198,372 matches
-
de zahăr, ca o anaforă pură, Odobescu m-a prins de un dești, care voia să-i scape. - Cum îți zice? m-a întrebat Odobescu. - Teodorescu, i-am răspuns. - Cum așa, Teodorescu?... M-am gîndit. Cu sfială: - Teodorescu N. Ion. - Așa îți zice la școală. Dar cum îți zice mama, acasă? M-am codit. Dar așa îmi zicea: - Iancu... - Iancule, mai ține o bucată de zahăr... Odobescu îmi dete două bucăți. De ce mi-a dat el două, în loc de una?... Ca să nu
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8123_a_9448]
-
să-i scape. - Cum îți zice? m-a întrebat Odobescu. - Teodorescu, i-am răspuns. - Cum așa, Teodorescu?... M-am gîndit. Cu sfială: - Teodorescu N. Ion. - Așa îți zice la școală. Dar cum îți zice mama, acasă? M-am codit. Dar așa îmi zicea: - Iancu... - Iancule, mai ține o bucată de zahăr... Odobescu îmi dete două bucăți. De ce mi-a dat el două, în loc de una?... Ca să nu uit nici pînă azi că intuițiile lui Alexandru Odobescu m-au identificat?..." Destinul viitorului mare
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8123_a_9448]
-
montagnarzii să fiarbă în suc propriu. Le dădeau timp să se răzgândească sau să rămână consecvenți principiilor inițiale. Somnul limitat al Lunettei îi putea determina să o urmeze, vigilența generalului de arme, să-i oprească din drum. Tranziția neagră, că așa putea fi numită perioada, mai ales că se afla și sub copertina întunericului, era hotarul ce-i obliga iarăși să gândească. Traiul comod al medievalilor și stressul clipei erau cele două variante: a treia, intermediară, nefiind posibilă. De altfel, fusese
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
nu era cunoscut cu certitudine. Numai magicienii îl puteau neutraliza pe Stănchescu, împingându-l în turma medievalilor, căci nici el nu s-ar fi putut sustrage hipnozei colective. Numai că verii se codeau să recurgă la așa ceva, sau, cel puțin, așa lăsau impresia. Se zvoni că se aștepta un timp favorabil, anume, miezul nopții, când puterea lor devenea nemărginită. Veni un alt zvon, cum că magicienii erau nemulțumiți de oscilația montagnarzilor. În sfârșit, al treilea: ajunși la o vârstă înaintată, și-
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
Trecuse de curand prin Yemen. Pe față, însă, era profesor de limbă engleză la un colegiu din New Jersey. Mai copt decât predecesorii săi nemfi (trecut cu puțin peste 40 de ani), dar și mai aerian decât ei. Cel puțin așa părea. Înalt, blond, deșirat, îmbrăcat mai mult decat sportiv, aș zice neglijent, cu pieptul desfăcut și cu capul descoperit, fără teama de frig și, în general, fără teama de nimic. Un șleampăt și-un caraghios. Dezinhibat și simpatic de la prima
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
neglijent, cu pieptul desfăcut și cu capul descoperit, fără teama de frig și, în general, fără teama de nimic. Un șleampăt și-un caraghios. Dezinhibat și simpatic de la prima ochire. Dacă era să-1 crezi, venise În România fără nicio treabă. Așa i se sculase lui... Stăteam tofi trei cufundafi în fotoliile adânci din jurul unei măsuțe rotunde. Din toate bunatafile pe care domnul Guta le scosese pe masă, el alesese palinca și slana, pe care le primisem de la un prieten din Ardeal
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
de luptă, care-1 acoperise pe-al celorlalți: „Bo$orogii fam dinți/ Vor s-ajungapre$edintU" -Încercând sa-nfeleaga ceva, Daniel mai dăduse peste cap un pahar de palinca, dar ochii lui rămăseseră la fel de mirați. - Cât aveți de gand s-o mai țineți așa? ma-ntrebase el, complet derutat. Pofi să-mi spui și mie ce se-ntâmplă acolo? Ce era să-i spun?! Că mușuroiul, odată stârnit, nu-și mai găsea locul și odihnă? Că cincizeci de ani de tăcere și ascultare se
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
alcool. Altfel, chiar nu mai înțeleg nimic... Nu mai trecusem de câteva săptămâni pe la locuinfa mea din §tefan Furtună. Venise timpul s-o fac. Abuzasem prea mult de ospitalitatea domnului Gufa, deși el nu mă lașase niciodată să înțeleg că așa ar sta lucrurile. Dar m-am gândit că era mai bine să nu-i mai ștric liniștea unui om de nouăzeci de ani, măcar în noaptea aceea. Observasem cu câtă grabaînchisese televizorul, atunci cînd ne pregăteam să ieșim pe ușă
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
unui om de nouăzeci de ani, măcar în noaptea aceea. Observasem cu câtă grabaînchisese televizorul, atunci cînd ne pregăteam să ieșim pe ușă, încât eram convins că nu i-ar mai fi făcut nicio plăcere să-1 amestecăm iarăși, chiar și așa, prin ecoul vorbelor noastre, în gâlceava aceea a străzii. Am pornit-o către Gară de Nord, pe trotuare întunecate și puștii. finând loc de orice s-ar fi putut spune, pașii lui Daniel băteau toaca pe asfaltul umed, ca și cum bocancii
