3,115 matches
-
român moderne, et qui, sans ardeur, sans entraînements, semblent combiner des caprices d'enfants gâtés avec des sécheresses de vieux sceptiques" [Maupassant, Notre cœur, p.59-60]. 143 Personajele din prim-planul românului La Curée Saccard, Renée și Maxime, puse în abis, "interpretează figuri mitologice" [Sarbu, 2004, p.118] ale scenariului incestului. 144 "Îl devint le peintre chéri de la Parisienne et des Parisiennes, l'interprète le plus adroit et le plus ingénieux de leur grace, de leur tournure, de leur nature. En
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
integrală; o colajul realizat prin juxtapunere vs. colaj realizat prin inserție. Anne Claire Gignoux (2005) trasează câmpul intertextualității departajând: intertextualitatea în texte: o la nivel microstructural: citatul, referința și aluzia; o la nivel macrostructural: parodia, pastișa, plagiatul și punerea în abis. intertextualitate în jurul textelor: o paratextualitate și metatextualitate: critica genetică, critica literară; o arhitextualitatea: raportarea la gen; o intersemiotica artelor. În termenii Ecaterinei Mihăilă, intertextualitatea implică o discuție despre structura de suprafață, respectiv structura de adâncime ale textului 43. (În Mitul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
va fi completat bogăția de intertexte antologizate. Selectăm câteva dintre ele: "Imnul Creației" din Rig-Veda Scrisoarea I "Nici ceva nici nimic nu exista". "La-nceput pe când ființă nu era, nici neființă" " Ce acoperea totul? Ce adăpostea? Ce ascundea? A fost abisul fără fund al apei?". "Fu prăpastie? Genune? Fu noian întins de ape?" (p. 172) " Întuneric era și totul la început era ascuns". Când nu s-ascundea nimica, deși tot era ascuns..." (p. 172) Germenul ce încă zăcea acoperit în umbră
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
rostul artei, ca poartă către adevăr, depășește retorica. Pentru intertextualitate, ekphrasis-ul complică puțin mecanismul: opera literară verbalizează piesa artistică non-verbalizată. Distanța intersemiotică dublează practic diferirea din motorul (repe tare/diferire) mecanismului intertextual (Gignoux: 2005, 105). Dacă vom considera punerea în abis ca un efect intertextual, "Căderea îngerilor" este un tablou fictiv -, ne vom trezi în fața unui fals hipotext. După consumarea evadării în Paradis și soluționarea situației telurice, nuvela Sărmanul Dionis trimitea la Théophile Gautier pentru a face înțeles mesajul nostalgiei inverse
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Sărmanul Dionis trimitea la Théophile Gautier pentru a face înțeles mesajul nostalgiei inverse pe care cititorul ar trebui să îl deslușească. Intertextualitatea explicită (poate prea, o fi capcană, avatarii celor doi scriitori nu aparțin aceleiași familii mitologice) realizează punerea în abis (ideea hipotextului lămurește, retroactiv, ce a rămas confuz din mesajul hipertextului), în ipostazierea primului tip din cele trei evocate de L. Dällenbach: reduplicare simplă, la infinit și aporistică 22. Însă, în cazul Cezarei, deși portretul îngerului căzut întregește imaginea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
la infinit și aporistică 22. Însă, în cazul Cezarei, deși portretul îngerului căzut întregește imaginea lui Ieronim, adăugând trăsăturilor fizice (descrise de narator) semnificații mitice, totuși hipotextul nu presupune un referent real. Rămânem la cele trei tipuri ale punerii în abis și ne mutăm atenția de la tablou la insulă (toți suntem datori cu o interpretare a Insulei lui Euthanasius...). Identificăm reduplicarea la infinit, a doua categorie speculară, ce provine dintr-un mimetism: secvența (motivică) răsfrânge un spectru de semnificații peste întreg
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
eminescian (ekphrasis geometric care complinește vizualizarea conceptului Ieronim, ahtiat să-și reprezinte totul în schițe, este poetul însuși) descrie un vârtej "în rotire maiestuoasă și calm urcătoare" (George Munteanu) a cărui forță centrifugă presupunem că este considerabilă așa se adâncește abisul 81. Se instituie "tensiunea centrifug-centripet (s.a.), cu necesara observație că, în egală măsură, alături de sugestia "închircirii", desenul eminescian conține și sugestia generării (s.a.), a unui polimorfism de deschideri simultan-eclatante. Caz în care unitatea centripetală se risipește în schimbul multiplului și diferenței
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
au second degré), Paris: Éditions du Seuil. * transtextualitatea: intertextualitatea; paratextualitatea; metatextualitatea; hipertextualitatea; * arhitextualitatea. GIGNOUX Anne Claire (2005) Initiation à l'intertextualité, Paris: Édition Ellipses, Collection "Thèmes et études". * nivel microstructural: citatul; referința; aluzia. * nivel macrostructural: parodia; pastișa; plagiatul; * punerea în abis. (1997) Retorica poeziei. Lectura lineară, Lectura tabulară, Prefață și traducere de Marina MUREȘANU-IONESCU, București: Editura Univers (Rhétorique de la poésie. Lecture linéaire, lecture tabulaire, Paris: Éditions du Seuil). * lectura lineară; * lectura tabulară; * proto-ritm/cvasi-ritm. HĂULICĂ Cristina (1981) Textul ca intertextualitate (Pornind
