2,732 matches
-
poveste de dragoste! E ca în filmul acela, Titanic? —Oarecum, dar cu balene, spuse Henry. Dacă v-a plăcut povestea din Titanic, o să vi se pară încântătoare și asta. Ν De când m-am întors de la Cannes, Patrick Saxton mă suna întruna ca un maniac. Pretindea că m-a abandonat la Nisa din motive de securitate - se pare că din cauza amenințărilor teroriste sau ceva de genul acesta, avionul trebuie să decoleze exact când ai anunțat că decolează. Întotdeauna am crezut că jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
100% minunate. (Cutiuța aurie e sub pernă, în caz că vă întrebați ce s-a-ntâmplat cu ea.) 2. Să nu vă schimbați niciodată radical. Renunțarea la zborurile cu AP a fost o idee proastă. 3. Jolene s-a măritat, deși uită întruna aspectul ăsta. 4. Poliția a dat de urma blănii de șinșila la un magazin second-hand din Upper West Side. Valentino a fost foarte uimit când i-am trimis-o înapoi. Se pare că nici una dintre actrițe sau mondene nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Te las la clinică și iau un taxi de-acolo. — Nu suport să mă duc acum la clinică. (Își sprijini fruntea de volan.) Încăperile alea teribile... Aș vrea să meargă să le viziteze toată lumea din Estrella de Mar. Mă gîndesc Întruna la toți oamenii ăia care au băut șampania lui Hollinger și l-au privit și pe el ca pe un oarecare hodorog gras cu o nevastă cabotină. Și eu printre ei. Dar n-ai pornit tu incendiul. Nu uita asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și unde sunt. Cum pot să mă desprind din încremenirea mea ca să ajung unde vreau să ajung? De ce nu am curajul să depășesc groaza desprinderii? Să fie de vină mintea mea mereu trează, care stă de veghe și care mușcă întruna, cu o furie insațiabilă, din mine? Să fie de vină singurătatea străvezie ca o meduză de care mă las mereu însoțită, de bunăvoie? Să fie vorba doar de o depresie trecă toare, cum îmi spuneam adineauri? Sau să fie cumva
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
lor despre mine, și anume că sunt o persoană mediocră? Nu, nu vreau să devin mediocră! Eu știu că nu sunt mediocră! Ce dacă sunt urâtă și lipsită de haz? Ce dacă am coșuri și port ochelari? Sunt inteligentă. Gândesc întruna, am o minte clară și am talent cu carul la scris! (Chiar dacă, mă rog, nu am scris până acum nici o operă...) îmi fixez privirea pe mâna dreaptă, mâna care scrie - deocam dată scrie doar notițe la școală, scrie teme pentru
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nas și îi pun în poșetă, cum m-a sfă tuit Georgi. Și poșeta mică, neagră, de lac, special pentru petreceri, e tot de la mama. Nu sunt învățată cu poșetele, o țin ca pe o servietă în mână, bâțâind-o întruna, neajutorată. Georgiana îmi zâmbește încurajator și mă cercetează scurt din priviri. Mda, e bine! E chiar foarte bine, zău așa! Să ne dăm acum cu parfum! Ne dăm cu parfum. îmi place. Are un miros discret de lăcră mioare. Nu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și mulțumiți de sine până la strivirea a tot ceea ce există dincolo de prețiosul lor sine... Eduard n-a venit singur, de bună seamă. A venit cu o fată fru moasă, într-o rochie neagră, mulată pe corp, o fată care râde întruna, sonor, dezvelindu-și dinții albi, irezistibil de albi în con trast cu rujul de un roșu magnetic de pe buzele cărnoase, și care dansează natural în pantofii de lac, cu tocuri înalte, unduindu-se și învolburându-și părul negru, lung și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
masă fără să fac vreo dandana. Mă uit în trecere la Eduard și la Anda, cum dansează îmbrățișați pe ritmul lent, șoptindu-și tainic la ureche în penumbra din cameră. Sunt conștienți amândoi că sunt frumoși. Frumoși și veseli. Râd întruna. Fericirea lor e un cerc perfect închis, în care nimeni altcineva nu are acces. Eu sunt urâtă și fără nici un haz. Oricum, nu găsesc nimic de râs. Nimic demn de interes. Iar tu, Edo, ai dispărut de când am ajuns la
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
meu s-a strâns în pumn, și în palmă, și în degete, și în unghiile mele movulii, care mă dor. Mă uit pe pereți și ochii mi se rotesc observând totul, și mintea mea se rotește și ea și gândește întruna, pot auzi rotirea și rostirea necontenită a gândurilor înlăuntrul meu... înnebunitor. Nu mă pot oglindi la nesfârșit doar în propriile gânduri, veșnic învălmășite! Și totuși, trebuie să continui să gândesc și să scriu, e singura mea scăpare, altminteri gândurile mele
