4,027 matches
-
de arhitect, întrucât apa caldă picură necontenit din robinetele grele de alamă, menținând în căzi un nivel minim de căldură (care poate fi ridicat prin apăsarea unor butoane). Temperatura este menținută la 42° centigrade. (O dată, dintr-o greșeală, apa a țâșnit clocotită, și un domn în vârstă, care n-a putut sări la timp din bazin, s-a înecat; dar despre asta nu vorbim niciodată.) Zgomotul apei, laolaltă cu aerul greu de umiditate, conferă „Camerelor din Ennistone“ o atmosferă foarte stranie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lână și cizmulițe, ședea în Grădina Dianei. Pe latura cea mai îndepărtată de bazin, separate printr-un gard, se aflau ruinele romane, câteva ziduri joase și câteva gropi, foarte importante, fără îndoială, dar deloc pitorești. La un capăt al grădinii țâșnea micul izvor năbădăios, cunoscut sub numele de „Pârâul lui Lud“ sau „Micul Poznaș“, care pricinuise atâta tărăboi în trecut când își zvârlise jetul la mare înălțime, în aer. În locul unde țâșnea, apa izvorului era fierbinte, până la punctul de fierbere, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îndoială, dar deloc pitorești. La un capăt al grădinii țâșnea micul izvor năbădăios, cunoscut sub numele de „Pârâul lui Lud“ sau „Micul Poznaș“, care pricinuise atâta tărăboi în trecut când își zvârlise jetul la mare înălțime, în aer. În locul unde țâșnea, apa izvorului era fierbinte, până la punctul de fierbere, dar jetul obișnuit nu era primejdios întrucât nu se ridica la o înălțime mai mare de un metru, iar bazinul în care se revărsa fusese împrejmuit cu un gard de fier, urât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
gălbui-cafenie. Avea un diametru de vreun metru și jumătate și o adâncime de un metru, cu o gaură sau o crăpătură la mijloc, în locul de unde izbucnea apa opărită, ce se revărsa apoi mai departe. Exista o părere generală că apa țâșnea „de la sine putere“, din măruntaiele pământului, și nu era canalizată prin sistemul central. Ghidul oficial al stațiunii era neclar asupra acestui punct - poate că în mod deliberat. În apropierea bazinului se înșirau câteva bănci de lemn și pe una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de mure și tufele de măceș. Deodată se auzi un zgomot târșâit, prăvălit, de parcă un tren fantomă ar fi apărut din tunel sau de parcă unul dintre demonii lui John Robert i-ar fi asaltat sub forma unui animal uriaș, care țâșnea din frunziș. Ceva mare și greu și extrem de agitat veni rostogolindu-se și alunecând pe povârniș și ateriză în iarba de la picioarele drumeților. Un moment mai târziu, acest ceva se dovedi a fi Tom. McCaffrey și Emmanuel Scarlett-Taylor, încă încleștați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
metresa fratelui său, poate chiar de către Valerie Cossom, care se interesa atât de mult de activitățile lui George. Dar nu-i aflase niciodată numele de familie și, de câte ori se gândise la ea, îi folosise doar numele mic, care acum îi țâșni instinctiv de pe buze. Diane, cu mica ei tocă de păr negru, scurt, arăta aproape la fel, fie că îi era capul ud sau uscat. Dar cu Tom lucrurile stăteau altfel. Cu părul ud și lipit, fața lui părea mai suptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
tu procedezi la fel. El nu-ți poate dărui dragoste și milă. Dar s-ar spune că nici tu nu-i poți dărui. Stella rămase tăcută un moment, reflectând. Dacă aș putea crede că din asemenea izvoare ar mai putea țâșni ceva... dar eu nu fac decât să-mi concentrez întreaga forță ca să nu mă las distrusă. Nu vreau să devin un automat de ură și suferință. Vreau să-mi păstrez rațiunea. Tot ce pot face pe planul iubirii și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
labele-i negre îngropate între resturi și lături, o privi fix, apoi scoase un sunet. Nu un lătrat, ci un strigăt adânc, răscolitor. Când Alex se năpusti spre ea, vulpea o zbughi pe lângă picioarele ei (blana îi mătură rochia) și țâșni direct pe ușa deschisă a garajului. Cu o spaimă aproape superstițioasă, Alex privi din prag și desluși vulpea stând în picioare pe scaunul din față al Rolls-ului. Ce s-a întâmplat? strigă Ruby care ieșise din casă. Nimic. Dar ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la tatăl tău? Ai o înfățișare ciudată. — Ciudată, da. Simt că într-o singură clipă am fost sfărâmat și reconstituit din bucăți. Mă rog, nu într-o clipă, într-o jumătate de oră. Ceva... ca un fel de hemoragie... a țâșnit... înăuntru. — Nu ești bolnav? — Nu, nu, e ceva care seamnănă cu o hemoragie, numai că e în minte. Ceva a fost cu totul spălat... spălat în sânge. Astăzi lumea a fost plină de semne. Și Bill Șopârla a murit. Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
