3,746 matches
-
în care locuiesc mai multe familii ce se numesc Racu. Rădii (în Rădii)-teren deluros cu tufișuri mici și rare. Se folosește pentru pășunatul vitelor fiind în apropiere de satul Vatra. Rădie înseamnă câmp nearat, folosit ca pășune. Râpa Babei-coastă abruptă a dealului din partea de est a satului Vatra. Pe deal deasupra râpei avea locuința o babă de unde i-a rămas și numele. Râpa Bou Negru-loc din satul Vatra cu multe surpări și alunecări de teren. Un bou negru care păștea
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
noastre sociale. Ca și cum ar lua o necesară distanță față de discursul academic al sociologului, se repliază și revine la ceea ce realmente poate să ne provoace în viața de zi cu zi. Preferă modul direct și personal de a vorbi, cu referințe abrupte și cu indicarea francă a faptului în atenție. Caută să-l descrie în datele lui izbitoare, frapante, cu întreaga lui violență și cu elementul pitoresc pe care îl conservă. Cum spuneam mai sus, știe să aducă în atenție tocmai acele
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
perucă. Așa cred. Mă rog, nu i treaba mea. Și mai are și buze subțiri. Și ochelari de tocilară. Îi face semn unei blonde cu părul scurt și aspru ca o măturică. Hai. Avem fiecare câte două minute. Măturica începe abrupt. De două luni nu s-a mai atins de mine. Nu știu cum să deschid subiectul, nu vreau să-l stresez. Muncește mult. Și e obosit. Tot timpul. Uneori mă trezesc noaptea și-l găsesc în sufragerie. Stă pe Facebook. Se uită
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
singurătatea deplină printre oameni, aproape sau departe de ei. O solitudine aproape de levitație, o levitație adevărată, dependentă de voința mea. O voință perpetuă ce trebuie să învingă voința celorlalte lucruri din jur. Altfel, quid si nunc caelum ruat?* Urcarea Ex abrupto La început se simțea bine și nimic mai mult. Nu-și explica această stare căutând capriciile hazardului; gândea că e firesc pentru o persoană ca el și se înălța mai departe încrezător. Uneori, se întâlnea cu cei ce cădeau, supărați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
meargă mai departe pe acel drum, târându-și picioarele la nesfârșit la stânga, înainte, la dreapta, înapoi până s-ar fi prăbușit ori s-ar fi oprit dezorientat, plictisit. Dar nu. Când observă că a ajuns la distanțe egale de coastele abrupte ale podișului, nu mai făcu un pas: se întinse cât de lung era pe pătura moale și caldă de paie și spice, cu picioarele răsfirate, cu mâinile întinse, cu ochii ațintiți spre cerul de azur. Simțea prezența a trei lucruri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
începeau poveștile...Odată, povestea aviatorul ne-am rătăcit pe mare. Zburam la șase mii de metri altitudine. Fuseserăm urmăriți de două avioane inamice. Când ele s-au apropiat de noi și ne aflam în mare pericol, am executat un picaj abrupt de trei mii de metri. Avioanele inamice rămăseseră sus la cinci șase mii de metri înălțime. O rezolvasem deci și pe asta, scăpaserăm de ele. Avionul nostru era unul de recunoaștere și nu avea viteza avioanelor de vânătoare. Norocul ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
m-am dus ca hipnoti zat să o văd la Opera din Paris în Salomeea, în regia celebrului franco-argentinian Jorge Lavelli. O altă extraordinară performanță artistică. O partitură extrem de dificilă, cântată la perfecție de Viorica, miș cându-se pe o pantă abruptă care, pe tot timpul spectacolului, se ridica din spate, accentuând înclinația până aproape de verticală. Halucinant ce forță și curaj! Ce pasiune pentru scenă! Ce perfecțiune în realizarea dramatică și vocală a personajului! Am mai avut ocazia să lucrez, mulți ani
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
m altitudine era surpat, astfel că autocarul nostru nu a putut urca mai sus. Primul obiectiv al zilei era să mergem să vedem „Baia lui Zeus”, de care mai citisem prin niște cărți. De fapt era vorba de niște chei abrupte care îmi aduceau aminte de Cheile Carașului din România, județul Caraș-Severin, singura deosebire era dată de faptul că versanții erau mai înalți, dar firul apei era cam la fel de mare ca și râul Caraș. Bineînțeles că am avut în Costel Iftinchi
Muntele Olimp. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1084]
-
doar circa 5 km, această așezare nu a avut curent electric decât începând cu câțiva ani în urmă, datorită izolării de care avea parte, și a accesului dificil. Drumul urma o serie de serpentine strânse, una după alta, și urca abrupt, până în sat. De fapt aici nu mai este voie să faci construcții noi, datorită faptului că autoritățile locale vor să conserve această zonă cu pitorescul de care are parte. Îmi aduc aminte de Costel care se urcase pe un scaun
