3,096 matches
-
probeze o legătură solidă între tipurile de încredere, între încrederea socială și cea politică. Încrederea socială nu se asociază puternic cu setul obișnuit de variabile socio-economice și politice, dar se regăsește cu precădere în câteva tipuri sociale: cei care sunt "învingătorii" competiției sociale mai curând decât "perdanții", adică cei care își exprimă mulțumirea cu locurile de muncă, fericirea și mândria națională. Pe de altă parte, încrederea politică nu este asociată cu aceleași variabile. Dacă încrederea socială se leagă, chiar dacă slab, de
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
au dovedit importanți pentru încredere și angajament civic (educația, așa cum am văzut în demonstrația lui Almond și Verba). În final, ipoteza importanței participării pentru cele două tipuri de încredere este greu de susținut. Mai curând, relația pare să fie reciprocă: "învingătorii" competiției sociale tind să fie mai încrezători, iar cei care participă în organizații secundare sunt cu precădere cei cu un nivel mai ridicat al venitului, educației și statusului social. Este mai probabil, în acest context, ca fondul, experiența de a
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
tind să fie mai încrezători, iar cei care participă în organizații secundare sunt cu precădere cei cu un nivel mai ridicat al venitului, educației și statusului social. Este mai probabil, în acest context, ca fondul, experiența de a fi un "învingător" să încurajeze atât încrederea, cât și participarea. Și mai puțin probabil ca încrederea socială să provină dintr-un proces de învățare, chiar dacă recunoaște Newton participarea poate să întărească niveluri anterioare ridicate de încredere. Chiar și efectul participării în asociații voluntare
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
civile, sunt mai importante decât constrângerile economice și dezamăgirile produse de tranziția economică. Însă și resursele sunt importante. Nivelul venitului este adesea legat de susținerea democrației, fapt care susține presupoziția că susținerea democrației este și funcție de performanța sa economică. Astfel, "învingătorii", cei cu resurse mai ridicate în tranziție, sunt mai dispuși să susțină democrația. Totodată, acest fapt ne pune în gardă în legătură cu tipul de susținere a democrației. Cum sublinia Dahl, activiștii politici, inclusiv cetățenii, trebuie să aibă anumite convingeri pentru a
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
iubire, care leagă și ține la un loc tot universul.” Prin rugăciune luăm „duhul cunoștinței”, duhul cunoașterii lui Dumnezeu, care ne descoperă dragostea Sa, mai presus de orice altă dragoste lumească. Prin rugăciune dobândim putere neprihănită de păcat și devenim învingători, înțelegând că „ajutorul nostru este de la Dumnezeu Cel ce a făcut Cerul și pământul.” Cel mai bun prieten te poate părăsi în ziua necazului, singur Dumnezeu nu se întoarce de la sufletul care se închină cu credință. în El se cuvine
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
der Zeit) - joc de cuvinte pornind de la expresia lui Hegel, List der Vernuft ("viclenia Rațiunii") redare a ideii camuflării timpului, demonstrată prin călătoria inițiatică în sferele duratei care îi revelează mari taine cosmice 908 - nu îl face pe Dayan un învingător. El nu este decât un mesager, "un înainte-mergător" care nu cunoaște decât ecuația ultimă, nu soluția "care ne-ar fi putut apăra de consecințele descoperirii ecuației ultime". Fiind înzestrat cu geniu matematic, dar nu și cu "adevărata imaginație creatoare, cu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
nobiliară, în ultimă instanță: cel dăruit din belșug cu putința de a pricepe se așteaptă să îngăduie și recursul la subterfugii îndoielnice al celui mai puțin dăruit. Nu-i normal? Sacrificiul de cinstire a victoriei rațiunii se face pe spesele învingătorului. Altfel, nu se poate trăi împreună. După ce sorbi prelung din pahar, ca și cum idealismul onctuos ce-l apărase s-ar fi lăsat, practic, destul de anevoie înghițit, își continuă consecvent ideea: − A face pe prostul e singurul mod valabil al unei inteligențe
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
plin de simpatie: industriașul muncește cu spor, e „agitat” (cere informații, este curios, iubește tot ce e nou, urăște rutina), studiază domeniul În care lucrează, „sufletul” lui e În continuă căutare, aplică, planifică și coordonează, este perseverent, are psihologie de Învingător. Crede În ceea ce face. El se afirmă nu doar În domeniul practic, ci și În domeniul social sau moral. E tipul laborios, cu vocație de constructor. El are, tot timpul, proiecte În desfășurare sau În curs de elaborare, planuri strategice
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
