4,649 matches
-
sus, în perete. După ce părul îi fu aranjat și îmbrăcă haine curate, Nobunaga se înapoie prin coridorul podit. Ranmaru se apropie și anunță că Sotan și Soshitsu din Hakata îl așteptau în camera ceaiului. — Sunt aici dinainte de a se fi întunecat și amândoi au măturat cărarea de la intrare până la ceainărie și au lustruit cu mâinile lor veranda. Apoi, Domnul Soshitsu a udat poteca și a făcut un aranjament floral, în timp ce Domnul Sotan s-a dus la bucătărie și a dat instrucțiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-i să forfotească, în dezordine. Chiar atunci, un batalion de cinci sute de soldați atacă din flanc unitatea lui Fujita, scoțând răcnete războinice ca și cum ar fi fost o armată numeroasă. Norii încă mai erau destul de roșii, dar, pe pământ, se întunecase deja. Dengo aprecie că se dusese prea departe și-și schimbă instrucțiunile. — Cotiți la dreapta! ordonă el. Întoarceți-vă! Întoarceți dreapta cât puteți! Avea intenția de a pune toată armata să ocolească în cerc, pentru a se reuni cu armata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
erau o pricină de uimire, iar râsetele lor răsunau prin coridoarele cetății. Katsuie era atras de vocile lor în apartamentele femeilor, unde spera să uite de grijile nenumărate printre râsetele lor vesele, dar, de fiecare dată când apărea, fetele se întunecau la față și nu mai râdeau, nici nu mai zâmbeau. Până și Doamna Oichi devenea solemnă și tăcută, frumoasă și rece. — Vă rog, intrați, stăpâne, spunea ea, invitându-l să se așeze lângă micul arzător de argint cu dantelărie metalică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în schimb, apăru un paj, cu scrisoarea pe care Hayoto i-o încredințase lui Osaki. Cei trei se uitară unul la altul. — Cu mesagerul ce e? întrebă Shogen. Pajul răspunse că omul plecase imediat după ce adusese scrisoarea. Aceeași expresie neliniștită întunecă fețele celor trei. Oricât de curajoși erau, nu se puteau simți la largul lor, știind că era posibil ca trădarea lor să fi fost demascată. — Cum o fi reușit să afle? întrebă Ogane. Până și mormăielile lor sunau ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
zbieră Katsuie, descărcându-și furia pe Shosuke. Cheamă-l imediat aici! Spune-i să vină neîntârziat! Tot templul începu să răsune de pași alergând. Yoshida Yaso primi ordinul lui Katsuie și-și goni calul spre Muntele Oiwa. Lunga zi se întuneca în sfârșit, iar focurile de tabără începeau să licărească în umbra frunzelor tinere. Reflectau sentimentul din adâncul pieptului lui Katsuie. La întoarcere, cele două leghe puteau fi străbătute cât ai clipi din ochi, cu un cal rapid, iar Yaso se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-l primească pe acel om - devenit acum fugar. Un moment, căzu pe gânduri, dar apoi spuse: — Să-i ieșim în întâmpinare. Inuchiyo își urmă fiul afară din fort. Coborând ultimul șir de trepte, porni spre coridorul de legătură, care era întunecat. Unul dintre vasalii săi, Murai Nagayori, îl urmă. — Stăpâne, șopti Murai. Inuchiyo îl privi întrebător. Vasalul îi șopti la ureche: — Sosirea Seniorului Katsuie aici reprezintă o ocazie fericită și incomparabilă. Dacă-l ucideți și-i trimiteți capul la Seniorul Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mincinoși. Ei vor face semne și minuni, ca să înșele, dacă ar fi cu putință, și pe cei aleși. 23. Păziți-vă, iată că vi le-am spus toate dinainte. 24. Dar, în zilele acelea, după necazul acesta, soarele se va întuneca, luna nu-și va mai da lumina ei, 25. stelele vor cădea din cer, și puterile care sunt în ceruri vor fi clătinate. 26. Atunci se va vedea Fiul omului venind pe nori cu mare putere și cu slavă. 27
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
prea mult. --Ascultă ce ne spune Eminescu: “La un semn, un țărm de altul, legând vas de vas, se leagă Și în sunet de fanfare trece oastea lui întreagă; Ieniceri, copii de suflet ai lui Allah și spahii Vin de-ntunecă pământul la Rovine în câmpii; Răspândindu-se în roiuri, întind corturile mari... Numa-n zarea depărtată sună codrul de stejari”... --Acum parcă mai vii de-acasă, vere - m-a liniștit gândul de veghe. --Și fiindcă tot suntem în mahalaua “Armenimii
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
