3,864 matches
-
colorată și aproximativ, nu se văd. În medulară - parenchimul limfo-formator este lax, timocitele sunt rare, iar elementele stromale sunt mai evidente. În medulară apar formațiuni proprii timusului - corpusculii lui Hasal - formațiuni globuloase, de mărimi diferite, având în interior celule degenerate învelite de mai multe celule epiteliale aplatizate și cu nuclei picnotici. Corpusculii provin din stromă, fac legătura cu celulele stromei, fiind prezenți și în organul involuat, prezentând infiltrații cu leucocite, fier, calciu, colesterol. După pubertate, timusul involuează, dar persistă și la
MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM –BOALA KAHLER RUSTITZKI ) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/1667_a_2959]
-
-se pe toate mobilele și pe toate obiectele" care la un moment dat ,,își pierd sensul lor comun" și ,,o nouă existență le scaldă. Ca și cum ar fi fost subit despachetate din hârtii subțiri și transparente în cari ar fi stat învelite până atunci, aspectul lor devenea inefabil și nou. Păreau menite unei noi utilități superioare și fantastice pe care în zadar m-aș fi căznit s-o găsesc"410 devin ,,niveluri de realitate" în care eul trăiește. Rezultatul obținut în urma acestor
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
cea mai înaltă regiune a cerului, androgin, după chipul Supremei Ființe de lumină. Privind însă peste lumea inferioară, și-a văzut chipul în apă și s-a îndrăgostit de propria imagine. Coborînd să se contemple, acest Narcis divin s-a învelit în cojile materiei, devenind captiv în mrejele acesteia. Natura l-a îmbrățișat și din unirea lor s-au născut primii reprezentanți ai rasei umane, reflexe terestre ale Omului primordial, niște uriași androgini, mai tîrziu intervenind separarea bărbat-femeie. Omul ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
pentru spațiu); în plus, coridoarele se transformă într-o hazna fetidă, într-un oribil covor continuu de excremente călcate de mii de ori în picioare, la care se adaugă și duhoarea a peste 250 de trupuri macerate în propria sudoare, învelite în haine tot mai imunde, dormind în paturi îmbibate de dejecții. Dar culmea acestui coșmar este, cum spuneam, războiul între cele două tabere de orbi: pentru mâncare, bani, femei, obiecte de valoare, teritoriu, putere. Liderul orbilor agresivi, înarmat cu un
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Orologiul anotimpurilor: Ieșirea din iarnă, Poem despre bătrânul domn Hokusai. În acest gen de texte, personaje deja recognoscibile ("plante de carne care se hrănesc cu sânge", arlechini "cu fața ridată de somn" și "oameni cu gura de pluș", îngeri orbi, înveliți în ziare, pruncul sfânt cu o carte în mână, "femeia cu sâni ca iarba/ pe care urcă în apus turme de melci bărboși") execută aceeași gestică stereotipă, menită a îngroșa, caricatural, certitudinea captivității și a neantificării: Noi suntem prizonierii neantului
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o piatră prețioasă, și o tunică din catifea aurie, cu umerii marcați și cu un guler verde, înalt, sub bărbia masivă. Giuvaierul de pe frunte și firele aurii din țesătura gulerului străluceau în lumina focului. O mantie de blană albă îi învelea umerii, prinsă cu o broșă de argint, de forma unui dragon. Veșmintele îi erau extraordinare; mă simțeam aproape la fel de speriat de ele pe cît mă îngrozea prezența acestui mort viu. Erau haine reale, vii, noi, nu piese decolorate din vitrinele
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
va fi investigat, în consecință, simultan, la nivel retoric și la nivelul poeticii elementelor, alături de analizele la nivelul tematicilor. stfel, pe parcursul celor 12 volume (ediții Princeps) și a încă 14 culegeri și reeditări, autoarea se dezvelește pe ea însăși cititorilor, învelindu-se, totodată, de criticile unei societăți și a unei ideologii nedrepte, cu armura poeziei. Permanenta căutare și valorizare a limbajului, specifică generației '60, inițiată de către moderniști, care încep să pună accentul pe fond, în detrimentul formei, sau pe instrumentul lingvistic, prin intermediul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ca piersicii,/ Nici struguri ca via,/ Nici măcar nuci/ Ca arborii cu umbră amară/ Și foșnet ușor,/ Un singur lucru știu să fac/ Cu o pricepere extraordinară:/ Știu să mor.// Nu mă laud,/ Știu să mor cum puțini oameni știu -/ Mă învelesc întâi în tăcere,/ Apoi în pustiu/ Și pornesc astfel încet, un pas,/ Încă un pas, și încă un pas,/ Până nu se mai vede din mine/ Decât un glas/ Așezat somptuos/ În al cărții sicriu. / Nu mă laud,/ Credeți-mă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
