3,690 matches
-
balcanice. După izbucnirea războiului italo-turcesc din 1911, statele balcanice au înțeles nevoia de cooperare în lupta împotriva otomanilor. La această înțelegere s-au adăugat presiunile diplomatice rusești, ducând în cele din urmă la semnarea unei alianțe defensive bilaterale secrete între Șerbia și Bulgaria la 13 martie 1912, extinsă printr-un contract militar la 12 mai. Grecia, nedorind să fie lăsată la o parte dintr-o eventuală alianță împotriva Imperiului Otoman, și dintr-o eventuală împărțire a teritoriilor, a început negocierile cu
Liga Balcanică () [Corola-website/Science/303644_a_304973]
-
au continuat, si, după încheierea cu succes a războiului, au ieșit din nou la suprafață, în special legate de împărțirea Macedoniei. Tensiunile crescânde au dezintegrat efectiv Liga, și al doilea război balcanic a izbucnit între foștii aliați, Bulgaria luptând împotriva Șerbiei și Greciei, cărora li s-au alăturat mai tarziu România și Imperiul Otoman.
Liga Balcanică () [Corola-website/Science/303644_a_304973]
-
Cel de-al doilea război balcanic a avut loc în 1913 între Bulgaria pe de o parte și în principal Grecia și Șerbia pe cealaltă. Dar având dispute teritoriale în trecut cu România, noul război a invitat România la o intervenție militară în Bulgaria. Totodată Imperiul Otoman s-a folosit de prilej pentru a redobândi unele teritorii pierdute. Când trupele românești au invadat
Al Doilea Război Balcanic () [Corola-website/Science/303641_a_304970]
-
pierdute. Când trupele românești au invadat nordul Bulgariei și se apropiau de capitală Sofia, Bulgaria a cerut armistițiu. Prin tratatul de la București, Bulgaria a fost forțată să renunțe la o bună parte din teritoriile obținute după primul război balcanic către Șerbia, Grecia, România și Imperiul Otoman. Rezultatul a făcut din aliatul Rusiei, Șerbia, o putere regională importantă, alarmând astfel Austro-Ungaria și fiind astfel o cauză importantă de izbucnire a Primului Război Mondial. În timpul războaielor balcanice, Liga balcanică (Șerbia, Muntenegru, Grecia, si Bulgaria) au
Al Doilea Război Balcanic () [Corola-website/Science/303641_a_304970]
-
capitală Sofia, Bulgaria a cerut armistițiu. Prin tratatul de la București, Bulgaria a fost forțată să renunțe la o bună parte din teritoriile obținute după primul război balcanic către Șerbia, Grecia, România și Imperiul Otoman. Rezultatul a făcut din aliatul Rusiei, Șerbia, o putere regională importantă, alarmând astfel Austro-Ungaria și fiind astfel o cauză importantă de izbucnire a Primului Război Mondial. În timpul războaielor balcanice, Liga balcanică (Șerbia, Muntenegru, Grecia, si Bulgaria) au cucerit inițial teritoriile otomane Macedonia și cea mai mare parte a Traciei
Al Doilea Război Balcanic () [Corola-website/Science/303641_a_304970]
-
după primul război balcanic către Șerbia, Grecia, România și Imperiul Otoman. Rezultatul a făcut din aliatul Rusiei, Șerbia, o putere regională importantă, alarmând astfel Austro-Ungaria și fiind astfel o cauză importantă de izbucnire a Primului Război Mondial. În timpul războaielor balcanice, Liga balcanică (Șerbia, Muntenegru, Grecia, si Bulgaria) au cucerit inițial teritoriile otomane Macedonia și cea mai mare parte a Traciei, insă apoi au avut divergențe cu privire la împărțirea teritoriilor cucerite. Primul război balcanic a luat sfârșit odată cu Tratatul de la Londra, semnat la 30 mai
Al Doilea Război Balcanic () [Corola-website/Science/303641_a_304970]
-