din piept,din spate,din călcâi și te du acolo unde s-a dus urâtul...” Și nu îmi mai amintesc toate ce ni le zicea. Nu știu de unde avea puterea aceea de a ne face sănătoși. După ce pleca, cerul se întuneca în urma ei și natura se dezlănțuia întotdeauna înfuriată că a fost tulburată de cântecul-descântec al oarbei. Norii parcă se luau de piept și trăsnetul ne înfiora despicând zare și cutremurând casele. Totul dura cel mult o jumătate de oră, apoi
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
așteptat, dar el nu a mai continuat. I-am zâmbit cu Întârziere ca răspuns la salut. ― Pari abătut azi, am comentat eu. ― Neah, mă contrazise el, părând că se răzgândise brusc cu privire la ceva. Începu să se joace cu o șuviță Întunecată din părul meu. Deloc. Tu ce faci? ― Încerc să o Înțeleg pe Eliza, am bombănit dându mi ochii peste cap. O cauză pierdută. ― Ce s-a Întâmplat? mă Întrebă el repede, sunând aproape Îngrijorat. ― E ciudată, m-am plâns eu
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
ceva mai bun de făcut. Am zâmbit timid. ― Mersi pentru micul compliment. ― Vrei să bem ceva? Zâmbetul Îmi pieri. Voiam atât de mult să spun da! ― Vreau, dar chiar nu pot azi. Am promis să ajung acasă Înainte să se Întunece. Îmi pare rău, am adăugat. ― Nu-ți face griji, spuse el. Sunt un tip insistent. O să te invit În oraș și mâine, și poimâine, si În fiecare zi până când vei spune da. M-am uitat la el cu un zâmbet
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
să știu. ― E aici, a șoptit ea. M-am Încruntat la ea. ― Cine? ―Damian, murmură repede, aproape ininteligibil. Brusc, tot aerul din Încăpere păru să dispară. Am inspirat cu greu. ― E imposibil. ― Nimic nu e imposibil, mă corectă o siluetă Întunecată de la capătul culoarului. Bianca dispăru de lângă mine Înainte să apuc să mă dezmeticesc. Creierul Încă Îmi spunea că totul nu era decât un vis ciudat, dar ochii mei vedeau limpede. Era cu adevărat el. Era Îmbrăcat exclusiv În negru, singura
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
lină pe frunze-n grădină La prînz, cînd au vise-n culori. Pe aripi, amîndouă, aduc stropii de roua Ce mugurii-i școală din dulce visare, Cînd stau pitulați, de mama alintați, Pe cînd ea dansează în soare. De mă-ntunec la fața, dau ploaie cu gheață Ce-albește cîmpia-n ropot de sunet, Și-apoi dintr-o dată, dizolv gheața-n apă, Si zbor mai departe în zarva de tunet. Cern grele zapezi, peste munți și livezi Și brazii sihaștri se-apleacă
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
trecutul vieții, Să fac, o suflet, că din nou să tremuri Cu mîna mea în van pe lira lunec; Pierdut e totu-n zarea tinereții Și mută-i gură dulce-a altor vremuri, Iar timpul crește-n urma mea... mă-ntunec! (1884) Mihai Eminescu La steaua La steaua care-a răsărit E-o cale-atît de lungă, Că mii de ani i-au trebuit Luminii să ne-ajungă. Poate de mult s-a stins în drum În depărtări albastre, Iar rază ei
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
celebrități rătăcite, dar n-am descoperit nimic. Bineînțeles, tata nu manifesta nici un dram de interes. Odată, demult, dăduse mâna cu Jack Charlton și nimic nu putea fi mai presus de experiența asta. Așa că ne-a luat-o înainte, urcând treptele întunecate de piatră și îndreptându-se către ușa din lemn masiv. Tata și cu mine nu prea ne vorbeam, dar cel puțin venise cu mine. Mama nu numai că refuzase să vină, dar n-o lăsase nici pe Anna. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Misty voia să mai spună ceva! —Mike, când o să le spui să-ți pună bromură în ceai? Pur și simplu nu poți să mă lași în pace, așa-i? i-a spus Misty cu un zâmbet sălbatic. Mike s-a întunecat. Zâmbind afectată, Misty și-a luat ziarul și a ieșit încet din cameră. Toți ochii erau ațintiți asupra șoldurilor ei unduitoare. Nici unul dintre bărbații din cameră n-a scos un sunet până când Misty n-a dispărut. După care, puțin amețiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-l conduce, a spus ea cu o voce ca de clopoțel, dar de fapt el e patronul. Noi suntem patronii. Cum zice Durm’t tot timpul „ Se scot bani buni de pe urma celulitei“. După ce-a zis chestia asta, s-a întunecat la față. —Nenorocitul! a șuierat. Chaquie n-avea nici o problemă cu dezbrăcatul. Pur și simplu s-a despuiat în fața mea. Am încercat să nu mă uit, dar mi-a fost practic imposibil fiindcă a rămas în chiloți și sutien mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