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în gând) și l-am invitat la masa mea „de lucru“. E o masă cam mare, demodată. Dacă vreau să-mi întind mâna, să-l mângâi, trebuie să mă aplec cu scaun cu tot (scaunul pe care oricum mă bâțâi întruna) și s-ar putea, neatentă cum mă știu, să-mi alunece scaunul. Asta mi-ar mai lipsi, să-mi alunece scaunul și să cad grămadă la picioarele me sei. La picioarele lui. Pentru o clipă, mă și văd ghemuită pe
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
m-am îmbrăcat frumos (mama îmi cumpărase o rochie din centru, o rochie colorată și veselă). M am lăsat împopoțonată de mama, coafată și fardată de mama, parfumată de mama. Mi-am primit musafirii veselă și am flecărit și râs întruna, am despachetat cadourile cu exclamații de bucurie, am dansat, am suflat în lumânări și am băut șampanie cu nemiluita. Am fost centrul atenției pentru o zi. Un centru gol, în care eu nu mă recunoșteam câtuși de puțin - dar care
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
clipă pereții jupuiți, dar apoi cercetă - pentru prima dată cu o atenție nedisimulată și netrucată - dese nele. Erau multe, zeci de desene, și fiecare dintre ele era extrem de viu. Le privea și se pierdea în ele, îi venea să vorbească întruna cu chipurile acelea întrebătoare, ironice, visătoare sau zâmbitoare, care îl urmăreau cu privirile lor. Furia începu să i se do molească, de parcă minusculul cub de gheață al sfielii și-ar fi multiplicat dintr-odată sclipirea de diamant și ar fi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cădea neglijent în ochi, iar răsuflarea îi mirosea a alcool. Nu se putu abține să nu i-o spună. — Anda, ce naiba ai băut, duhnești ca un birjar! Păi ce dracu’ era să fac? Mă plictiseam, ți am spus, căs cam întruna. Doar când m-am gândit ce moacă distractivă o să faci când o să mă vezi la ușă și-o să-mi auzi propunerea m-a apucat râsul... Și nu m-am înșelat, după cât se vede. Nu vrei să vii cu mine... Ești
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
măsură acest prea lung sfârșit de săptămână. Nu se putuse întoarce la cel care fusese. Privea totul și pe toți din toate unghiurile. Se vede treaba că mintea lui, me reu trează în ultima vreme, stătea de veghe și mușca întruna, cu o furie insațiabilă, din el. Numai Bobo nu plecase. Eduard îl convinsese să ia un tren de noapte. Sperase, într-ascuns, să îl convingă să vină la casa bunicilor și poate, dacă se brodea ca mama lor să fie
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
să intre în jocul de-a trecutul. Mintea ei riguroasă și înțeleaptă o povățuia să nu-și tulbure drumul și norocul, să meargă înainte pe calea ei bătătorită, lipsită de obstacole. Clara adormi cu greu în acea noapte, foindu-se întruna în așternut. I se părea, în mod cu totul ciudat, că între ea și pernă se intercalase o altă pernă grea, nevăzută, ca de piatră, care o împiedica de astă dată să adoarmă. Simți regretul neașteptat că nu are un
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Clara își simțea obrajii arzând și capul bubuind. Se uita de jur împrejur, nemaiștiind unde se află. Vedea un bărbat rumen care-și zornăia înfiorător gheața în pahar, sfredelind-o cu o privire bădărană, un alt bărbat care își mișca întruna maxilarele și pe bărbia căruia se prelingeau grețos un strop de salivă și un strop de vin roșu și căruia totul i se părea normal, și mai vedea o femeie mică și îndesată care îi trimitea un zâmbet gol și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de țopârlan pe care ea nu-l remarcase până în acea dimineață, declarând cu mândrie: — Normal, tu știi mai bine! Eu doar de asta ți le cumpăr, să ți le asortezi cum dorești! Se uită la el peste masă, cum vorbea întruna, cu ticurile lui in suportabile, despre aceleași subiecte nesărate despre care vorbea mereu și care pe vremuri îi păruseră Clarei subiecte vaste, care dovedeau multitudinea de preocupări ale soțului ei. Acum i se păreau toate în afara oricărui interes și se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