1913. Liga Balcanică a eliminat Imperiul Otoman din Europa cu exceptia peninsulelor Chatalja și Gallipoli. Totuși, învingătorii nu s-au înțeles asupra împărțirii teritoriilor pierdute de turcii otomani. Bulgaria credea că câștigurile teritoriale, în special în Macedonia erau insuficiente. Grecia și Șerbia au răspuns prin încheierea unui pact militar, destinat evident împotriva expansiunii bulgare. Un alt conflict era cel dintre Bulgaria și România pentru fortăreața Silistra de pe Dunăre, cerută de români ca preț al neutralității lor în primul război balcanic. Arbitrajul Rusiei
Al Doilea Război Balcanic () [Corola-website/Science/303641_a_304970]
-
cel dintre Bulgaria și România pentru fortăreața Silistra de pe Dunăre, cerută de români ca preț al neutralității lor în primul război balcanic. Arbitrajul Rusiei progresa foarte încet. Rușii nu doreau să-și piardă niciunul din cei doi aliați din Balcani (Șerbia și Bulgaria). În timpul negocierilor au avut loc anumite confruntări militare de mică intensitate în Macedonia, în special între trupele bulgare și cele sârbe. La 16 iunie, regele Ferdinand al Bulgariei a ordonat trupelor sale să atace pozițiile sârbe și grecești
Al Doilea Război Balcanic () [Corola-website/Science/303641_a_304970]
-
sârbe. La 16 iunie, regele Ferdinand al Bulgariei a ordonat trupelor sale să atace pozițiile sârbe și grecești, declarând în același timp război. Pentru Bulgaria, războiul oferea ocazia de a ocupa întreaga Macedonie și de a domina Balcanii, în timp ce pentru Șerbia și Grecia războiul însemna șansă de a împărți între ele Macedonia și de a împiedica hegemonia Bulgariei. Principalul atac bulgar era îndreptat împotriva sârbilor cu armatele I, a III-a, a IV-a și a V-a, în timp ce armata a
Al Doilea Război Balcanic () [Corola-website/Science/303641_a_304970]
-
au fost reglementate în tratatele de la București și de la Constantinopol. Bulgaria a pierdut cea mai mare parte a teritoriilor câștigate în primul război balcanic, inclusiv sudul Dobrogei, cea mai mare parte a Macedoniei, Tracia și coasta egeeana, cu excepția portului Dedeagach. Șerbia a devenit puterea dominantă în Balcani, iar Grecia a obținut Salonic și împrejurimile, plus cea mai mare parte a coastei Traciei Occidentale. A fost doar o înțelegere temporară. Zece luni mai tarziu luptele au reînceput, odată cu Primul Război Mondial.
Al Doilea Război Balcanic () [Corola-website/Science/303641_a_304970]
-
(limba sârbă: "Гвоздена врата" / "Gvozdena vrata", croată: "Željezna vrata", maghiară: "Vaskapu", turcă: "Demirkapi", germană: "Eisernes Tor", bulgară: "Железни врата") este numele unui defileu pe fluviul Dunăre. Face parte din granița dintre Șerbia și România. În sensul larg, reprezintă 134 km din cursul Dunării, în sensul mai îngust doar barajul hidroelectric din apropierea orașului românesc Orșova. La est de , în apropiere de orașul Drobeta-Turnu Severin, se află podul lui Traian. Defileul se află între
Porțile de Fier () [Corola-website/Science/303663_a_304992]
-
larg, reprezintă 134 km din cursul Dunării, în sensul mai îngust doar barajul hidroelectric din apropierea orașului românesc Orșova. La est de , în apropiere de orașul Drobeta-Turnu Severin, se află podul lui Traian. Defileul se află între România în nord și Șerbia în sud. Fluviul traversează Munții Carpați în cadrul cărora separă Munții Banatului de Carpații Sârbești. Numele maghiar, "Vaskapu", inseamna tot "Porțile de Fier", si este folosit, împreună cu cel românesc, pentru a denumi întreg lanțul de defileuri. Un nume alternativ românesc pentru
Porțile de Fier () [Corola-website/Science/303663_a_304992]
-
în cadrul cărora separă Munții Banatului de Carpații Sârbești. Numele maghiar, "Vaskapu", inseamna tot "Porțile de Fier", si este folosit, împreună cu cel românesc, pentru a denumi întreg lanțul de defileuri. Un nume alternativ românesc pentru ultima parte este "Clisura Dunării". În Șerbia defileul este cunoscut sub numele de "Đerdap" fiind un parc național, ultima secțiune numindu-se "Đerdapska klisura". Defileul este uneori denumit "Defileul Dunării", denumire greșită deoarece cursul fluviului mai are și alte defilee, ca de exemplu defileul de la Visegrád. Dunărea
