2,740 matches
-
ca o spovedanie, vouă, am să vă spun tot, totul. Că nu mai pot. Am ajuns la capătul puterilor!“ Și a început să-și descarce sufletul. Îl ascultam și scârbit, și speriat, și neîncrezător. Fusese agent de siguranță. Îi turnase întruna pe cei de la cenzură, apoi, prin ’47-’48, de teamă să nu fie arestat, s-a oferit să colaboreze în continuare cu noile autorități, pe urmă cu Securitatea. „Am turnat întruna“, plângea Trombă. „Ori pe unde am lucrat sau m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
speriat, și neîncrezător. Fusese agent de siguranță. Îi turnase întruna pe cei de la cenzură, apoi, prin ’47-’48, de teamă să nu fie arestat, s-a oferit să colaboreze în continuare cu noile autorități, pe urmă cu Securitatea. „Am turnat întruna“, plângea Trombă. „Ori pe unde am lucrat sau m-am dus, am turnat. Am crezut că ajut regimul ăsta nou, ăsta care v-a crescut pe voi și vrea să vă facă oameni. Mai întâi din frică am turnat, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și un fel de foarfece ciunt, cu un braț rupt la jumătate. Scria cu sârg, cufundată în taina ei. O bătrânică rotundă, cu fața roșie, ochi mici, părul alb, des, tuns scurt. Am încercat să discut și cu ea. Zâmbea întruna, aprobându-mă, orice i-aș fi spus. Din frânturi de fraze, din zâmbete însoțite de începuturi de confesiuni, am început să înțeleg că fusese îndrăgostită de Camil Petrescu, pe când era elevă. I-a vorbit odată chiar, la o „Săptămână a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de ciuda că mi-am pierdut servieta aceea afurisită în care erau nu doar cheile de la ușa garsonierei mele, ci și povestirea prietenului meu. Și o altă povestire a mea, pe care îmi va fi dat să mi-o amintesc întruna, ca o pedeapsă, neputând să o mai rescriu vreodată, oricât de mult aș încerca. Voi scrie, în schimb, eu povestea prietenului meu. După moartea lui, la câțiva ani am fost la el, la cimitir. Treceam pe la el, din când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
calde încă, să-l molfăi câtă vreme așteptam să-mi vină rândul. Erau trei persoane în fața mea. Tânărul care tocmai își punea bunurile pe banda rulantă avea un păr lung, care-i ieșea de sub hanoracul cu glugă, și-și trăgea întruna nasul în timp ce golea coșul. Avea o conservă de fasole, două pachete de pâine feliată, patru iaurturi, puse laolaltă într-o folie vesel colorată, și două sticle mari de Cola. Ajunse în apropierea casei de marcat, au fost apucate de brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
panicată a reușitei, inanitatea oricărui triumf, dovedește fără echivoc neutralitatea vieții dinaintea agitației care mișcă pământul. Nu este idiotul reprezentantul sublim al unei întregi clase de înțelepți risipiți? Să faci însă elogiul idiotului, excesul de subtilitate este prea mare; visând întruna la împlinire, cum să nu îți iei maniile drept revelații? * Mediocritatea este cea mai reușită ofertă libidinală de care se bucură creatura civilizată. * Marie Bonaparte, strănepoata lui Lucien Bonaparte, artizanul loviturii de stat din 18 Brumar care l a propulsat
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Chomsky vorbea de o necesară și cât mai grab nică serendipitate filozofică, de rătăcire, de pornirea pe un drum invers... * Divinul - sau împlinirea imperfecțiunii: numai imperfecțiunea poate pretinde așa ceva, o fără de sfârșit autocorecție și cizelare, o infinită nemulțumire. * Se plânge întruna că nu e publicat, că istoria literaturii lui V. l-a omis în mod deliberat, că i se preferă tinerii incoerenți și fără talent, că cititorii sunt niște imbecili... Nu l-am auzit însă niciodată spunând că ar trebui să
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
în fond, spectacolul gratuit al zvârcolirii noastre ca să ne plătim șederea, tolerată, aici. * Să scrii, cum zicea unul, terapeutic, este aberant, fiindcă de fapt nu faci altceva decât să îți cultivi și să îți instruiești ranchiuna, frustrările, agonia, răfuindu-te întruna, ca un laș, cu himerele. În mod terapeutic, scriitura vine mai întâi cu lehamitea, apoi cu furia, pentru ca într un final să se oprească la clarviziunea că te-ai înșelat atât de amar nic, încât numai amintirile a ceea ce nu
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