n.n.), dezvăluind, astfel, o promotoare a postmodernismului, trebuie să fie luate în calcul, în modul cel mai ferm"6. Astfel, pe parcursul celor 12 volume (ediții Princeps) și a încă 14 culegeri și reeditări, autoarea se dezvelește pe ea însăși cititorilor, învelindu-se, totodată, de criticile unei societăți și a unei ideologii nedrepte, cu armura poeziei. Permanenta căutare și valorizare a limbajului, specifică generației '60, inițiată de către moderniști, care încep să pună accentul pe fond, în detrimentul formei, sau pe instrumentul lingvistic, prin intermediul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ca piersicii,/ Nici struguri ca via,/ Nici măcar nuci/ Ca arborii cu umbră amară/ Și foșnet ușor,/ Un singur lucru știu să fac/ Cu o pricepere extraordinară:/ Știu să mor.// Nu mă laud,/ Știu să mor cum puțini oameni știu -/ Mă învelesc întâi în tăcere,/ Apoi în pustiu/ Și pornesc astfel încet, un pas,/ Încă un pas, și încă un pas,/ Până nu se mai vede din mine/ Decât un glas/ Așezat somptuos/ În al cărții sicriu./ Nu mă laud,/ Credeți-mă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
constă în a-l întîlni prea tîrziu pe celălalt, dublul, pasiunea întregii ființe, trăită sau doar posibilă. Ei nu-și vor reveni niciodată din acestă disoluție a cărei imagine o poartă ca pe o ghiulea, victime ale unei demitizări sexuale învelită în triumful unei ontologii materialiste, atît de des prezentată ca un vis comunitar, cîtă vreme nu e vorba decît de un nou palier în ascensiunea individualismului. Nostalgici după un cuplu adevărat, ei nu vor ști niciodată cum să procedeze și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
comunistă de dinainte de '89 nu le știrbește dulceața aceea unică pe care doar tinerețea o poate conferi lucrurilor. Tonul pasajelor "românești" nu e dolorist, nostalgia e una firească pentru oricine se întoarce, după ani buni, asupra unei părți din sine învelită în misterul trecutului mereu reinventat și nu putem să nu ne amintim, noi, cei care ne-am trăit tinerețea în acele vremuri, că suferințele și lipsurile exterioare erau mai mereu estompate de bucuriile mult mai adînci și nesupuse timpului pe
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mă știu, mi-au zburat tot felul de păsărele prin cap. Vise și-nchipuiri. De exemplu, la cioroiași când mergeam, mă culcau în camera cea mai frumoasă. Seara, adormeam greu. În patul uriaș, din lemn de nuc, pe salteaua tare, învelit în plapuma de mătase, stăteam aidoma unei perle strălucitoare în cochilia sa și mă gândeam la câte-n lună și-n stele. Ascultam în fiecare seară greierii țârâind și mă treceau fiorii ("E semn rău să auzi greierii, îmi spunea
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/8582_a_9907]
-
băut cineva astă-noapte toată apa din sticlă". Un experiment, desfășurat în mai multe etape, confirmă existența unei alcătuiri care consumă apă și lapte, fără a se atinge de hrana solidă (10 iulie): "M-am repezit către masă. Cârpele cu care învelisem sticlele rămăseseră imaculate. Am desfăcut sforile, tremurând de teamă. Cineva băuse toată apa! Cineva băuse tot laptele". O experiență psihiatrică stranie (destul de deficitar inclusă în narațiune, mai ales din cauza proporțiilor) îl tulbură și mai tare pe erou (16 iulie): "M-
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
conversații, în care "morala" este definitorie pentru credo-ul simbolist: "eu nu zugrăvesc lucruri, ci idei și sentimente"94. Operând în cadrul tiparului tematic al lui Memento mori, cu o recuzită alegorică consacrată, pictorul realiza un tablou melancolic înfățișând un cadavru învelit în giulgiu, așezat pe un pat mortuar, având la picioarele patului obiectele investite simbolic ale profesiei militare, coiful, lancea, scutul; ale plenitudinii vieții, cupa deșertată, mandolina, și cartea, simbol al unei înțelepciuni care nu salvează de la această ultimă exacțiune: moartea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se vadă în transparența sa ceva similar unei mâini aflate deasupra capului femeii. Această prezență străină, precum și deschiderea cortinei către o zonă obscur-indescifrabilă, conferă nota subversivă tabloului lui Teișanu. Femeia pare să privească în acea direcție, veșmântul negru care-i învelește picioarele corespunde acelei zone de umbră, de indistinct, reluată în ecou de umbrele pe care le fac pliurile cortinei. Prin urmare, există o amenințare abia întrezărită, schițată în spatele cortinei, care conferă tabloului același caracter teatral de mise en scene. În
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
