2,808 matches
-
pălărier care călca cravate, manșete artistice și gulere de domni, " La briciul vesel" sau "La minut", cum scria pe a doua firmă, frizerie de lux, tuns, ras și frezat, "La șicul elegant", croitorie, pardesie, paltoane, fracuri, nunti,-botezuri, "Tricolorul", ceaprazărie, șepci, uniforme pentru C.F.R., Poștă, vin și acasă, "La italianu", tocilărie, ascutim brice, foarfeci și lame de ras și "La vapor" cafea, zahăr, simigerie. Înspre peroanele gării, pe aceeași parte a ieșirii, se înălța o casă cu trei etaje, ale căror
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în Taica Lazăr. Zis și făcut. A ochit Nicu un fraier. Boier după înfățișare. Avea haine-n dungi și-un pardesiu scump. Într-o mână ținea un baston. - Să-ți ducem geamantanele, stăpîne? Se înființase ăl bătrân în fața lui, scoțîndu-și șapca din cap. - Ieftin, un pol până la trăsură, a adăugat și lunganul. Străinul n-a zis nu. Pungașii au pus mâna pe valize. Scumpă marfă! Din piele de porc, cu catarămi de aluminiu. Le-au pus pe spinare și-au mers
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cînta: Mingea mea, Mingea mea, ' S-a ales, bules 7*' De ea. Mînă-mică aducea sacul cu haleală, și ucenicul - trențele de dormit. - Bine mai e! spuse Sandu, așezîndu-se. Trase în piept aerul proaspăt și-și scoase chiștocul. Bozoncea își trânti șapca în praf. Avea poftă de glumit. Trecuse o săptămână și nu-i luaseră ibovnica. Asta însemna că Nicu-Piele își ținuse gura. Strigă la Gheorghe: - Treanță! -Ei? - Sîntem, mă, boieri? - Sîntem. - Avem, mă, ce ne trebuie? - Avem! - Sîntem cumnații lui Dumnezeu-piele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu cozorocul ridicat, dat pe ceafă. De sub masă ieșeau două cizme strânse pe pulpele groase, pline de praf, cu ținte de fier pe tălpi, descusute la carâmbi. Pungașii, cu sergentul lângă ei, rămăseseră încremeniți lângă ușă. Gheorghe își scoase pripit șapca, ascunzînd-o la spate. 235 - Ăștia sînt? întrebă șeful cu voce răstită. -Da. - Noi, să trăiți! se repezi codoșul. - Vorba! se făcu sergentul spre el. Presarul mormăi, privindu-i. Se uită la cel tânăr. - Cum îți zice? îl întrebă. - Paraschiv. - Și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mai rău. Voi ați auzit de Parchet? Hoții tăcură. Afară trecea un dric. Ascultară fanfara și bocetele rudelor. Comisarul se închină, scoțîndu-și chipiul. Își făcu și Gheorghe o cruce mare. - Dumnezeu să-l ierte! zise pios. Presarul își așeză iar șapca pe părul moale. Să fi fost patru după masă. Dricul trecuse. Se făcu liniște. În lumina stinsă dinăuntru 237 tremurau dungi de praf ca niște gratii albe. Afară foșneau salcâmii și frecau zidul cu crengile lor uscate. Caramangiii priveau dușumelele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Despre lucrul acesta oamenii știau câte ceva, dar vorbeau pe ascuns, pentru că nu se făcea să audă domnul Aristică. Adevărul era 250 că mai demult, când coana Marioara avea douăzeci de ani, șezuse la ei în gazdă unul Constantin Șarpe, cu șapcă roșie și servietă, impiegat la Calea Ferată. Asta se întîmplase înainte de războiul ăl mare și o știa numai baba Marghioala, vecină în Vespasian cu tramvaistul, de unde se mutaseră cam în același timp aici, în Cuțarida, să nu mai stea cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
oase! A ieșit afară, la poartă. Din capul străzii, venea o droagă cenușie, trasă de două gloabe. Pe capră ședeau doi țigani cu mânecile suflecate, ținând în mâinile lor noduroase șbilțurile lustruite. La coada tumbărăului veghea un sergent cu o șapcă soioasă, îndesată pe cap. La biserică, haidamacii s-au dat jos. Veneau pe sub garduri, la umbră, pândind câinii oamenilor. Copiii din urma droaștei strigau cât puteau, să sperie dulău: - Na! Na! Huo! La oase! Și scoseseră praștiile lor lungi din
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
eu! urla de sus Bozoncea. Mitică Ciolan abia se ținea într-o margine. Pe crucea căruții, Dumitru bătea țambalul cu greutate, sprijinindu-se de șleauri cu picioarele înghețate. La gară, au simțit hamalii că e rost de petrecere. Alergau cu șepcile în mână să culeagă vinul risipit. Se lipiră și vreo câțiva țărani care așteptau trenurile de noapte. Își umpleau căciulile lor încăpătoare cu băutură și strigau veseli la pungași: - Să-ți trăiască! Să-ți trăiască! Stăpânul urla cătrănit către ei
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