a debarca în Normandia (1415). Intenția sa este de a restabili ordinea într-un regat corupt, în care gloata dictează prinților ce au de făcut, în care regii asupresc clerul și în care, alături de regina Isabela de Bavaria, domnește desfrîul. învingător al cavalerilor francezi la Azincourt și Artois (1415), Henric al V-lea adoptă o nouă formulă de război: ocuparea permanentă a regiunilor cucerite. Datorită abilității sale politice el obține prin tratatul de la Troyes (1420) ca regele Carol al VI-lea
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
îl aduce din Bretania pe Henric Tudor, conte de Richmond, descendent din partea mamei al familiei Lancaster. Richard al III-lea pornește împotriva acestuia, dar trădat de unul dintre locotenenții săi, este înfrînt și ucis în bătălia din 22 august 1485. Învingător, Henric Tudor devine rege sub numele de Henric al VII-lea. Pentru a împăca cele " Două roze", el se căsătorește cu fiica lui Eduard al IV-lea și guvernează cu înțelepciune. Monarhia engleză de la sfîrșitul Evului Mediu este deci tot
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
comerțului triunghiular (Europa, Africa, Americi). Dar pentru Spania esențialul constă în bogățiile pe care i le poate aduce imperiul său american și, înainte de toate, metalele prețioase. Acestea provin în primul rînd din jefuirea bogățiilor imperiilor distruse, din răscumpărările cerute de învingători și din tributurile mari percepute de la popoarele supuse. Apoi, începe exploatarea permanentă a minelor: minele de aur din Buritica din actuala Columbie și minele de argint din Potosi, în Peru și din Zacatecas, în nordul Mexicului. După descoperirea amalgamului, introdus
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
dezastru. Aceea a succesorului său, Ludovic al XII-lea, eșuează și ea în fața coaliției organizată de papa Iulius al II-lea. Cînd, în 1515, ducele de Angoulême devine rege sub nu-mele de François I, el oferă regilor Franței o satisfacție. Învingător al elvețienilor la Marignan, în zilele de 13 și 14 septembrie 1515, el semnează cu principalul său concurent, noul rege al Spaniei, Carol de Habsburg, tratatul de la Noyon (1516), care ratifică împărțirea zonelor de influență în Italia: spaniolii rămîn la
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
generalisimului cruciadei imaginea ereziei triumfătoare; suveranului care visează să domine Europa ei îi dovedesc neputința sa de a se face ascultat de propriile sale state. În zadar îl înlocuiește Filip pe ducele de Alba cu don Juan de Austria, gloriosul învingător de la Lepanto, el nu reușește să reinstaureze dominația spaniolă. Decît să o suparte, olandezii preferă să deschidă digurile, iar provinciile din sad, după jefuirea Anversului de către trupele spaniole (1576) se alătură lui Wilhelm de Orania pentru a-i alunga pe
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Franței decît Neapole, Sicilia, Navarra, Franche-Comté și Țările de Jos. Departe de a rezolva problema, această împărțire mărește îngrijorarea olandezilor și, în ciuda simpatiei lor pentru Franța, suveranii englez și suedez, formînd "Tripla alianță de la Haga", încearcă să oprească expansiunea franceză. Învingător al spaniolilor în Franche-Comté, Ludovic al XIV-lea sfirșește prin a accepta să negocieze după ce s-a gîndit să-și întoarcă forțele împotriva "Triplei alianțe de la Haga". Prin pacea de la Aix-la-Chapelle (1668), el renunță cu totul la Țările de Jos
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
din Madrid: Țările de Jos spaniole devin austriece în timp ce statul milanez, regatul Neapole-lui și Sardinia asigură împăratului dominația asupra Italiei. Franța, învinsă, suferă mai puțin de pe urma înfrîngerii: ea renunță provizoriu la Lorrena și la orașele fortificate de pe Rhin. Aflată printre învingători, Austria dă dovadă de o nouă vitalitate. În schimb, Provinciile Unite ies din război epuizate și nu mai reprezintă de acum înainte decît o putere de rangul doi, aflată în umbra Angliei. Aceasta din urmă este în final marea beneficiară
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
transformă repede în război de cucerire. Executarea lui Ludovic al XVI-lea servește drept pretext formării unei coaliții împotriva Franței, învinsă în curînd de armatele Revoluției (1795). ■ Cu victoriile generalului Bonaparte din Italia, împotriva austriecilor, războiul de cucerire atinge apogeul, învingătorul rechizi-ționînd bani și obiecte de artă. Bonaparte impune austriecilor un tratat care face din el un adevărat împărat proconsul al Italiei, care domnește peste Republicile surori. Acesta va fi pretextul unei a doua coaliții împotriva Franței, în fața căreia aceasta va
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