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
la casa și la mașină și la mobilă și la aparatele electronice, dar murim și tot n-ajungem vreodată cu ele la zi, pentm că apar mereu noi Și noi oferte, si le lăsăm în piață urmașilor noștri, si uite-așa ne trece viafa, pe care ne-o programează cei de sus, pe care suntem chemafi să-i alegem o dată la patru ani, dar vorba vine că-i alegem noi, pentm că ei sunt gata aleși, toți din aceeași făină, si
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
și dificila sa adolescență, dar și despre prezentul energicei sale senectuți și despre proximitatea morții privite drept în față - cu o loialitate de neîmblânzit; și fără precauții, fără teama că unele mărturisiri l-ar pune într-o situație - ca să zic așa - stingheritoare. Episodul relațiilor incestuoase cu tânăra și prea senzuala sa mamă este, am văzut, edificator. Nu e singurul. " De copil am descoperit ce înseamnă femeia, frumusețea, sănătatea și igiena sa. Asta a contat mult în viața mea, pentru că copilul ce
Rezistența la neadevăr by Lucian Raicu () [Corola-journal/Imaginative/8352_a_9677]
-
-mi covrigi, mi-e foame, trebuie să fim puternici. salvarea o să facă câteva ore până aici. drumul s-a rupt pe la jumătate, e ceață, o mlaștină a înghițit drumul, trebuie că nu va mai ajunge niciodată. kirilă cumpără patru covrigi. așa i se pare lui cel mai bine. apoi se duce să schimbe bani pentru doctori. nu știu ce să cumpere. o brichetă albastră. atâta cere. asta e tot ce i-a putut trece prin cap. stă pe partea cealaltă cu o brichetă
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
are puțin și cade. se ține de tatăl kirilă și tatăl kirilă: trebuie să fii bărbat, când o să mor eu ce o să faci, trebuie să te obișnuiești. cât poate ține o inimă, și kirilă repetă: cât poate ține o inimă. așa e viața, îi spune tatăl kirilă lui kirilă și covrigii din mâna lui se fac grâu, și spitalul ilfov un lan de grâu cu maci, bătut de vânt și tatăl kirilă: mi-e foame, dă-mi doi covrigi, și kirilă
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
doctorul îl privește pe kirilă, lovește cu degetele în perete: cardiac și kirilă: e colonel și doctorul: ascultă, i-au intrat epoleții în inimă și o strâng și nu mai vor să-i mai dea drumul și kirilă: pesemne că așa sunt inimile coloneilor. decorațiile, tresele se mută direct pe inimă. d-asta inima lor se face grea și doare. peste două luni îl fac general și atunci bunicu o să aibă și o stea direct pe inimă. înseamnă că puțin din
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
însă nimeni nu a zis nimic. bunicu a ajuns la 80 de ani pe jos la vârful omu, i-a căzut primul dinte la 88, înconjura școala în mâini de trei ori. până la 92 cânta în fiecare duminică și cânta așa frumos că icoanele își închideau puțin ochjii. în fiecare an creștea împreună cu grădina lui. până anul ăsta, când nu i-a mai păsat, când nu a mai putut. i-a zis: mi-e din ce în ce mai greu. nu mai pot. acum doar
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
Adrian Alui Gheorghe Ceremonia ceaiului În timp ce în dreptul ferestrei norul se înnegrea Ca o scăfîrlie de înger îngropată în albastrul veșnic, Tu puneai apa la fiert ca să-mi pregătești ceaiul. Apa scotea mici țipete, așa îmi imaginam facerea cerului: din aburul adunat de la atîtea piei asudate de privighetori care cîntau o missa solemnis la nesfîrșit, silnic sau care îngînau pur și simplu neputința de a fi pentru o noapte om. Nimănui nu-i este indiferentă
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/8351_a_9676]
-
pentru a avea ce să mănînce. Omul modern vînează ca să aibă ce povesti. " - Pentru ce să nu combatem erorile răspîndite în public de reaua credință sau de fanfaronada unora? De ce, chiar în materie de vînătorie, să nu hotărîm marginile posibilului?" Așa socoți că te-ar fi întrebat amicul domniei tale, dl. Constantin Cornescu, cel ce a scris Manualul vînătorului. Dar răspunsul i-l dăduseși mai din vreme prin povestea vulpii care risca să rămînă bearcă, după ce la început vînătorul o înzestrase
Epistolă către Odobescu (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8031_a_9356]
-