Porțile de Fier () [Corola-website/Science/303663_a_304992]
-
Franz Joseph al Austriei în data de 27 septembrie 1896, după care a efecuat o vizită oficială de trei zile în Regatul României. La eveniment, desfășurat la Orșova, au fost prezenți regii Carol I al României și Alexandru I al Șerbiei. Limitele canalului deschis în albia Dunării sunt marcate prin geamanduri, iar pentru o mai mare siguranță a navigației prin aceste locuri primejdioase, s-a înființat un corp de piloți speciali, de stat, care conduc toate vapoarele pe această porțiune. Pe
Porțile de Fier () [Corola-website/Science/303663_a_304992]
-
multor specii de sturioni au fost întrerupte permanent. În afară de asta, floră și fauna, precum și comorile geomorfologice, arheologice și culturale au fost protejate de ambele țări de la construcția barajului prin crearea Parcului Național Đerdap (începând cu 1974, 636,08 km²) în Șerbia și a Parcului Național Porțile de Fier (din 2001, 1.156,55 km²) în România. Insula Ada Kaleh este una din principalele victime ale construcției barajului. Această fost o enclavă turcească care avea o moschee și o mie de ălei
Porțile de Fier () [Corola-website/Science/303663_a_304992]
-
1740-1780) și Joseph al II-lea (1780-1790) printr-o serie de măsuri menite să realizeze uniformizarea administrativă a statului, impunerea limbii germane ca limbă oficială, toleranța religioasă, scoaterea bisericii de sub dominația papei și trecerea în controlul statului, abolirea parțială a șerbiei, finanțarea unui program de învățământ și asistență socială, reformarea judiciară, abolirea pedepsei cu moartea, desființarea taxelor vamale etc. Politica de modernizare a lui Iosif al II-lea fost oprită după moartea împăratului de către nobilimea conservatoare (1790). Austria a fost implicată
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
timp una din variantele limbii "abstand" comune sârbilor, croaților, bosniacilor și muntenegrenilor, denumită tradițional prin termenul „limba sârbocroata” și, printr-un termen neutru, diasistemul slav de centru-sud, dar și o limbă "ausbau" cu propriul său standard. Este limba oficială în Șerbia, Bosnia și Herțegovina și Muntenegru, fiind vorbită și de minoritățile naționale sârbe din țările vecine cu Șerbia, precum și de un mare număr de emigranți sârbi în Europa Occidentală, America de Nord și Australia. Numărul vorbitorilor de limba sârbă este de circa 8-9
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
sârbocroata” și, printr-un termen neutru, diasistemul slav de centru-sud, dar și o limbă "ausbau" cu propriul său standard. Este limba oficială în Șerbia, Bosnia și Herțegovina și Muntenegru, fiind vorbită și de minoritățile naționale sârbe din țările vecine cu Șerbia, precum și de un mare număr de emigranți sârbi în Europa Occidentală, America de Nord și Australia. Numărul vorbitorilor de limba sârbă este de circa 8-9 milioane. Datele de mai jos reflectă numărul vorbitorilor de limba sârbă numai dacă acest lucru este precizat
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
Numărul vorbitorilor de limba sârbă este de circa 8-9 milioane. Datele de mai jos reflectă numărul vorbitorilor de limba sârbă numai dacă acest lucru este precizat, deoarece majoritatea statisticilor se referă la persoanele de naționalitate sârbă sau care provin din Șerbia. Nu se știe câți dintre acestia vorbesc efectiv sârbește. În plus, în unele țări, statisticile nu disting sârbă de sârbocroata. Distribuția populației sârbe în lume este următoarea: este oficială în Șerbia, în Kosovo, în Bosnia și Herțegovina și în Muntenegru