trecînd Alpii. Austria treluie să ceară pace. Semnat la Campo-Formio, la 18 octombrie 1797, tratatul can pune capăt războiului împotriva Austriei este pe măsura imiginii brutalei campanii pe care Napoleon tocmai o realizase. Triatul este de altfel opera sa, generalul învingător neglijînd păErile diplomației franceze, în afară de recunoașterea suvera-nitiții franceze asupra Belgiei și a malului stîng al Rhinului, Bonaparte impune Lombardiei și statului milanez, extinse prin teritoriile cucerite de la prinții vecini, să formeze o Republică cisalpină, al cărei protector se instituie, și
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
vieții, pe patul său de suferințe, că toți sunt o apă și un pământ. „Eu sunt înconjurat în toate părțile de dușmani și am avut, de când sunt domn al acestei țări, 36 de războaie, din care în 34 am ieșit învingător, iar pe două le-am pierdut”. Acum, dacă tătarii au fost mai onești sau nu decât ceilalți, ne vom edifica abia după trecerea în revistă a faptelor lor de război și a relațiilor de prietenie, dar mai ales de modul
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
ani (1001-1003) lui Ștefan cel Sfânt, a fost până în cele din urmă învins, așezările sale din vecinătatea orașului Alba Iulia distruse, iar căpetenia lui, care purta numele de Gylas, cu soția, doi copii și tezaurul, duși în captivitate în Ungaria. Învingătorii au impus în locul lui Gylas pe Zultan. Nu mult după aceste evenimente, izbucnind certuri între triburile pecenege de pe stânga Dunării, în anul 1021, șaizeci de familii ale unor șefi pecenegi din Țara Românească au trecut munții și i s-au
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
și Kotian. Cu caii bine odihniți, mongolii, ieșind din ascunzișurile lor, se întreceau în urmărirea și săgetarea fugarilor. „Bătălia - scrie Ibn-el-Asîr - a fost una din cele mai înverșunate și a ținut mai multe zile; dar în sfârșit tătarii au ieșit învingători, cumanii și rușii fiind cu desăvârșire înfrânți. O fugă în debandadă dinaintea urmăritorilor a ușurat uciderea unei mari părți din ei; toate bagajele au căzut în mâinile tătarilor. Cei ce au putut scăpa, iar aceștia au fost foarte puțini la
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Ioan, Dragomir și Boilă - fiii lui Lacovoi din Ozon - și alții să ajute la restabilirea în domnia Moldovei pe fiii lui Sas voievod, prin bună înțelegere. Trimișii regali au venit la curtea din Hârlău, probabil, și-i vor fi cerut învingătorului polonilor, voievodului Petru și lui Bogdan, să devină vasali Coroanei ungare. Aceștia, în conflict cu polonii și neștiind ce poate urzi Cazimir, au încredințat pe emisarul regal, Dragoș, fiul lui Giula, și i-au făcut promisiuni în acest sens. Un
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
refugiase, după pierderea marii bătălii de la Kundurcia cu Tamerlan, din mai 1391, când îi cere lui Iagello și alianța în contra inamicilor comuni. Cum marele han al Hoardei de Aur era preocupat și reținut cu toate forțele sale de conflictul cu învingătorul său, Iagello își exercita autoritatea sa la Răsărit de Carpați cu o vigoare nestingherită de nimeni. Singurul care ar fi putut să se opună ascensiunii sale era Sigismund de Luxemburg. Regele ungar fusese informat la timp de urzelile și presiunile
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
cu care mă declar absolut de acord din toată țopăiala propagandistică a încălzirii pentru un nou maraton politic de care se pregătesc dl Constantinescu și „civicii” Domniei sale. Nu doar că nu este un învins, dar dl Constantinescu e chiar un învingător. Numai că victoria Domniei sale este exact de genul celei confirmate de o mare anecdotă despre „victoria definitivă a comunismului”. Vă mai amintiți? Era, spune anecdota, o victorie „asupra poporului român”. La fel de semnificativă este și victoria dlui Constantinescu asupra societății civile
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
din ce în ce mai lungi. Acestea din urmă aproape că au devenit felul de a fi al premierului. O națiune de analiști politici - care înainte de alegeri și imediat după ele devin mai numeroși chiar decât poporul român - l-a declarat pe dl Năstase învingător, à la Pirus, în clinciul cu dl Ion Iliescu, înfruntare de stat și de partid proclamată „de proporții epopeice”. Comentariilor indicând că prea vrea să le ia pe toate, că prea doreșete să-și impună condițiile „de joc”, că prea
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
făcut-o la 1 martie* la Sorbona, în cursul ceremoniei comemorative a protestului deputaților de Alsacia-Lorena din Bordeaux. Iată textul integral al discursului său: S-au scurs 47 de ani de la data când populațiile Alsaciei-Lorena au fost supuse sub jugul învingătorului și niciodată voința lor de a-și relua locul legitim în sânul patriei de la care au fost smulse nu a fost mai incontestabilă ca astăzi. Protestul manifestat la tribuna din Bordeaux, în numele populației din Bas-Rhin**, din Moselle și din Meurthe
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]