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
eminescologi și traducători din întreaga lume, București: Editura Eminescu. o Eminescu și Einstein. CIMPOI Mihai [2003] (2007) Esența ființei: (Mi)teme și simboluri existențiale eminesciene, Ediția a II-a revăzută, Iași: Princeps Edit (Chișinău: Editura Gunivas, pentru prima ediție). o abisul; o timpul; o spațiul. COSTA-CHE Iulian (2008) Eminescu.Negocierea unei imagini (construcția unui canon, emergența unui mit), București: Cartea Românească, Colecția "Critică și istorie literară". o masca lui Eminescu. CRĂCIU-NESCU Pompiliu (2000) Eminescu Paradisul infernal și transcosmologia, Iași: Junimea, Serie
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
și Dan PETRESCU, Iași: Polirom. o Insula lui Euthanasius. DEL CONTE Rosa [1961] (1990) Eminescu sau despre Absolut, Ediție îngrijită, traducere și prefață de Marian PAPAHAGI, Cluj: Editura Dacia, Colecția "Bibliotheca Romanica" (Mihai Eminescu o dell'Assoluto, Modena: STEM). o abisul; o cercul. DUMI-TRESCU BUȘU-LENGA Zoe (1976](2000, 2012) Mihai Eminescu. Creație și cultură, ediția a doua, revăzută și adăugită, București: Editura Doina (prima ediție, Mihai Eminescu cultură și creație, București: Editura Eminescu; ediția a treia, îngrijită de Cristina și Dumitru
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
și Einstein se întâlnesc într-o dimensiune care nu ține strict de fizică ori de literatură: la nivel ontologic, fapt evidențiat și de Theodor Codreanu (Eminescu. Dialectica stilului, [1984], precum și Modelul ontologic eminescian, [1992]) și de Svetlana Paleologu-Matta (Eminescu și abisul ontologic, [1988]). 74 Apud Solomon Marcus "Scrisori către și de la Albert Einstein", România literară nr. 28/14 iulie 2006, 16. 75 Stephen W. Hawking 9 " Sensul timpului", în Scurtă istorie a timpului. De la Big Bang la găurile negre. "Părintele" teoriei
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
a circumscrie niște particularități ale vorbirii din Vaud sau din Valois, de pildă, în mijlocul schemelor culturale și sociale și al unei structurări a realului care ține de micuțul spațiu helvetic, el însuși parcurs de fisurile autonomiei comunitare. O punere în abis francofonă a unei complexități tulburătoare, pe care doar Belgia walonă o mai cunoaște, fără a atinge însă asemenea culmi dramatice. Modulațiile și necesitatea afirmării unei identități într-un context pluricultural par să împingă la paroxism inventivitatea, recons trucția realului printr-
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
tu sau el o voință de a disocia eu-l prezent de ipostazele trecute, sau invers, căci Popescu se ține de șotii în fiecare moment: eu este cînd naratorul omniscient, cînd vocea bunicului, cînd, într-un fel de punere în abis, naratorul unui alt text ; tu este fie naratorul, fie interlocutorul natural, cu diferența că dialogul real nu există ; el este cînd naratorul, cînd o non-persoană exterioară interlocuției, dar bucurîndu-se de un surplus de determinări referențiale. Iată cîteva exemple: Mi-a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
albă a unei pasiuni atît de puțin franțuzești (cu excepția lui Baudelaire și a lui Rimbaud). Revolta sa împotriva diktat-ului rațiunii l-a făcut, la rîndul său, să ia în derîdere "luminile" rousseauiste și slaba capacitate a francezilor de a integra abisul, întunecimile, clarobscurul, tot ceea ce nu este accesibil unui stil nobil și unei meditații meșteșugite. De unde și surprinzătoarea lectură a lui Rimbaud, în care demontează imaginea de medium suprarealist pe care o impusese Breton, afirmînd cu putere suferința individului încleștat în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și veșnic neîndestulătoare căutare a noului, a palpitantului, a exoticului, a pericolului, pînă la atingerea frontierelor animalității și a căutării absolutului în adîncurile obscure ale lumii acvatice. Unul caută lumina pe culmile Olimpului, celălalt se sufocă și se cufundă în abisuri neumblate. Trist e că fiecare dintre ei își dă seama ca lumea, așa cum a ajuns astăzi, e insuficientă, bolnavă și mortiferă. Minunat e că fiecare dintre ei se raportează la singura energie nesecată și nealterabilă: iubirea. Născut? Ba nu, făcut
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în eseul Numărul și Sirena, scrutînd poemul mallarmean în căutarea indiciilor unei încifrări ontologico-poetice, oprindu-se îndeosebi asupra miezului textului, unde două sintagme de comparație ipotetică "comme si" (si fiind și a șaptea notă din gamă) înconjoară o meditație asupra abisului ("0"). De unde și formula magică a lui Meillassoux: "7" (Dumnezeu), "0" (Neantul, Vidul plin), "7" (noul Dumnezeu: Arta). Adică 707, care este și numărul total al cuvintelor poemului. Un singur vers, regulat și liber totodată, ca o aripă suplă de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
