8,856 matches
-
matracucă dintr-alea care-și aprind felinarul la marginea drumului pentru camionagii?” În clipa aceea Riccardo trecu din nou pe lângă ea și o apucă de un braț. „Vino să dansezi”, zise. Stăteau În mijlocul sălii, schițând mișcări ușoare, un pic cam absenți, ca și cum ar fi bătut Într-o tobă. Dar uneori Riccardo o trăgea către el și-i punea posesiv o mână pe ceafă, iar ea Îi urma cu ochii Închiși, cu fața aprinsă, cu capul aruncat pe spate, cu părul căzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Când nu exista traficul automobilistic, și circulau numai trăsuri? De la un om cu inteligența dumneavoastră m-aș aștepta la o explicație mai subtilă!” „Dumneavoastră aveți vreuna?” „Poate”, zise domnul Salon, și păru c-o spune cu un aer absorbit și absent. Dar era un mod de a pune capăt discuției. Și, Într-adevăr, Își aminti că trebuia să plece. Pe urmă, după ce-mi strânse mâna, mai Întârzie o clipă, ca izbit de un gând Întâmplător: „Apropo, colonelul acela... Cum Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pur și simplu siderat. Diotallevi păstra o atitudine de curiozitate cinică, Belbo nu-și exterioriza nici un sentiment. Voiam să-mi spulber orice Îndoială, așa că i-am zis: „Ce păcat că Lorenza nu a venit, s-ar fi distrat”. „Mda” răspunse, absent. Lorenza nu venise. Iar eu eram ca și Amparo la Rio. Mă simțeam rău. Nu eram În largul meu. Nu-mi adusese nimeni agogõ-ul. M-am depărtat de grup, am reintrat În clădire, făcându-mi loc prin mulțime, am mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
anunț pe directoare de grozăvie. Imediat au fost chemați profesorii la ordine, scoși de la ore. Profesoara de chimie care avea oră cu clasa celor doi puști făcuți pilaf în mijlocul străzii a alergat într-un suflet la cancelarie, să-i pună absenți. Nici măcar nu luase catalogul cu ea. Acum se temea să nu înfunde pușcăria. Păcat de ei! Nu mai bine stăteau la oră? Și doar chimia e o materie așa de frumoasă! Pe Coceanu nu l-au putut extrage din mormanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe plajă, era îngrijorat. N-a avut răbdare și avenit la vilă. Găsind ușa camerei Teofanei încuiată, chiar și-a făcut probleme. A plecat în oraș, s-a întâlinit cu colegii lui de cameră, au mers la masă, dar era absent la discuții. Întorcându-se după prânz la vilă, a găsit biletul strecurat sub ușa lui de Teofana. Abia atunci s-a liniștit, dar nu pe deplin că se simțea singur fără ea. Când s-a întors de la Constanța, fetele au
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
moderne, un personal computer și o imprimantă-xerox cu scanner, amenințau să sosească, din zi în zi! Între birouri, prăvălit pe un scaun de plastic alburiu, cu spătarul crăpat transversal și ținând între gambe coșul de nuiele, sfrijitul de Vierme privește absent, mofluz, cu brațele spânzurându-i de-a lungul corpului, ca la un test Rorschach, la ciudatele modele nonfigurative, create în detaliu (prin acțiunea sinergică a prafului, mizeriei, diverselor lichide precum și a indolenței), pe suprafața și în textura linoleumului ordinar, de pe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
afiș maroniu, cu chenar alb, care decreta ritos: Nu servim băuturi alcoolice minorilor!" Cineva, neidentificat desigur, o persoană întreprinzătoare, înzestrată și cu niște concepții politice democrat-liberale încercase să înlăture particula inițială a negației, prin ștergere cu diluant. Alăturat, Fratele sesizează absent dărnicia exhibiționistă a unui dublu-poster Playboy (paideia, nutreț inefabil, pentru suflete, miam-miam! cum ar fi zis Poetul). Plus prezența insolită a unui calendar color de perete, editat sub egida Direcției de Cultură a Primăriei și dedicat pictorului și gravorului Albrecht
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în propriile-i palme, într-o îmbrățișare blândă, taumaturgică. Imediat, parcă răsună un declic, iar impulsivul Aligator se înmoaie, se împuținează pe locul său, ca intrat la apă, plecându-și automat, pe omoplatul stâng, tărtăcuța lui buhăită și-și bombează absent albușurile gălbui-injectate ale ochilor. Îngerul îi strânge mai tare brațele. Din gâtlejul masivului Cezărel, răzbate un gâjâit rar, întrerupt, un potpuriu care se întărește, la deal, cu fiecare expirație, închegându-se cu fonfăieli și cu poticneli în sunete disparate, apoi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
structurii arhitectonice a arcadei parcurge mai multe etape în care se produc și modificări pregătitoare pentru a se asigura arhitectonica normală a arcadelor permanente. Etapa preeruptivă - în primele șase luni de viață în care principala funcție este suptul, dinții sunt absenți de pe arcadă și mandibula suferă prima mezializare ca adaptare funcțională. Etapa eruptivă a dinților temporari se petrece între șase și treizeci, de luni, constituirea arcadelor realizându-se prin erupția succesivă, din șase în șase luni, a câte unui grup de