camaraderii. Să aflăm de ce nu vrei să vorbești despre el. NU! a insistat Neil. Las-o moartă! —A, nu, a insistat Josephine la rândul ei. Nu trebuie s-o lăsăm moartă. Nu e nimic de spus. Fața lui Neil se întunecase. —E evident că sunt destule de spus. Altfel de ce ai fi așa de supărat? Ia spune-mi: tatăl tău bea? Neil a clătinat din cap circumspect. —Mult? O nouă clătinare circumspectă din cap. Ăsta e un detaliu foarte important care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fost o dramă în toată regula! Până-ți spun ce și cum, închide televizorul și dă drumu’ la ventilator. — Ventilatorul merge deja. Doamne, și nu suntem decât în iunie! a oftat ea. Oricum, stai s-auzi! Chipul i s-a întunecat de furie în timp ce-mi relata cum mersese pe jos până la Z Bar, de unde Carlos plecase deja. Așa că Brigit s-a dus la el la apartament, dar Miguel păzea ușa și n-a lăsat-o să intre. însă fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
din care numai unul din zece cuvinte era inteligibil: —TICĂLOSNENOROCITTÂRZIULABĂ ALTELEMAIBUNEDEFĂCUTLABAGIU CRETINARZIÎNFOCULIADULUI! A terminat zicând: —Intră, labagiule! Și a apăsat pe buton. Abia după asta Brigit a părut să-l vadă cu-adevărat pe Daryl. —MAMA Mia, a zis ea întunecându-se, după care a scos un chicot ciudat. MAMA Mia. MAMA MAMA Mia. Ha! Ha! N-ar fi trebuit să-i povestesc despre noaptea petrecută cu Daryl, mi-am dat seama îngrozită. Acum c-o luase razna pe câmpii, amănuntele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Misty s-a așezat peste el și frichinindu-se a zis: —îl vreau eu. Dă-mi-l mie! Rânjea și rostea cuvintele pe un ton provocator, de parcă Mike ar fi fost ultimul bărbat de pe Pământ. La care el s-a întunecat la față, dar a plecat șchiopătând către cel mai prost scaun, unul ale cărui arcuri, dacă stăteai mai mult pe el, puteau să-ți facă și găuri în fund. Josephine a început ședința zicând: —Rachel, te-am cam neglijat săptămâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mâncasem oul de Paște al lui Margaret. Păcătuisem îngrozitor, ba chiar făcusem un păcat de moarte, deși nu eram sigură ce era ăla un păcat de moarte, iar acum eram pedepsită. Eu și familia mea. Am așteptat să văd cerul întunecându-se, așa cum era în pozele cu Vinerea Mare, după ce Pruncul Iisus murise. —Rachel, nu e o situație disperată? m-a întrebat Claire cu viclenie. N-o să mai vedem niciodată interiorul minunatei noastre case. La auzul cuvintelor ălora am început să plâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
doar într-o pereche de blugi tăiați. Pieptul și picioarele bronzate îi erau goale. Ventilatorul bătea pe el, răvășindu-i părul lung până când șuvițele îi intrau în ochi. Când am ajuns față-n față cu el, ochii i s-au întunecat, apoi Luke mi-a zâmbit. Cu subînțeles. Cu o promisiune ascunsă sub pleoape și o umflătură în pantalonii scurți. Am simțit cum mă cuprinde un val de dorință. Dar în același timp mi-a venit să și vomit. Cum merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
clapa de mai multe ori lui Dumnezeu și poate că nu mai voia să facă afaceri cu mine. Cam cu zece minute înainte de reunirea grupului pentru principala atracție a după-amiezii, am simțit că-mi vine să vomit. Mi s-a întunecat privirea. Nerăbdătoare, am sperat că ăsta era preludiul iminentei mele morți. M-am târât către baie luând peretele în brațe. Din cauza petelor negre care-mi dansau în fața ochilor, abia dacă mai vedeam podeaua. Dar cum am vomat, m-am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
talentată, cea mai puțin inteligentă și cea mai puțin iubită, nu-i așa? m-a întrebat Josephine pe un ton ridicat. Cu întrebarea aia, parcă mi-a tras un pumn în stomac. Din cauza șocului și a durerii, mi s-a întunecat vederea. Dacă nu mi s-ar fi tăiat respirația, aș fi protestat. —O familie în care cea mai mare dintre surori e deșteaptă și fermecătoare, a continuat ea cu cruzime. Sora cea mai apropiată de tine e o sfântă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]