariziene că figură exponențială a realității și a literaturii franceze din secolul al XIX-lea. În istoria, cultura și civilizația Franței ea întruchipează o epocă care este cea a Parisului și a modernității. Femeia pariziana este o entitate socioculturala particulară, mitizata și poetizata în mentalul colectiv și cel individual. Pariziana face parte din categoria personajelor referențiale, care trimit la o realitate a lumii
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
diferențiere. Pentru Parizienele distinse de la sfârșitul secolului este caracteristic un rafinament sofisticat. Dorința lor de excentricitate, căutarea stilului, eforturile permanente de a lăsa fără suflare audiență, se compară cu voință Prețioaselor de a se demarca de vulgaritatea cadrului ordinar. Pariziana întruchipează ceea ce se numeste le savoir vivre moderne sau le savoir vivre au féminin. Pariziana este femeia modernă conștientă de valoarea să. Ea este superlativul femeii în general, și al femeii franceze, în special. A fi femeie și a fi Pariziana
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
opera lui Zola femeia este rând pe rând țap ispășitor, divinitate, neant, monstru diabolic; femeia senzuala insufla neîncredere. Nana este un astfel de exemplu "idole redoutée" [Zola, Nana, p.441], dar și animal gata să devoreze bărbatul. Baronesa de Frémines întruchipează farmecul malefic feminin, caracteristic sfârșitului de secol: "La voix qui sortait de là avait des vibrations de cristal, et leș idées imprévues, mordantes, d'un tour particulier, méchant et drôle, d'un charme destructeur, la séduction corruptrice et froide, la
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Way and How to Handle them" [1974] de ce femeile franceze s-au eliberat atât de târziu și presupune că acest fapt se datoreaza reputației lor internaționale de jucărie frivola. Plăcerea este marea religie a Franței, iar femeia cea care o întruchipează. Michèle Sarde constată că stereotipul femeii franceze este: femeia-pisică, femeia-copil, femeia fatală, femeia care este fermecătoare, elegantă, experimentata, senzuala. Imaginea franțuzoaicei este cea de femeie seducătoare, amorala și amantă. În imaginarul francez și internațional, notează M. Sarde [p.28], curtezana
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
femeia care este fermecătoare, elegantă, experimentata, senzuala. Imaginea franțuzoaicei este cea de femeie seducătoare, amorala și amantă. În imaginarul francez și internațional, notează M. Sarde [p.28], curtezana este franceză, la fel cum mama este italiană, iar femeia-tractorist sovietică. Francezele întruchipează sexismul occidental în general, fantasme pe care inconștientul colectiv masculin ezita să le proiecteze asupra femeilor din propriile lor țări. Domeniul cel mai important al bărbatului francez sunt femeile; ele constituie, cum menționează R.Barthes în Mythologies [p.26-32], terenul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
explică prin rolul pe care femeile îl joacă în viață Parisului. Există, în mod sigur, un aspect prin care Parisul se deosebește: "une élegance, un goût, une manière de sentir, d'être et de s'occuper" [Forestier, p.387]. Femeia întruchipează destul de vizibil toate acestea 97. Pariziana, concluzionează Louis Chevalier, nu este doar personajul cel mai vechi și cel mai rezistent al societății capitalei, dar și, din toate timpurile, opinia o confundă cu orașul și incarnează în el aspectele esențiale ale
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
parfum" [Zola, Au Bonheur des Dames, p.364]. Francezului, consemnează S. de Gramont [p.84], îi place să seducă și să fie iubit. Elegantă și farmecul fac parte din arsenalul seducerii. Ce are în plus Pariziana față de alte femei? Pariziana întruchipează grațioasa finețe, rafinamentul și senzualitatea feminină. Totul se conjuga cu elegantă: a reuși cu elegantă, a seduce, a trata, "elegantă este o armă, o insignă, un obiect care atrage respectul, o scrisoare de recomandare" [Beauvoir 1998, ÎI, p.280]. Elegantă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
assez ridicule. Quelle différence avec une femme comme Mme Dambreuse!" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.371]. Din punctul de vedere al subiectului nostru se impun câteva tipuri de opoziție între personajele feminine. Dacă doamna Arnoux, sensibilă, tandra, resemnata și visătoare, întruchipează iubirea ideală a protagonistului, doamna Dambreuse este o mondenă rece și calculată. Alte figuri feminine sunt cea a Louisei Roque și cea a lui Rosanette, loretă senzuala. A. Thibaudet consideră că cele trei amoruri ale lui Frédéric doamna Arnoux, Rosanette
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
moderne. Din această perioadă vom menționa L'Aventurière, 1848 de Augier, La veuve și Leș Honnêtes femmes, 1880, La Dupe, 1891 de Henri Becques. Românul și dramaturgia perioadei cercetate posedă o vizibilă organizare dramatică, oferind imaginea dinamică a unei societăți întruchipate în figuri reprezentative, printre care femeia pariziana este una centrală. Putem conchide că la sfârșitul secolului al XIX-lea teatrul determina înțelegerea estetică a lumii moderne. 2.1.2. Comedia urbană și Pariziana-spectacol Din timpurile antice, orașul își oferea spațiile
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
interesul față de sentimente. Feminitatea este pentru Clorinde doar o armă în lupta pentru putere. În comparație cu alte femei, Pariziana este femeia care nu cunoaște ezitarea, incertitudinea, necesitatea cotidiană și vitală a compromisului. Ea știe să impună bărbaților capriciile și legea să, întruchipând puterea femeii asupra bărbatului și asupra lumii. Guvernarea femeilor pariziene are sorți de izbândă, deoarece se bazează pe simulare. Ea disimulează superioritatea intelectuală feminină (când este cazul) prin scoaterea în evidență a intereselor mărunte. Astfel, ele au reușit să înșele