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
la persoanele de naționalitate sârbă sau care provin din Șerbia. Nu se știe câți dintre acestia vorbesc efectiv sârbește. În plus, în unele țări, statisticile nu disting sârbă de sârbocroata. Distribuția populației sârbe în lume este următoarea: este oficială în Șerbia, în Kosovo, în Bosnia și Herțegovina și în Muntenegru, și are statut de limbă minoritara recunoscută, adică folosibila oficial în condiții diferite de la țară la țară, în: Croația, Republica Macedonia, România, Ungaria, Slovacia și Republică Cehă. Limba sârbă standard se
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
folosibila oficial în condiții diferite de la țară la țară, în: Croația, Republica Macedonia, România, Ungaria, Slovacia și Republică Cehă. Limba sârbă standard se bazează pe dialectul štokavian ("štokavski") din cadrul diasistemului slav de centru-sud, vorbit în cea mai mare parte a Șerbiei, de către sârbii din Bosnia și Herțegovina, și din Muntenegru. Același dialect este vorbit și de croați în cea mai mare parte a Croației, de către bosniaci și de către muntenegreni. Unii lingviști consideră sârbesc și un dialect numit "torlački" „torlakian”, vorbit în
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
de către sârbii din Bosnia și Herțegovina, și din Muntenegru. Același dialect este vorbit și de croați în cea mai mare parte a Croației, de către bosniaci și de către muntenegreni. Unii lingviști consideră sârbesc și un dialect numit "torlački" „torlakian”, vorbit în Șerbia de sud-est, apropiat de limbile bulgară și macedoneană, în principal prin pierderea declinării substantivelor și adjectivelor. Una din subîmpărțirile dialectului štokavian se face după felul în care a evoluat în diasistemului slav de centru-sud sunetul din limba slavă veche "ĕ
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
scriere din Raška. Din punct de vedere lingvistic, operă cea mai semnificativă a Sfanțului Sava este "Karejski tipik" (Tipicul din Karyes). "Dušanov zakonik" (Pravila lui Dušan), scrisă în anii 1349-1354, folosește aceeași limbă. Următoarea reforma a limbii are loc după ce Șerbia devine vasala Imperiului Otoman, sub domnia lui Ștefan Lazarević, în jurul anului 1400. Este efectuată în școala condusă de cărturarul bulgar Constantin Filosoful, în mănăstirea Manasija, așezată pe malul râului Resava. Reforma școlii de la Resava este arhaizanta și influențată de limba
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
prin traducerea să a Noului Testament din 1847 și prin alte lucrări, el pune bazele limbii sârbe standard actuale. O fundamentează pe graiul din Herțegovina de est, care face parte din dialectul štokavian cu pronunțare (i)jekaviană, vorbit și în Șerbia de sud-vest, regiunea natală a lui Karadžić. Sub influența romantismului din Europa Occidentală, Karadžić recomandă ca model pentru limba literară pe cea a literaturii populare și respinge normele de atunci influențate de limba rusă, care nu corespund cu structura gramaticala
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
exemplu așa-numitul „Acord de la Viena”, semnat de sapte intelectuali croați și sârbi, printre care și Karadžić, în 1850, la inițiativa lingvistului sloven Frânc Miklošič. Mai tarziu, în normele limbii se încetățenește și pronunțarea ekaviană a orășenilor din Voivodina și Șerbia, care chiar devine dominantă, dar nu elimina pronunțarea (i)jekaviană. În 1868, normele propuse de Karadžić sunt adoptate oficial în Șerbia. Începând cu această epoca, domeniul lingvistic și cel politic interferează până în ziua de azi, relația dintre limba sârbă și
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]