murit, săracu! Luați, fraților... Mînă-mică îi mai strunea pe țigani: - Gâdilați dracului cobzele alea, că dă moartea-n voi, paraponisiților! Nicu-Piele juca în căruță, de hazul lumii, ce se ținea pe margini. 303 - Să trăiești, vereșcane! strigau hamalii bând din șepcile pline cu vin. - Cântați, mă gașperilor! se mai supăra iar starostele, nemulțumit. Cântați, mă, c-a murit Bozoncea, mă, săracu... Pe fața lui înghețată se scurgeau lacrimi mari. Hoțul le simțea alunecîndu-i pe gât și pe piept și o durere
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
masa care-i despărțea. Cel tânăr se feri. În ușa deschisă mai apucă să-l vadă pe Sandu. Acesta se uita speriat la ei. Stăpânul ridică șișul și lama luci scurt. Știa că dacă-l aruncă, nu greșește. Caramangiul zvârli șapca. Părul îi cădea pe frunte. Era ca o fiară, încordat și fioros. Vorbi: - Ai uitat cine-i mai mare peste voi! Șase am îngropat până acum, Paraschive! M-auzi tu? Nu te uita că mi-a albit părul... Se făcu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
casele de paiantă și se mutaseră spre șina Constanței. Barem pe amărâții ăștia de ceferiști îi știa cum ți-ai cunoaște buzunarele. Pe la patru se întorceau de la servici, clătinând în mâinile lor negre de cărbune sufertașele goale. Pe cap aveau șepci mari, unsuroase, și sub ele sticleau ochi aprigi, îndușmăniți. Dădeau bună ziua, cereau câte un dorobanț de țuică, obrajii lor trudiți se luminau puțin la vederea rachiului, sorbeau cu lăcomie cinzecul și, dacă mai aveau bani în buzunarele largi, comandau încă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
meloanele, canotierele sau tot ce poate fi Însemn de eleganță și unicat la capitolul „acoperăminte pentru cap”. Lucrurile s-ar complica, mai mult decât sigur, ca Întreaga problemă a dandysmului În zilele noastre, dacă am urmări cariera (total reciclată) a șepcilor, băștilor, chipielor, glugilor purtate cu dichis superior. Inutile dulci tc "Inutile dulci " Ne-ar plăcea să refacem cândva mica și aparent futila istorie a bastoanelor, Înlocuitori de sceptre pentru regii din Dandyland, Însemne ale puterii și adevărate baghete magice, manevrate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ar fi putut conține un microfon: pantofi, geantă, pixuri, totul. —Ai fi surprinsă să afli unde se poate pune un microfon sau o cameră în ziua de azi, zise el în timp ce se îndreptau spre mașină. În tubul de fixativ, în șapca de baseball, pe ochelarii de soare, pe tocul pantofului, la rever, oriunde. Se uită la el. — Le-am făcut pe toate, pentru documentarele de televiziune. Investigații cu camera ascunsă. —Sigur, Uri. Bănuia că aceste cunoștințe fuseseră dobândite purtând uniforma FAI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
simtă. BĂRBATUL CU ZIARUL (Întinzând o mână.): Poftim, am început deja să tremur de nervi. DOAMNA CU VOAL: O fi cântând pentru bani! Unii cântă prin gări pentru bani. BĂRBATUL CU ZIARUL: Are lângă el vreo cutie de chetă? Vreo șapcă, vreo pălărie, ceva? BĂTRÎNUL CU BASTON: Eu n-am văzut nici o cutie și nici o șapcă. BĂRBATUL CU ZIARUL: Pentru că nu v-ați uitat. Poate că are, da’ nu v-ați uitat după ele și de aia nu le-ați văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
DOAMNA CU VOAL: O fi cântând pentru bani! Unii cântă prin gări pentru bani. BĂRBATUL CU ZIARUL: Are lângă el vreo cutie de chetă? Vreo șapcă, vreo pălărie, ceva? BĂTRÎNUL CU BASTON: Eu n-am văzut nici o cutie și nici o șapcă. BĂRBATUL CU ZIARUL: Pentru că nu v-ați uitat. Poate că are, da’ nu v-ați uitat după ele și de aia nu le-ați văzut. DOAMNA CU VOAL: Să mă duc să trag o raită, să văd? (DOAMNA CU VOAL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Ustin, instalatorul casei noastre de la oraș, care dintr-un motiv comic (pe care-l explic În altă parte) s-a Întâmplat să stea cu noi la țară În vara aceea, a izbutit În cele din urmă să-l prindă În șapca mea, după care a fost transferat, cu șapcă cu tot, Într-un șifonier unde Mademoiselle a așteptat cu drag ca naftalina dinăuntru să-l omoare peste noapte. Totuși În dimineața următoare când a descuiat șifonierul ca să ia ceva din el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
un motiv comic (pe care-l explic În altă parte) s-a Întâmplat să stea cu noi la țară În vara aceea, a izbutit În cele din urmă să-l prindă În șapca mea, după care a fost transferat, cu șapcă cu tot, Într-un șifonier unde Mademoiselle a așteptat cu drag ca naftalina dinăuntru să-l omoare peste noapte. Totuși În dimineața următoare când a descuiat șifonierul ca să ia ceva din el, drăguțul meu Swallowtail i-a zburat În față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