activiștii P.C.R. (subl.ns.) unde se duce muncă de lămurire a masselor și totodată se împarte material de-al Blocului (partidelor democrate, n.n.) sau se vând ziarele noastre”. La capitolul „Reconstrucție”, „progresiștii” de atunci se lăudau cam așa: „...s’a învelit cu țiglă casa văduvei de război Veronica Moraru din comuna Munteni de Sus - Vaslui unde Organizația a contribuit cu suma de (nu scrie în document, n.n.) cu care s’a cumpărat țigla, lemnăria, cuele și sârma necesară. A avut un
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
narativ de tip tradițional este, după cum subliniam mai sus, una aparentă pentru că falsa impresie pe care ar putea-o avea cititorul care a deschis pentru prima oară Iubita locotenentului francez (aceea că are în față o poveste de dragoste victoriană învelită în multe pagini siropoase), este rapid spulberată de modul în care scriitorul își construiește textul. Naratorul face în treacăt observații, pe cât de nevinovate, pe atât de neobișnuite pentru lectorul care nu are experiența unor lecturi anterioare de acest tip. Remarci
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
lunecos și vîscos, tot cea ce este văzut murdar și nesănătos: șarpele, șobolanul, lipitoarea, caracatița... În centrul acestei colcăieli respingătoare, agil, negru, vorace și păros, păianjenul pare a fi imaginea simbolică cea mai importantă: extrem de răbdător, el întinde curse, își învelește victima în firele sale, o înghite încetul cu încetul. "Ce frumos spectacol, nu-i așa, spune rîzînd unul dintre cei mai importanți eroi iezuiți aduși în scenă de Eugène Sue... Un animal mic, scîrbos, negricios, întinzînd fir cu fir, înnodînd
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
interesant în sine, ci este făcut interesant de oferta de stimuli: Totul devine joc, amuzament. Aceasta înseamnă suprastimulare; înseamnă risipirea energiei. Voința nu este niciodată adusă în acțiune. Totul se bazează pe atracții externe și amuzamente. Totul este, pentru copil, învelit în poleială, iar el învață curând să se îndepărteze de tot ceea ce nu este înconjurat artificial cu circumstanțe de divertisment. Rezultatul inevitabil este un copil răsfățat care face numai ceea ce îi place". (Dewey, 1992, pp. 243-244) Am spune că dilema
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
a lui Neculai a Nastasiei a născut pe unul din cei zece copii la câmp În timpul secerișului. I-a venit vremea, bietei femei, atunci acolo la câmp unde l-a și născut. I-a tăiat buricul cu o seceră, a Învelit copilul În niște ștergare În care i se adusese merinde, a urcat apoi cu el În brațe pe Coasta Feței și a ajuns acasă. Acum acel băiat a trecut de șaptezeci și unu de ani și Încă este sănătos tun
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
piciorul legănau pruncul aflat În leagăn iar cu mâinile torceau. Un caier era dat gata Într-o zi și până noaptea la ore târzii. Fetele tinere mergeau cu furca. Ce Însemna aceasta? Un caier de in sau de cânepă se Învelea În furca de tors și de acolo cu mâna stângă se modela firul, iar cu dreapta se Învârtea fusul pentru a se răsuci firul uniform și apoi se Învelea pe fus. Când mosorul rezultat din firul tors ajungea la o
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Ce Însemna aceasta? Un caier de in sau de cânepă se Învelea În furca de tors și de acolo cu mâna stângă se modela firul, iar cu dreapta se Învârtea fusul pentru a se răsuci firul uniform și apoi se Învelea pe fus. Când mosorul rezultat din firul tors ajungea la o anumită măsură, se scotea de pe fus care avea forma puțin conică. După ce era legat ca să nu se destrame el primea numele de gălușcă, deși era mult mai mare decât
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
și astfel rezulta tortul. Scos cu meșteșug de pe rășchitor urma spălarea cu leșie din mesteacăn, apoi tragerea pe urzar și În cele din urmă pus pe stative care cereau Înainte Încă două operații: datul prin spată și prin ițe. Se Învelea urzeala pe sul, iar din băteală se făceau mai Întâi țevi la sucală și apoi suveica trebuia să alerge prin rost dus și Întors și astfel pânza creștea. Pe zi, o gospodină harnică trebuia să țeasă câțiva coți de pânză
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Într-a patra. Lampa era cu feștila trasă mică pentru a putea să-și continue somnul liniștit până se va face ziuă. Că rău mai dormiți, Îi dojeni mama cu un glas abia șoptit să nu-i trezească, apoi Îi Înveli cu țolul ridicat de jos. Și-or fi făcut lecțiile că trăistuțele cu cărțile văd că leau așezat În cui? Las că văd eu dimineață. Nu le mai purta atâta de grijă că n-ai să-l faci popă nici
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]