Muntele Olimp. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1084]
-
acasă și natura te îmbie cu miresme și peisaje naturale de o deosebită frumusețe. Ici-colo vedeam plantații de măslini, arbore tradițional în Grecia, și răsfirate pe sub dealuri, casele tipic grecești cu acoperișul în pantă domoală, nu ca la noi, mai abruptă, ca să nu se pună zăpada. La destinație, când am ajuns la Meteora, am vizitat întâi un atelier de icoane, unde am putut vedea spre surpriza noastră niște pictori de icoane din România, care ne-au permis să-i fotografiem când
Meteora. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1050]
-
au strâns rapid peste 30 de reacții, într-o conversație complexă. Interlocutorii au menționat punctualitatea, berea, mâncarea, întârzierile, facilitățile de divertisment la bord, berea, concurenții British Airlines, Thomas Cook, KLM, Qatar Airlines și Air France, politețea, decolările și aterizările prea abrupte de la Lufthansa Regional, berea, terminalul fantastic din München, rambursările în caz de capacitate depășită, programul frequent flyer, berea, politica de prețuri, ba chiar și lucruri care n-aveau legătură imediată cu subiectul (pentru că așa e într-o conversație, mai divaghezi
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
folosit drept combustibil pentru foc. 1 Toți reprezentanții studiilor culturale britanice au fost personalități influente în epocă. Dacă totuși ar fi să identificăm contribuția cea mai durabilă, aceea este a lui Raymond Williams (Barker, 2003, 39). Există și opinii mai abrupte în această privință. Terry Eagleton (1989, 9) afirmă despre R. Williams că „a transformat studiile culturale din stadiul primar în care le-a găsit într-o construcție impresionant de bogată și de adâncă”, mai mult, că „a modificat ireversibil harta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
Doamna Récamier l-a văzut pe prințul August de Prusia, unul dintre învinșii de la Jena; ea l-a învins și l-a cucerit la rândul său, prizonier regal, prin obișnuință destul de brusc și câteodată stânjenitor. Îl trădau chiar aceste maniere abrupte. Într-o zi, când voia să-i spună ceva Doamnei Récamier în timpul unei plimbări călare, s-a întors către Benjamin Constant, care era în compania lor: „Domnule Constant - îi spuse -, dacă ați face o mică partidă de galop?“ Constant a
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
doar că este îngust și puțin umblat. În schimb, pădurea de culme aproape compactă în trecut, inclusiv pădurea visurilor mele, lipsește cu desăvârșire ... nici un copăcel măcar ce să mai amintească că a fost cândva pădure; al doilea sector, respectiv coborârea abruptă din șeaua Dealului Gârdeștilor spre satul Gârdești de pe Valea Iezerului nu este recomandabilă nici pentru șoferii încercați, nici pentru însoțitorii slabi de inimă. Așadar, săteni ai Stâncășenilor, dacă vreți să mai existați și să mai ieșiți în lume, ori implorați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
penultima zi ne aștepta o deplasare de vreo 40km, mai întâi un drum relativ liniștit, fie de pe vârful Lăcăuț (1777m) spre Zboina Frumoasă, fie peste vf.Penteleu (1774m) spre culmea muntelui Coza, după care, în ambele situații, urma o coborâre abruptă și lungă de vreo 20 km spre ulucul depresionar subcarpatic de la poalele estice ale M-ților Vrancei. În urma unei prealabile consultări a hărților topografice de către întreg colectivul profesoral (căci nimeni dintre cadrele didactice nu mai fusese pe acest traseu), se hotărăște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
se hotărăște să urmăm poteca de pe Vârful Coza spre satul Coza din ulucul depresionar intern al Subcarpaților Vrancei (300-400m altitudine). Odată traseul ales și odihna terminată, caravana se pune în mișcare. Este momentul în care solicit atenție (!). Ajunși la marginea abruptului, profesorul Năstase, după ce ne avertizează asupra coborâșului greu și necunoscut, inclusiv posibilitatea să ne prindă noaptea pe drum, lansează invitația ca cineva să meargă înainte spre a aranja cazarea de noapte a grupului și întrebarea dacă cineva se oferă (?!) ... Păi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
m-a suprins că pe stradă, în magazine, nu auzeam vorbindu-se decât rusește. La Odesa m-a impresionat mai întâi diferența dintre nivelul coborât al debarcaderului portuar și cel al platoului Câmpiei ruse pe care se întinde marele oraș, abrupt învins printr-un număr interminabil de scări; precum și renumitul talcioc, printre cele mai mari din lume. La Ialta ... în Crimeea ... am vizitat vila în care a avut loc istorica conferința Stalin-Churchill-Roosevelt .. cea care a hotărât soarta Europei după cel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