la iveală cel puțin cinci asemenea călătorii spre Paris, având ca ultimă destinație Riviera sau Biarritz. În 1909, anul pe care l-am ales acum, grupul nostru era compus din unsprezece oameni și un câine dachshund. Purtând mănuși și o șapcă de călătorie, tata citea o carte În compartimentul pe care-l Împărțea cu preceptorul nostru. Fratele meu și cu mine eram despărțiți de ei printr-o toaletă. Mama și camerista ei, Natașa, ocupau compartimentul alăturat. Apoi urmau cele două surori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mi-a sugerat, cu toată fața schimonosită de o grimasă de dezgust, că puteam măcar să cobor din automobil la câteva intersecții mai departe, pentru a-i scuti pe colegii mei de școală de vederea unui șofer În livrea scoțându-și șapca În fața mea. Era ca și cum școala Îmi permitea să țin de coadă un șobolan mort, cu condiția să nu-l balansez pe sub nasurile oamenilor. Situația cea mai gravă a survenit din faptul că Încă de atunci aveam o aversiune puternică față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
la soare pe o frunză de plop tremurător din balconul biroului său. Îmi amintesc lungile noastre plimbări cu bicicleta de-a lungul netedei șosele spre Luga și eficiența cu care - Îmbrăcat cu pantaloni trei sferturi, cu haină de tweed și șapcă cadrilată, cu gleznele lui puternice - se urca pe bicicleta „Dux“ cu șa Înaltă, pe care valetul i-o aducea la scara verandei, de parcă ar fi fost un armăsar. Examinând starea luciului ei, tata Își punea apoi mănușile din piele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
făcut câte o mică cruce pe fața fiecăruia din noi, tata a adăugat pe un ton destul de degajat că este foarte posibil ves ma vozmoșno, să nu ne mai vadă niciodată; după care, silueta lui Îmbrăcată cu un trenci, cu șapcă kaki pe cap și cu servieta sub braț, a dispărut În ceața produsă de aburi. Lunga călătorie spre sud a Început suportabil; radiatoarele Încă zumzăiau, lămpile erau Încă intacte În vagonul de dormit de clasa Întâi din trenul Petrograd-Simferopol, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
galantă a fost Întotdeauna Înconjurată ca un nimb de unică strălucire. Distant, solitar și imperturbabil, celebrul portar este urmat pe străzi de băietani vrăjiți. El rivalizează cu matadorul și cu un campion aviatic, constituind obiectul unei adulări Înflăcărate. Puloverul lui, șapca lui cu cozoroc, apărătoarele de genunchi, mănușile care ies puțin din buzunarul de la șold al șortului, Îl detașează de restul echipei. El este vulturul singuratic, bărbatul misterios, ultimul campion care-și apără titlul. Fotografii, stând reverențioși pe un genunchi, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
aveai că ești conștient de curgerea neîntreruptă a timpului. Nu știu dacă se va duce cineva vreodată la Cambridge În căutarea urmelor lăsate de cuiele ghetelor mele de fotbal pe mocirla neagră din fața hăului unei porți sau va urmări umbra șepcii mele de-a curmezișul curții interioare până la scara Îndrumătorului meu; dar știu că eu m-am gândit la Milton, la Marvell și la Marlowe, cu mai multă emoție decât cea a unui turist, atunci când am trecut pe lângă venerabilele ziduri. Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
aștepta să clipească un semafor sau să prindă contur o locomotivă ce tot creștea, Într-un punct Îndepărtat, unde numeroasele șine se uneau Între dosurile goale ale caselor. În zilele friguroase era Îmbrăcat cu o blăniță de miel, cu o șapcă similară, ambele maronii, cu pete cenușii ca de promoroacă și acestea, Împreună cu mănușile cu un deget și cu fervoarea credinței lui Îl Încălzeau și Îți țineau și ție de cald, de vreme ce tot ce aveai de făcut ca să nu-ți Înghețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
vagonul s-a urnit. Aproape i-am simțit smucitura. Geamătul arcurilor. Scrâșnetul osiilor. Licuricii țâșnind. Țipătul șinei strivite. Roțile ezitând să se avânte. În aceeași clipă, la una dintre ultimele ferestre dinspre partea cimitirului, am văzut cum cineva flutura o șapcă roșie. Celebra șapcă a lui Ghidale, pe care i-o adusese tatăl lui când fusese la Cernăuți, la înmormântarea fratelui său. O șapcă rusească, pentru care toți îl invidiam pe Ghidale, geloși că avea o asemenea minunăție adusă din Uniune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]