curte interioară întunecoasă chiar și în zilele cu soare, neliniștea, ca să folosim o expresie din partea locului, puteai s-o tai cu cuțitul. Ar fi fost preferabil să se amâne alegerile, spuse delegatul partidului de centru, p.d.c., de ieri plouă întruna, sunt alunecări de teren și inundații peste tot, absenteismul, de data asta, va urca în săgeată. Delegatul partidului de dreapta, p.d.d., făcu un gest aprobator cu capul, dar consideră că participarea sa la conversație trebuia să îmbrace forma unui comentariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
spargerea geamurilor. Nu-i nimeni care să audă că i-au spart un geam și să nu vină în fugă să vadă cine a fost vandalul infantil. A trecut o oră și soția medicului încă n-a apărut, a plâns întruna, sărmana, dar acum va veni să respire puțin, nu deschide o fereastră dintre cele care dau spre stradă, pentru că întotdeauna e lume care se uită, preferă partea din spate, mult mai liniștită de când există televiziunea. Femeia se apropie de grilajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pentru ruj. Cutia cu margini de argint conținea două „platine“, cum le zice ea, două țigări Marlboro Ultra Lights. Își aprinse una, apoi o lăsă neatinsă pe marginea scrumierei. —Așa că iată-mă În ținuta mea de divorțată, și Milton zicea Întruna ceva de genul „Trebuie să mergem sus, toată lumea e la etaj“, când de fapt nu era nici naiba acolo, cu excepția lui Beyoncé sau Lindsay Lohan, sau o altă fată la modă de care toată lumea e atât de sătulă, că nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
multe proprietăți imobiliare decât lanțul McDonald’s și că seifurile cu bijuterii ale mamei lui Lauren sunt motivul pentru care rezervele de smaralde ale Columbiei sunt În scădere. Trecuseră doar trei săptămâni de la divorțul lui Lauren, dar, de atunci, ieșise Întruna În lume. O amuza să se gătească În rochia Chanel pe care o purtase la cina de după repetiția pentru nuntă, rochie care era de-a dreptul grea de atâta dantelă Lesage albă, și să-și pună unul dintre cele trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
și s-a uitat fix. —In-cre-di-bil! articulă Marci. Părea furioasă. —E cu Sophie D’Arlan. Ia uitați-vă la ea! Cum Îi atinge brațul, șopti ea, În timp ce noi toți traversam Încăperea, Îndreptându-ne spre ei. E o mare cochetă, flirtează Întruna. Nu-mi place să bârfesc, chiar deloc, știți doar, căci consider că nu e bine, dar se pare că Sophie e mereu Încurcată cu mai mulți bărbați decât ar trebui. N-ar fi rău să te ferești de ea. —Marci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
asemenea farmec, Încât neseriozitatea ei nu numai că era larg acceptată, dar era considerată mai degrabă atrăgătoare. Totuși, ceea ce nu a fost deloc fermecător au fost următoarele două zile pe care le-am petrecut la atelier, unde Thackeray mă Întreba Întruna dacă dădusem de Alixe Carter. Primul semn de viață pe care l-am primit apoi de la Lauren a fost la câteva zile după ce Milton trecuse pe la mine și mi-a fost trimis prin curier. În joia aceea lucram de acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
era o chiuvetă nouă În baie, dar aceea avea să fie instalată chiar a doua zi. Într-un târziu, m-am ridicat și m-am Îndreptat spre dormitor. Am aprins lumina și deodată acolo era Hunter, stând pe pat, zâmbind Întruna și ținând În mână un buchețel de camelii albe. —Bună, iubito, spuse el, foarte calm. —Heiiiiiii! am țipat eu. Mi-am lăsat poșeta să cadă și m-am repezit spre el. După cum vă puteți imagina, m-am topit complet. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cu pains aux chocolats, Hunter băgă capul pe ușă și o salută pe Nina Înainte să iasă. — Ce bărbat frumos, spuse Nina, după ce ușa se Închise. Am zâmbit. — Da, e grozav, am spus. —Și atât de plin de succes. Citesc Întruna despre show-ul ăsta la care lucrează. Sună extraordinar, mai spuse. Am deschis pe masă una dintre cărțile de prezentare ale lui Thackeray, pentru ca Nina să se poată uita cu atenție. Erau optsprezece toalete În colecție, dintre care șase erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
și să o duci din Bridgehampton În altă parte, dar nu poți să iei din inima unei fete campionatul de polo din Bridgehampton. Soțul tău este aici? Întrebă Valerie, uitându-se la mine. De-abia aștept să-l cunosc. Aud Întruna atâtea despre el. —E cu treburi În Germania, i-am răspuns, ridicând din umeri. Nu e niciodată prin preajmă, nu-i așa? Săracul de el, cu siguranță ajunge să se simtă foarte singur. — E cu un coleg, am spus, gândindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