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
dimensiune existențială, atunci întreg cadrul reflecției sociologice este animat de problematici și instanțe ce trec dincolo de descrierea faptelor și de cercetarea normelor comportamentale. Sub «terenul neted» al cunoștințelor sociologice reapar «fisurile», și totodată, se profilează piscurile cele mai înalte. Nostalgia Absentului Am ajuns, ajutați de formele de socialitate considerate până la limita absorbirii individului în tensiunea comunitară, la o arie a experienței, foarte particulară, și anume experiența religioasă. Ea prezintă în cadrul sensibilității și culturii contemporane o relevanță probabil neașteptată. Reflecția filosofică asupra
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
ca un apel, ca o invocație. Aprofundând această linie hermeneutică putem vedea că cerința, apelul, invocația sunt de fapt expresia unei nostalgii. Este nostalgia față de un absolut îndepărtat și totuși atât de urgent în experiența autentică a vieții cotidiene, nostalgia Absentului. Prin această expresie intenționăm să calificăm ca instanță religioasă manifestările cele mai variate ale vieții și culturii orientate spre transcendent prin intermediul aluziilor simbolice, un transcendent ce se prezintă de multe ori prin intermediul participării la o experiență comună provocată de gesturi
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
calificăm ca instanță religioasă manifestările cele mai variate ale vieții și culturii orientate spre transcendent prin intermediul aluziilor simbolice, un transcendent ce se prezintă de multe ori prin intermediul participării la o experiență comună provocată de gesturi comunitare. Dumnezeu, Absolutul, este deseori absent în ariditatea tipică timpului nostru; omul se află într-o stare de ariditate seacă, dar are o amplă, indirectă, mascată nostalgie a transcendentului. Aspecte ale unei astfel de nostalgii sunt și câteva expresii ale acelui «sens al corporalității» și ale
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
anume? Obiectul acestei nostalgii are de multe ori un chip nedefinit, dar în urma unei reflecții mai profunde și calme dobândește trăsăturile a ceea ce dă valoare vieții. Această intenționalitate globală este tipic religioasă iar acel chip nedefinit are trăsăturile Absolutului. «Nostalgia Absentului» se identifică cu «lupta pentru sens» căreia îi este și structura cea mai profundă, îi lărgește orizontul și totodată dispune să poată fi primită. O nouă frontieră speculativă Lupta pentru sens, dacă își are în nostalgia Absentului cea mai profundă
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
trăsăturile Absolutului. «Nostalgia Absentului» se identifică cu «lupta pentru sens» căreia îi este și structura cea mai profundă, îi lărgește orizontul și totodată dispune să poată fi primită. O nouă frontieră speculativă Lupta pentru sens, dacă își are în nostalgia Absentului cea mai profundă structură unitară, se articulează totuși într-o pluralitate de intervenții speculative. Totalitatea lor reprezintă noua graniță a cercetării filosofice. A fost bine că am identificat acele arii ale experienței în care se poate trezi astăzi mirarea din
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
ideile clare și distincte, sau prin univocitatea actului cognitiv absolut, ci prin parcursul activității simbolice, a deschiderii a ceea ce se dă efectiv către un sens. De aceea, itinerariul trasat se poate numi «luptă pentru sens» având conotația de «nostalgie a Absentului». În atitudinea hermeneutică a gândirii este evidentă cerința de sens, o cerință care, pentru a fi realizată, implică o luptă, un efort de a descoperi simbolurile, de a le interpreta și de a depăși conflictele de interpretare ce s-ar
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
formulat în termenul de luptă pentru sens. Domeniile în care se desfășoară această luptă sunt cele în care elanul vital se află astăzi într-o stare de urgență: corporalitatea, descoperirea existențială a comunității, experiența sacrului, cel puțin sub forma nostalgiei Absentului. Vorbind despre filosofie am sfârșit prin a vorbi despre filosof și poate că, insistând pe această personalizare a discursului, se va putea ajunge, cu iscusință, la vreo altă considerație concluzivă. Ține de dispoziția interioară a filosofului să ia distanță, să
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