rog, fii calm, fii un om mai obișnuit, mă sperii. Nimic nu poate fi atât de îngrozitor. Te-am respectat întotdeauna și am avut încredere în dumneata. Fii stăpânit, așa cum obișnuiai să fii... Nu mai pot fi cum eram. Cuvintele țâșneau din el ca un muget înfuriat și John Robert se întoarse cu fața la ea, ștergându-și gura umedă cu dosul palmei. Se uita la fată cu ochii înroșiți de suferință. — Da, m-ai respectat. Dar niciodată nu m-ai iubit. Crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care ar fi putut, accidental, s-o rănească. O, fie să nu i se întâmple nici un rău lui Hattie! Dar ca să nu se gândească la acest lucru, trebui să-și recheme în minte moartea lui William și apa clocotită care țâșnea în înalturi, și felul cum îi opărise brațul - simțea încă arsurile. Ceea ce Tom se străduia să-și alunge din minte, obligându-și gândurile să rătăcească, era ideea teribilă că nimic în lume nu l-ar fi putut împiedica să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o încercase pe promenadă. Nu văzuse niciodată „motoarele“ Institutului, pentru că, de când se născuse el, izvorul nu fusese expus publicului. În mintea lui, își închipuise întotdeauna că trebuie să existe o despicătură adâncă într-o rocă sau o grotă din care țâșnea un izvor de apă clocotită, aburindă; nicicând nu și-ar fi imaginat că e vorba de un labirint de țevi scânteietoare. „Dar, își spuse el, jos, la fund, trebuie să existe un izvor, trebuie să existe stânci, apa trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
apă clocotită, aburindă; nicicând nu și-ar fi imaginat că e vorba de un labirint de țevi scânteietoare. „Dar, își spuse el, jos, la fund, trebuie să existe un izvor, trebuie să existe stânci, apa trebuie să curgă sau să țâșnească în sus. Am să cobor puțin și am să le văd.“ Trecând de o tăblie pe care scria cu litere roșii PERICOL, păși pe scara cea mai apropiată. Se legăna ușor. Tom se opri cuprins de amețeală, apoi, ținându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Și ca un ecou la acest avertisment putem interpreta neîncrederea contemporană față de idealul moral cu validitate universală. Poate chiar îndoiala radicală față de modelul occidental. Dacă luăm această expresie în sensul ei cel mai puternic, radicalitatea trimite la aceste rădăcini care țâșnesc în figuri tipice, și chiar arhetipice. Aceste figuri incisive ne pot uimi, șoca, dar nu sunt, zilnic, mai puțin populate de fantasme, temeri, dorințe sau alte afecte venind de foarte de departe. În această privință, este interesant de notat că
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
aproape de etimologia sa, inire, inițierea constă, pe de o parte, în "a lua auspicii", adică a intra într-un proces de reversibilitate cu natura: nu numai o stăpânim, ci o consultăm și, pe de altă parte, este vorba de "a țâșni". Punere în perspectivă erotică, poate! Într-un caz ca și în celălalt, pasiunea, emoția, pe scurt, orgia își au partea lor în această realitate simbolică a faptului de a-fi-împreună! Am spus mai sus că este vorba de o constantă antropologică
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
o flăcăruie albăstrui-transparentă, cu efluvii galben-portocalii. Arzătorul trebuia să fie încins bine înainte de a băga presiune în rezervor. Și abia atunci petrolul lampant urca spre duză, pulverizându-se și ardea cu vuiet prin numeroasele orificii ale arzătorului. Minuscule piramide înflăcărate țâșneau cu putere prin acele mici orificii și rămâneau constante atâta vreme cât presiunea din rezervor era de-ajuns de mare, împlinindu-și menirea, aceea de a face să dea în clocot apa din vasul pus deasupra, pe cercul de metal. Mama întorcea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
se pregătea să arunce la țintă săculețul cu nisip? Cătălin se aștepta la orice. Dar nu era timp de amânare. Lucrurile se clarificau precipitat. Perplexitate poate că fusese, dar surâs în niciun caz, fiindcă dindărătul concentrării de pe fața domnului Ionescu țâșni mânia. Cine ți-a dat voie să lipești porcăriile alea acolo pe geam?! La mine în școală nu faci politică! Ai înțeles? N-ai decât să te duci să le lipești acasă la tine! Sau la closetul public dacă ai