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Libertinajul ridică marile curtezane la rang de regine. Nana devine prototipul femeii galante, precum madame Bovary cel al femeii adultere. Fără o autonomie veritabilă, femeia se deda adulterului că unei șanse de valorizare. Amantul este, de regulă, rezultatul decepției și întruchipează aventură și plăcerea. Mai mult decât oricare altă femeie, Pariziana este plictisita de privirea prea cotidiană a soțului ei, ea are nevoie ca alți ochi, inca plini de mister, să o descopere. Urmându-și dorințele, excitata de noul său rol
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Gestiunea rutinara a casei și teatrul muncilor casnice nu sunt specifice pentru Pariziana. Doar Parizienele venite din provincie, că doamna Arnoux sau Hélène Grandjean, apar aproape întotdeauna în poze maternale, cosând, brodând, învățând copilul să citească, ținând băiatul în brațe, întruchipând tandrețea și caritatea. "Presque toujours, îl trouvait Mme Arnoux montrant à lire à son bambin, ou derrière la chaise de Marthe qui faisait des gammes sur son piano; quand elle travaillait à un ouvrage de couture..." [Flaubert, L'Éducation sentimentale
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
gorge et caressaient la chair pale des seins de leur chair roșe et rouge de fleurs surnaturelles. Șes cheveux blonds étaient poudrés de violettes d'émail où luisaient de minuscules diamants" [Maupassant, Notre coeur, p.208]. 113 Portretul femeii moderne întruchipează astfel "frumusețea ei ce-i vine de la Râu, veșnic lipsită de duh", "frumusețea specială a râului, frumosul înlăuntrul îngrozitorului" [Baudelaire, 1971, pp. 218, 220]. "L'arbuste derrière lequel elle se cachait à demi était une plante maudite, un Tanghin de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
etalonul în funcție de care conduita individului este valorizată pozitiv sau negativ; normele impun sau interzic anumite acțiuni evaluând la modul impersonal în ce măsură un individ poate sau nu să îndeplinească un anumit rol social, în funcție de poziția lui socială. În funcție de modelul normativ care întruchipează faptele tradiționale, de sistemul valoric al unei societăți, de rolurile prescrise prin norme și de rolurile efective jucate, grupurile vor aprecia și sancționa diferitele comportamente ca fiind legitime sau nelegitime. Reacția celor etichetați poate fi de acceptare sau de respingere
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
ca obiect nu ceva din om, ci omul ca atare, mai bine-zis, ceea-ce-este omul, se înfățișează ca o condiție necesară (uneori, și suficientă) pentru orice reconstrucție filosofică. Șansele și limitele, problemele, intențiile și modelul de cunoaștere pe care le-ar întruchipa o asemenea disciplină sunt discutate de filosoful german amintit mai devreme, Max Scheler, îndeosebi în lucrarea Locul omului în cosmos.35 În perioada în care apăreau studiile de antropologie filosofică ale lui Max Scheler, în filosofia europeană se petrecea un
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
într-o proiecție non-naturală (a unui act, a unei stări etc.) în viitor. Modelul de comportament pe care îl activează un ideal este un plan de acțiune ale cărei consecințe sunt anticipate. Întrucât cultura reprezintă orizontul anticipației înfăptuite, al idealului întruchipat în operele muncii, discuția despre cultură trebuie să pornească de la conceptul de ideal. Eul însuși ajunge la desăvârșire în ideal. Pornit de la simpla reacție afectivă în fața unei primejdii viitoare, sau de la anticiparea unei stări sufletești, eul se eliberează, în ideal
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
trăiește izolat, ci în lume: în lumea-ca-energie, căci el este, ca personalitate, o corelațiune persistentă a acesteia; dar am putea spune, cu mai multă îndreptățire, că el există în lumea energiei personalizate, întrucât în chiar forma sa de existență se întruchipează diferitele forme de personalitate, de la cea mistică, primară, până la cea energetică, formă finală a personalizării energiei. Personalitatea mistică, "cea mai slabă dintre întrupările omului", semnifică, în orizontul celor două operații ale schemei formale a determinismului prin finalitate, specificarea omului, "blocarea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
cu artă, Titus Popovici, trece la ce probase că știe foarte bine să facă, operații estetice, de astă dată nu asupra literaturii clasice, ca în Pădurea spânzuraților, ci asupra istoriei. Primul element care sare în ochi în construcția persona jului întruchipat de Amza Pellea, pe care în cele ce urmează îl voi numi Mihai Titus, este dimensiunea religioasă zero sau chiar negativă. Toate sursele timpului menționează consistența credinței creștin- ortodoxe a lui Mihai, pe care a refuzat s-o abandoneze chiar
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
terminală din anii ’80. Și totuși, Concurs e fundamental diferit de Croaziera. Daneliuc înțelege să-și plaseze critica într- o desfășurare cât se poate de realistă a acțiunii, e preocupat să asigure în primul rând fluența naturală a întâmplărilor care întruchipează declinul societății ceaușiste. Nu există mișcări gratuite de aparat, efecte speciale de amorul artei, coloană sonoră sofisticată - singurul element nondiegetic în Croaziera este cântecul auzit sporadic al Violetei Ciomârtan, cu singulara ei voce copilărească. Pița, în schimb, intervine vizibil și
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]