erau zbârcite, mersul clătinat părea de om bătrân. Doar după ochii lui sticloși îl mai puteai recunoaște. Era efectiv o ruină. Nu numai eu ci și ceilalți care stăteau la coadă la cele două ghișee sau așteptau pe canapele, privind absent prospectele cu profilaxia gripei sau a bolilor venerice și nelipsita cană de sticlă cu apă de pe măsuță, își îndreptau cu milă și oroare privirea înspre Traian. Nu am avut curajul să vorbesc cu el, oricum trecuseră vreo șapte ani de la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lat pe coperți. Din luciul coperților răsăreau figuri dure, grotești, de bărboși îmbrăcați excentric, sau peisaje cu fabrici melancolice, cu hornuri uriașe, peste care trecea în zbor un purceluș înaripat. Vocabule misterioase se încrucișau în cursul discuțiilor la care asistam absent: "Inagada Davida", "Led Zeppelin", "Samba pa Ti", "Imagine". Se murmurau refrene hipnotice și se recitau versuri aspre: Nu cred în Hitler / Nu cred în Zimmermann / Nu cred în Beatles / Cred doar în mine / în Yoko și-n mine / Asta-i
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a sfârșit. Deja începuse să ningă și era întuneric când ieșeam cu Gina de la liceu. Mergeam de mână, iar uneori ea își ținea mâna în buzunarul paltonului meu, fără să-mi dea drumul. Era teribil de schimbătoare, când veselă, când absentă, când de-o tristețe pe care abia o suportam. Mergeam încet prin stratul subțire de zăpadă, aprins de lumina vitrinelor, în același timp fericit și lipsit de orice speranță. Vedeam, cu cât legătura noastră avansa, că noi doi eram din
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
într-un mare pericol. Cred că el vrea de fapt doar să se distreze cu mine. Îi cam plac femeile." Și o simțeam că trăiește cu adevărat panica pe care-o arăta când spunea asta. Am stat câtăva vreme privind absenți spre afișele teatrului Bulandra, spre câinele care alerga de colo până colo printre copacii negri, până când ea mi-a spus să o sărut. Buzele ei aveau gust de parfum din cauza rujului. I-am spus, mîngîind-o, să nu-mi mai pomenească
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și, depășind a patra linie, părul începu să-i încărunțească. Era mai mult lată decât înaltă. Făcuse gușă triplă și sânii îi ajunseseră până aproape de buric. Mergeam alături de ea, pe marginea aleii, dar ea privea țintă înainte, cu o expresie absentă, îi crescuseră mustăți rare și fire groase înfipte în bărbie. Puțin înainte de-a depăși a cincea linie, Balena se surpă în sine. Ne-am tras în lături, înnebunite de spaimă, în câteva secunde, din femeia enormă rămăseseră numai câteva
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cei de la balcoane. Nu erau lucruri plăcute. În acea zi, Emil Popescu nu mai dădu la serviciu randamentul obișnuit, în fața planșetei, privind paharul de plastic plin cu creioane de toate țăriile, jucîndu-se cu compasurile Richter și trusa de rotringuri, urmărind absent miile de linii, pe hârtie "ciocan", ale proiectului la care lucra, arhitectul se simți obosit. Mintea sa rămăsese la scena de dimineață, îl obseda sunetul puternic și uniform al claxonului, începu să se gândească la tot soiul de claxoane, de la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
strigai eu, înfuriat și de prostia mea, și de prostia ei. ― Minte, spuse ea mai încet, aproape confidențial, către inginer. E un mare crai... Scenă. Inginerul își privea fiica zăpăcit și încurcat. Maitreyi îi privea pe toți cu ochii ei absenți, inumani. Harold credea că bătălia a fost câștigată și-mi făcea semne de lângă fereastră. Mie mi se părea totul ridicul la culme; și, cum într-o situație ridiculă sunt incapabil să iau vreo hotărâre, ci aștept să intervină vreo minune
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
A venit mai târziu, spre seară, cu acel admirabil șal stacojiu, care o lasă aproape goală și îi vădește sânii bruni într-o paloare ucigător de turburătoare. Știu că a îmbrăcat acest costum obscen și fermecător pentru mine; inginerul e absent, altminteri n-ar fi avut curajul să-l îmbrace. (Notă. De fapt, nu era decât un costum de Rajputana, care se poartă de-a dreptul pe trup, nu peste pieptar, cum e obiceiul în Bengal.) Maitreyi vine mereu în camera
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
deci neturburați de vorbă două ceasuri. În noaptea aceea am adormit greu, cu febră și visuri atroce; mi se părea c-o pierd pe Maitreyi, că un înger cu barbă albă mă izgonește din casa aceasta, că Sen mă privește absent de pe terasă. Mă deșteptam mereu, cutremurat, cu fruntea rece și umedă. Parcă săvârșisem un mare păcat. Am găsit-o pe Maitreyi la birou, într-o sari albă, cu un șal cenușiu pe umeri, scriind fișe pentru catalog. I-am urat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]