Memorii). Iar Sadoveanu însuși ne întoarce la obîrșia cuvîntului atunci cînd îl evocă pe basarabeanul Filip Negru: "practicase, precît spunea, toată viața, sportul vînătoresc: el îi zicea Ťahotať - și-i erau dragi puștile. ș...ț - Ahota asta, cucoane, e tot așa de rea ca și dragostele din tinereță." (Filip Negru) Omul, s-ar putea zice dacă am vorbi simultan în două limbi, era "ahotnic de ahotă"... Domnia ta, domnule Odobescu, îți propuneai să analizezi, luînd ca subiect vînătoarea, "toate impresiunile ce ea
Epistolă către Odobescu (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8031_a_9356]
-
Ionesco, Ed. Eikon, Cluj, 2003, pp.75-76). Este vizibil sărac, are veșnice minuțioase preocupări sentimentale ("miorlăituri", le numește Arșavir Acterian), scuipă sînge, nu dă înapoi cărțile împrumutate, este răutăcios, se spune că are "geniu". Aplombul pe care i-l dă așa-zisa experiență franceză îl face temut în articolele critice încă de la început și el are grijă să sublinieze din cînd în cînd acest avantaj. În fond, tînărul Eugen Ionescu beneficiază mai mult de mitul acestei experiențe decît de conținutul ei
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
bine și mai nuanțat decît elvețianul Le Corbusier, corespondența lui Eminescu cu Veronica e plină de franțuzisme, iar a ei către el este în franceză, inițial în întregime și apoi sporadic. Continuitatea culturii și a limbii franceze la noi în așa-numita belle-époque și faptul că Parisul rămîne un soi de a doua capitală a lumii românești nu mai trebuie demonstrate. Iar apoi, în les années folles (pînă și epocile sînt numite la noi în franceză) prin obsesia Proust - categoric una
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
din revista lui Arghezi, este DE CE? sau LA CE BUN? Sau CUM E POSIBIL? Dacă eram pantofar - scrie el într-un articol explicativ la Nu (v. Război cu toată lumea, Humanitas, București, 1992, vol I, pp.78-79) - aș fi spus, tot așa: de ce să fac pantofi cînd pantoful se uzează și cînd cel care poartă pantofii va muri?". Acesta este sensul lui "nu". De ce să fac critică, cînd criticul și cel criticat vor muri? Spune nu literaturii și criticii pentru că, în fața enormei
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
Lucian Raicu Există o violență de toate zilele, nu numai una recunoscut abominabilă, de resortul tribunalelor, inclusiv a celor ce judecă public crimele de război, a celor "împotriva umanității" și așa mai departe. Violența cotidiană este tolerată, întâmpinată cu o ridicare din umeri. Victimele ei sunt nenumărate. Cruzimea mai mult sau mai puțin conștientă, nu neapărat scelerată, de cele mai multe ori banalizată, intrată în ordinea firii, față de celălalt, de ceilalți. A te
Răutatea și prostia by Lucian Raicu () [Corola-journal/Imaginative/8418_a_9743]
-
educat prin metafore nenumărate. Ce să mă fac eu biată muritoare ce vreau să mă regăsesc în fața lui Dumnezeu cu o lume atît de colorată ca și a lui Cărtărescu. Atîtea baloane colorate peste capul meu îmi întunecă perspectiva și așa destul de sumbră” (p. 109). Reversul acestei serii de negații duce chiar în inima poeziei Angelei Marinescu. Și este dreptul fiecărui cititor să opteze pentru experimentele artistice postmoderne sau pentru intensul ei trăirism. Poeziei postmoderne care este o expresie a inteligenței
Confesiuni nefardate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13132_a_14457]
-
politically correct din viața culturală americană. Departe de Angela Marinescu o astfel de perspectivă, atitudinile ei polemice vizîndu-i tocmai pe membrii Grupului pentru Dialog Social și ideile lor globaliste, pro-atlantiste. Dacă în privința calității umane și intelectuale a celor mai mulți dintre membrii așa-zisei „clase politice” caracterizările deloc flatante ale autoarei corespund realității (excelent este în acest sens pamfletul Don-Juanii politici sau de ce mi-a fost respins articolul de revista Play-Boy), mult mai discutabile sunt pozițiile sale naționaliste și antiglobaliste. E drept, considerațiile
Confesiuni nefardate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13132_a_14457]
-
poți să nu-l îndrăgești. Romanul este în curs de apariție, în colecția „Biblioteca Polirom“ coordonată de Denisa Comănescu. Sfântul Gheorghe/ Lipscani: acesta este punctul central, din care se poate călători de la noi, cu tramvaiul, spre cele mai circulate piețe.“ - Așa scria tata-mare, la data de 30. VI. 1912, pe spatele unei cărți poștale. Întrucât liniile nu ajungeau ca să încapă tot textul, a scris sus, în colțul din dreapta, cu scrisul lui elansat, așa încât pe hârtie apăru o țesătură din caractere de
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]