nu suflase o vorbă despre ea. Nici măcar o aluzie. În timp ce tot mai multe luminițe Împodobeau orașul, scânteind albe de-a lungul bulevardului Park Avenue ori strălucind Într-un roz șic În vitrinele de la Bergdorf Goodman, Îmi spuneam În sinea mea, Întruna, că sigur bijuteria avea să fie cadoul meu de Crăciun. Chiar dacă era un pic prea devreme pentru brad, eu Îl cumpărasem pe al nostru la câteva zile după Ziua Recunoștinței, de la o familie din Vermont care vindea brazi În josul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
semn de viață de la Monterey, există o speranță reală pentru mine să-l pot uita de tot. La atac pentru nr. 5! — Cred că el ar trebui să facă repede o mutare, spuse Hunter. —E logodit, dragule, pari să uiți Întruna asta. — Da, așa e, zise Hunter, venind mai aproape de mine. Și acum, ce-ai zice să profităm cum se cuvine de dormitorul ăla incredibil pe care Îl avem la dispoziție aici? Mai târziu În acea seară, stăteam tolăniți plini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Își ucide prada. Douăzeci de minute mai târziu, plecau Împreună de acolo, ținându-se de braț, spre șocul invitaților adunați la petrecere. Singura persoana care nu părea să fie oripilată era Salome, care era cocoțată pe canapea, fericită, lipindu-se Întruna de Prince Angus. Când ușa se Închise după Sophia și Faisal, Salome pur și simplu căzu de pe canapea și rămase pe podea chicotind și râzând prostește, ca o păpușă mecanică a cărei cheiță a fost răsucită. —Sunt un geniu!!! Haahhheeeehhahhahaha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Discutăm mâine dimineață, cu mintea limpede! Acum dormi și... vise plăcute! Ai dreptate! Mai sunt peste două săptămâni până atunci... Până atunci, vise plăcute! * * * Vise... Ce vise la început de decembrie, într-un oraș acoperit de nea, în care cad întruna roiuri de fulgi din ce în ce mai mari, cu scopul fățiș de a ne pregăti pentru iernat, acoperind orizontul cu o plapumă imaculată, gingașă și firavă ca o rochiță de mireasă? In noaptea aceasta se spune că va sosi, încărcat cu daruri, Moș
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mai înalte și mai comode, parcă decupate din blocurile de gheață dislocate din Muntele Sacru pe lângă care trecuse ceva mai înainte niște căpetenii, îmbrăcate total diferit unele de altele, ce-i păreau cunoscute, deși nu le văzuse niciodată, se agitau întruna și nu se opreau din vorbit. Supărat la culme, deoarece își lăsase familia fără sprijin, mânios pe faptul că nici nu știa unde se află, îi venea să urle din toți rărunchii, cu gândul că poate îl va auzi cineva
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de gheață de sub nămeții adânci. Acoperișurile caselor, gardurile, brazii și în special ramurile de tuia acoperite cu alb, parcă se rostogoleau peste noi; gemeau și se aplecau sub povara grea a zăpezii, în timp ce de sus fulgii mari și deși cădeau întruna fără a se opri. Nu puteai privi în direcția lor, deoarece aceștia împrăștiați de o boare slabă de vânt, după ce intrau în urechi, acopereau obrajii și se propteau pe sprincene, nimereau direct în ochi. Mirele cu mireasa la braț, în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
din hogeag, învăluit de vânt, părea să-l bage înapoi în vatră. Înăuntru, în casă era frământare mare... Se lupta pentru viață. - Ha‟di Axinia, hai fata mami... împingi, împingi, fata mămăicăi înc‟olecuță!.., Glasul ostenit al bătrânei moașe, repeta întruna de două zile și două nopți, aceleași vorbe... „hai, mai împingi olecuță...“ În vreme ce tânăra femeie, la prima ei „facere“, deși voinică, sleită de puteri, abia că mai gemea la îndemnurile ei. Anton, pădurarul, umbla bezmetic prin odaie, frământându-și pumnii
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de revoltă se prăbuși peste el. Pereții odăiței s-au strâns în jurul lui, grinda i-a atins creștetul și, deodată, a început să se învârtească, cu tot ce era împrejur... Simți că-i plesnesc tâmplele. Pe lizieră lupii ăuiau... ăuiau întruna. Anton, cu pușca în mână, se repezi afară. Bătrâna moașă i-a spus ceva, în câteva rânduri, dar el n-a auzit-o. La marginea pădurii, lupii, mari și suri ca argintul, stăteau pe coadă, asemeni câinilor, cu botul întins
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]