meu de a fi, ca și felul meu de a scrie. Un om fragmentar." (C) Împingînd la limită această logică, el convoacă în propriul text alte voci pre-existente, ceea explică mai bine utilizarea sistematică a interși intratextualității. Circularitate, punere în abis identitar, confuzie și suprapu nere temporală, distanțare tot mai mare de sinele turbulent de la început și totuși cu obsesia definitivă a lui eu, purtate de un idiom riguros și constrîngător. Întreaga operă a lui Cioran reprezintă lucrul unei aceleiași subiectivități
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
identitare rămîn relativ stabile în teorie, ca și concept, identitatea trebuie mereu precizată, căci ea desemnează un principiu plural și complex. În cazurile discutate, printre materializările imaginarului creativ al celor doi autori, vom reține un fel de dublă punere în abis. Ar fi vorba, pentru Cioran, de o fărîmițare conștientă, aproape biologică, a eu-lui, care regă sește o paradoxală unitate în oglinda celuilalt, în adoptarea, sub formă de portret, a unui veșmînt străin, pe care subconștientul îl recu noaște ca fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
prea importante pentru a rămâne într-un stadiu cultural epuizat, care nu va putea fi apt să producă răspunsuri la noile provocări. De altfel, cei care susțin mutațiile de ordin paradigmatic (în sens kuhnian) dintre modernism și postmodernism concluzionează că abisul creat între ele a determinat ca discursurile, conceptele, practicile și strategiile să nu mai poată fi în nici un caz interșanjabile, fiecare dintre ele operând cu un set precis de reguli și discursuri care se aplică doar respectivului curent, în cazul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care reprezintă metafore pentru un tip de cunoaștere modernă, ce este considerată că reflectă o realitate externă, dar care acum sunt complet neadecvate noului stadiu, lipsit de referențialitate. Acest nivel în care realul dispare în simulări perfecte este caracterizat de abisul sensului și de evanescența diferenței dacă în reprezentare există o diferență clară între original și copie, hiperrealitatea nu doar că desemnează absența originalului și a oricărui tip de referențialitate, ci și substituția în locul realului a semnelor sale artificiale, față de care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
o formă de deconstrucție și de eliminare a limbajului, sensului și valorii, în Cursul de lingvistică generală se renunță la acest proiect pentru a se propune o modalitate constructivă și științifică de producere a sensului. Baudrillard apreciază această intuiție a abisului limbajului, a tendinței sale de autoabsorbție care se opune producerii sensului, determinând apariția seducției: "Saussure a avut intuiția, la final, a eșecului acestei întreprinderi lingvistice, lăsând să planeze o incertitudine și să se întrevadă o slăbiciune (...) dar asemenea scrupule au
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a eșecului acestei întreprinderi lingvistice, lăsând să planeze o incertitudine și să se întrevadă o slăbiciune (...) dar asemenea scrupule au fost perfect străine urmașilor care se vor mulțumi să administreze o disciplină care nu va mai atinge niciodată ideea unui abis al limbajului, a unui abis de seducție a limbajului, a unei operații radical diferite de absorbție și nu de producere a sensului"512. La limita dintre comentariu și interpretare, viziunea lui Baudrillard transformă textul Anagrammes în structura ascunsă, abisală a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
lăsând să planeze o incertitudine și să se întrevadă o slăbiciune (...) dar asemenea scrupule au fost perfect străine urmașilor care se vor mulțumi să administreze o disciplină care nu va mai atinge niciodată ideea unui abis al limbajului, a unui abis de seducție a limbajului, a unei operații radical diferite de absorbție și nu de producere a sensului"512. La limita dintre comentariu și interpretare, viziunea lui Baudrillard transformă textul Anagrammes în structura ascunsă, abisală a întregului demers saussurian, în indiciul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Și câtă ardoare și câtă nerăbdare în a surprinde ceea ce nu se lasă cuprins decât folosind undița miraculoasă ca să prinzi litera neperisabilă a cuvântului promis. Și când ți-e lumea mai dragă trăind cu impresia că firul întins aruncat în abis se cutremură și vibrează pe luciul textului interzis minorilor abia atunci ai putea fi fericit că i-a atins culmea înălțării la cer sau că ai prins doar prin eschivă sau prin derivă făptura minusculă a ideii. Nestatornică prin efemeritate
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
nu fi singur într-un moment în care presimțea - sau știa deja - că existența sa era la o răscruce. Ne găseam, de fapt, amândoi într-un moment de răscruce și, chiar dacă prăpastia care ne despărțea avea să devină curând un abis, chiar dacă delirul său de megaloman și de mitoman sfârșea după câtva timp prin a mă agasa - și atunci înțelegea că trebuie să plece, și pleca mohorât - orele petrecute împreună în acea săptămână sunt una din amintirile ce continuă și azi
Destin by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/8428_a_9753]