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
n-are să se urce niciodată la loc pe pervaz ca să dezlipească peticele alea de hârtie. Ieși afară, șuieră cu mânie reținută domnul Ionescu. Și cum Dogaru tot nu se clintea din loc, răcni scos din minți: Afară! Abia atunci Dogaru țâșni ca din pușcă, trecu glonț prin fața catedrei și numai când ajunse în apropierea ușii din fundul clasei încetini pasul două clipe ca să mârâie ceva. Dar nu-și întoarse capul către domnul Ionescu, ci se întoarse doar pe sfert înapoi către
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
apucase să facă vreo câțiva pași pe strada Judecătoriei. Daniel văzu bulgărele nimerind-o drept în mijlocul spinării și pulverizându-se într-o mică explozie albă de zăpadă împroșcată. Fiindcă știa ce avea să urmeze, ca să se facă nevăzut, Horia Victor țâșni chiar prin spatele femeii, inspirat ca-ntotdeauna, fentând ghinionul, luând-o pe strada Judecătoriei, pe unde nu era nicidecum drumul lui către casă, în timp ce necunoscuta se întorcea rapid către Daniel. Și nu numai că se întorcea, dar uite că venea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
grămăjoară nemișcată de pești morți așteptându-se ca ceva să se întâmple. Și-a ținut respirația atât de mult încât a simțit că se sufocă. Ceva s-a mișcat acolo, într-o latură a grămăjoarei. S-a mișcat, apoi a țâșnit desprinzându-se de grămăjoară. Un peștișor se întorsese la viață și respira cu disperare, săgetând înnebunit prin apă dintr-un perete într-altul al vasului emailat. Dimineața când s-a trezit, ochii i-au căzut pe un bol transparent, așezat
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
s-a lățit instantaneu și gâtul i s-a lățit și el în prelungirea feței, cu vene cu tot și i s-a învinețit, dar mai ales venele. Și doar atâta n-a fost clar, dacă înjurătura care i-a țâșnit pe gură în clipa următoare, porcoasă și rea, îi stătuse în gât ziua întreagă, clocindu-se pe încetul și abia acum găsise prilejul să răbufnească, sau a răbufnit pur și simplu, așa, ca o invenție de moment: pizda mă-tii
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
zbate ca în fața unei fiare. Lanțul nu cedează! Dedodată se încordează ca un arc și cu toată puterea zvâcnește înainte... Căpăstrul îi zdrobește carnea de pe bot. O pocnitură scurtă și... se rostogolește în afara cercului de foc... se ridică fulgerător și țâșnește ca nebun galopând în neștire... Cu sângele șiroind din rana largă făcută de căpăstru pe bot aleargă... aleargă... Calcă pe bucata de lanț ce o târâie după el, se împiedecă gata să se dea peste 108 cap, dar nu se
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
în primul rând, o formă de manifestare a libertății reale (locuiesc o casă abia ivită. viața mea / sub o lumină care vorbește/ întind peste pajiște însemnările. / până vine trăsura incendiată. pe care / o aștept în haine înmiresmate), când peste creier țâșnește o coroană de gheață / din frunze de măslin. În felul acesta, scrisul, cititul, alfabetarele, cernelurile etc., amintite în poeme, pot fi instrumente, dar și lianți ai celor două forme posibile de manifestare a omului, mai ales a celui creator de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
meu fierbe în litere ca vinul în butii), în aspirația de a lăsa urme ale trecerii sale, dar, subliniind, în același timp, convingerea că a pune stăpânire pe forța lor năprasnică nu este deloc facil, fiindcă literele fug precum potârnichile, țâșnesc de / sub piatra creierului când calcă noaptea pe ea, / precum ies șobolanii anunțând ciuma, și, totodată, ard cu flăcări mai înalte decât spaima din creier, fiind ca niște țăruși, mai înalte decât coloanele templelor. Exersarea slovei este ritualică, așa cum ritualic
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
el, să-l ajute la treburile bisericii. Cel mai mult, lui Biscornet îi plăcea fierăria domnului Jean, unde tatăl său lucra zilnic, din zori până în noapte. Acolo, încă de pe când copilul avea cinci-șase ani, el se minuna de scânteile care țâșneau ca niște steluțe sau în jeturi în urma bătăilor de ciocan pe nicovală. Cel mai mult, însă, îl impresiona prefacerea bucăților de fier în obiecte folositoare. Potcoave mai ales, dar și părți metalice din care se alcătuiau căruțele acelui timp
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]