versantul sudic al M-ților Iaila ... ce domină marea cu ai săi peste 1500m. Fiind obișnuit cu înălțimi mult mai mari ... nu am ținut cont că urc de la nivelul mării (zero metri) și nu pe o pantă oarecare, ci pe un abrupt de falie tectonică. Cu rucsacul în spate ... am pornit-o voinicește de-a dreptul ... fără să mă interesez de vreo potecă mai accesibilă. Pe la amiază altimetrul meu arăta doar 1000m ... deci mai erau încă 500m în pantă plină de tufișuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
e veche pentru noii Desperado, dar în anii '50 era o noutate cu siguranță. Larkin descoperă confesiunea și învață să radiografieze viața în vorbe de zi cu zi. Poemele încep și se termină cu simplitate. Stilul e oral. Sfârșitul e abrupt. Au dispărut rimele tânguitoare. În primul volum, punctuația abia dacă se observa, era ignorată ori rău folosită. Acum are înțelesul ei. Versurile dobândesc ritmul echilibrat al inteligenței, al sensibilității înțelese. Un poem remarcabil (Next, Please) folosește într-un fel nou
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nici un fel de inhibiții, polemistul Eminescu are incontinența verbală a unui cazan sub presiune, care face brusc explozie. El știe, cu o vorbă aplicată de Lovinescu pamfletarului Arghezi, "să spurce frumos". Victima e ochită precis, apoi atacată brutal în picaje abrupte, fără nici un fel de ocolișuri preliminare"345. Redactor vreme de șase ani la Timpul, Eminescu se angajează într-o polemică de durată cu Românul, revista liberală condusă de C.A. Rosetti. Duelul celor doi gazetari depășește adversitatea politică dintre publicațiile
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
manu, casus belli, cogito ergo sum, crescendo, crimes majestatis, de facto, de jure, de mortuis nil nisi bene, de nihilo nil fit, de visu, demonstrandum est, deorum ex machina, distinguendum, divide et impera, dura lex, sed lex, ecce homo, ex abrupto, ex nihilo nihil, ex officio, in abstracto, in corpore, in folio, ad infinitum, in nuce, in petto, in silentia, quot capita, statu quo, tabula rasa, tale quale, verba volant, scripta mantent, video meliora probaque ș.a. Uneori, jurnalistul consemnează traducerea expresiilor
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
formularea ei conceptuală, faptul că cea din urmă nu este decît figură orientativă spre adevărul eliberator perceput de cea dintîi. Or, faptul de a rămîne, în materie de credință, de cunoaștere spirituală, la treapta conceptului riscă să producă idolatrie, spune abrupt Grigore de Nyssa 1, să pună un Absolut limitat de însăși formularea lui. De la Sfîntul Pavel la Grigore de Nyssa și la întreaga teologie negativă sau apofatică a Orientului și a Occidentului creștin, formularea divinului e solicitată pînă la limitele
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
în măsura în care se mențin transparente față de adevărul pe care îl proclamă. Nu ca obiectivări ale transcendenței conving ele astăzi, ci ca vectori către ea. O spunea recent, într-un interviu publicat de Dilema veche, filozoful și teologul Jean-Yves Lacoste cînd declara abrupt și expresiv : nu mă interesează creștinismul, ci Christos Riscul tîrziu modern este ca, lăsată în grija persoanei, transcendența să se coloreze relativist, să apară drept chestiune de opinie ori de construcție individuală, subordonată subiectivităților limitate la nivelul lor individual. Cum
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
XX, ne-o înfățișează ca pe un reper de neeliminat. Dar, totodată, ca pe o culme de care oamenii tuturor culturilor sînt la fel de departe. Pretutindeni, diferența între eu, așa cum și-l cunoaște fiecare, și zenitul modelului rămîne la fel de severă, de abruptă. Față de Limita divină, toți ne aflăm la aceeași distanță ; toți avem aceeași speranță că ea ne va atrage către sine în măsura în care îi acordăm atenția noastră. Dacă ea rămîne orizont de viață și cunoaștere, dacă omul îi simte maiestatea, el e
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Almond, Sivan, Appleby 2, în ochii multor alți credincioși ai religiei în cauză. Pe de altă parte, e adevărat că ideologia extremistă exprimă/captează starea difuză de nemulțumire și dezorientare a unor largi pături de populație în țările unde modernizarea abruptă a rupt țesuturi comunitare și cadre mentale tradiționale, fără să pună pe picioare o economie funcțională și, mai ales, fără să fie însoțită de formarea unei conștiințe de tip modern, capabilă să facă diferența între tradiție spirituală aplicată în social
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]