întinsul platou de paradă, dar regimentele ignorară meteoricul eveniment. Prin ploaie, ele conturau la marginea platoului de paradă un semicerc de soldați care se deforma din mers, după vectori preciși. Această mulțime de uniforme se alungi altminteri, ținând-o așa, întruna, devenind tot mai mult un solid meterez de furnici, de pureci-săritori și de sclipitoare tăișuri. Acest meterez, masiv ca un fronton de fortăreață, se deplasa cu totul spre tribuna de onoare și cu cât distanța se micșora, solul dedesubt începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o să-mi mai facă la vîrsta asta? Au distrus tot, și n-au pus nimic În loc, nici măcar speranța, o brumă măcar din ideile pe care le trîmbițau altădată. SÎnt conștienți de asta, e vorba de cei de sus, căci repetă Întruna, pentru noi proștii de jos că „deocamdată”, și asta e de douăzeci de ani, „sîntem chemați să construim noua societate”, dar care nu se poate construi. Tăcu cîteva secunde, timp În care Își aprinse o nouă țigară, apoi reluă: - Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
să-i uit prezența de-a lungul anilor. Ar fi și nedrept. Moartea, care era departe cîndva, a Început să-și facă arătată prezența. Primul a fost tata. Mormîntul lui e sub zăpadă. Al lui Lung la fel, căci ninge Întruna. Îmi trec timpul cu mama și cu soțul, dar el e mai toată ziua plecat cu treburile școlii, cu activitățile obștești; ne vedem În general serile tîrziu. De aceea rămîn mai tot timpul numai cu mama. Povestim, eu mai croșetez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
la colectiv și furau cât și cum puteau ca să aibă ce mânca. Singurul pe care aș fi putut să-l privesc ca pe un erou era un vecin care-și pierduse piciorul undeva prin Uniunea Sovietică, însă el îi înjura întruna pe ruși și pe comuniști și ne alunga, amenințându-ne cu cârja, ori de câte ori voiam să gustăm merele lui văratice. De fiecare 9 mai înțelegeam că vremea eroilor trecuse pentru totdeauna, că îngerul care le punea cununi celor bravi plecase dintre
Aici Radio Europa Liberă by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/8359_a_9684]
-
mari, se ivesc micile bisnisuri ale unor femei sau bărbați cu inițiativă. Compania nu considera astfel de activități deosebit de lucrative, dar vindea degrabă concesiuni celor îndrăzneți. Dincolo de colonie se înălța primul epurator de atmosferă. Alimentat de către o centrală termonucleară, vărsa întruna aer purificat spre cerul întunecat. Materiile pulverulente și gazele periculoase erau eliminate prin combustie sau disociere chimică fiind înlocuite cu oxigen și azot. Intra aerul nociv, ieșea aerul curat. Principiul era simplu, dar procesul era și lent și costisitor. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de blindaj, cășunând pe parbriz, vrând cu tot dinadinsul să-i orbească, vehicolul și pe cei dinăuntru. Hotărârea celor care conduceau aparatul se adăuga la fiabilitatea motorului pentru a-l face să urce pe deal: fredona liniștitor în timp ce filtrele reciclau întruna aerul pentru a nu lăsa praful să intre. Mașina avea tot atâta nevoie de aer ca și ocupanții ei. Nefiind la fel de degradat de urgie ca și vehicolul său, Russ Jorden avea în primul rând aspectul caracteristic al persoanelor care trăiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
își manifestară aprobarea prin strigăte și râsete: ― Așa-i! Dă-i la cur, Vasquez! Ca întotdeauna, Drake era încântat de setea de sânge a omologului. Ea dădu din cap. ― Unde și când vrei tu. Hudson se lăsă pe spetează, manipulând întruna, visător, o armă cu țeavă subțire și alungită. ― A zis cineva extraterestru? făcu el. Ea a crezut că aude extraperversu' și s-a aprins. ― ' Te-n cur, îi răspunse Vasquez, cu arătătorul ridicat. Comtehnicianul răspunse îngânând-o: ― Unde și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
receptoare. Nu-i oferise nimeni nici o armă. Hudson nu avea stare. Adrenalina se revărsa în vene, iar ochii i se bulbucară. Mergea pe culoarul central cu suplețea unui prădător, precum o pisică oricând gata să se arunce asupra prăzii. Mergând întruna, debita un monolog pe care toți îl puteau auzi în acest spațiu îngust: ― Sunt gata, băieți. Chiar gata. Verificați. Sunt regele gagiilor. Al mai cel. N-ai chef de regulat cu mine, Ripley? (Ea ridică spre el o față inexpresivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]