11,260 matches
-
prima excursie organizată din istorie, iar în prezent compania Thomas Cook este una dintre cele mai importante agenții tur-operatoare din lume. footnote>. A treia etapă este reprezentată de perioada interbelică. Primul Război Mondial a stopat expansiunea trenurilor Și vapoarelor cu aburi. Conflagrația a generat noi descoperiri tehnologice care au fost foarte folositoare pe termen lung: transporturile rutiere Și cele aeriene. Din această cauză, această etapă a fost influențată mai ales de utilizarea autoturismelor<foonote Automobilele au devenit accesibile după ce Henri Ford
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
a întâmplării relatate. Sunt preferate culorile potolite, patinate, țintind o întoarcere prelungă în timp. Exterioarele în care se mișcă Ieronim evocă decoruri medievale trasate în tonuri cenușii sau coclite. Interioarele din aceeași nuvelă, descrise cu lux de amănunte, plutesc în aburi gălbui sau roșcați. O priveliște ireală, plutind printre cețuri care șterg distanțele, este aceea a fantomaticei fortărețe a regelui Wenceslav (Cetatea cu steaguri albe). Decorul interior pare unul de după apocalipsă: totul stă sub semnul morții biruitoare, ființe și lucruri suferind
BENES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285697_a_287026]
-
nimeni altcineva din familie nu avea, poate, acces. Dincolo de datele și anecdotele legendei noastre familiale, vedeam ivindu-se viața în deplina ei frumusețe dureroasă. Seara, ne-am alăturat bunicii în balconașul apartamentului ei. Împodobit cu flori, balconul părea atârnat deasupra aburului cald din stepă. Un soare de aramă încinsă a atins linia orizontului, rămânând o clipă nehotărât, apoi s-a scufundat repede. Pe cer au fremătat primele stele. Miresme puternice, pătrunzătoare au urcat până la noi o dată cu briza de seară. Tăceam. Cât
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
s-a transformat într-un cristal de gheață în care se încrustaseră copacii plini de promoroacă, coloanele albe și nemișcate de deasupra hornurilor, linia argintată a taigalei la orizont, soarele încercuit de un nimb strălucitor. Vocea omenească nu mai răzbătea, aburul ei îngheța pe buze. Ele nu se mai gândeau decât cum să supraviețuiască zi de zi, păstrând o minusculă zonă de căldură pe lângă trupurile lor. Îndeosebi izba le-a salvat. Fusese concepută în întregime ca să reziste la iernile fără sfârșit
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
crengile golașe din grădina palatului Élysée... Nu mi-am dat seama în ce moment s-a spulberat hotarul timpului... Președintele privea țintă umbrele mișcătoare ale copacilor, fără să vadă. Buzele lui erau atât de aproape de geam că un rotocol de aburi l-a voalat o secundă. A observat și a ridicat ușor capul în semn de răspuns la gândurile lui mute. Ghiceam că simțea rigiditatea bizară a hainei pe trupul său. Se vedea străin de el însuși. Da, o existență necunoscută
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
durerea mea neagră. 2258 Să scormolesc din pământ, cu unghiile, concepțiunea durerei mele, ideea disperărei mele.. 2254 ÎN ACTUL [V], SC[E]NA]I [MIRON-ȘTEFAN] De-ar fi marmură, aș fi topit-o cu lacrimele mele, aș fi făcut-o abur cu sufletul meu cel amar... dar a fost pământ și l-am scormolit cu unghiile. * ACT V, [SCENA]3 [MIRON-ȘTEFAN] Mira, Doamna lumei ar fi încă femeie, și eu voi ca iubita sufletului meu să fie o zeitate, să domnească
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Soarele sub a cărui lumină se zvârcolesc pământurile pe care ziua cu lucrările sale dă loc nopței cu crimele sale - soarele, el stă neclintit și privește cu același ochi drept peste câmpul plin de cadavre ce-și înalță tremurânzii lor aburi impestați și peste câmpia înecată-n flori unde vergine înalță glasuri proaspete ca apa de râu... Ce-mi pasă mie că scopul la care m-avînt eu duce pașii mei prin păcate - ce-mi pasă mie că fulgerul pe care alerg
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
albă. Ea fâlfâia, sărmana mititică, însă o parte după alta fu înghițită de gura șerpelui... era repauzata ei maică care o înghițea... vuuu!... era înspăimîntători să vezi, și neci o rază de lumină și speranță nu mergea în jos prin aburul de sînge!... haha! hahaha! părinte, era numai un joc al fantaziei... însă totuși o imagine a adevărului. Maică-sa și soțul ei o omorâră... înțelegeți acuma? Cam în astfeli urma nenorocitul de-a vorbi mai multe zile. Eu rămăsei acolo
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
altul de alta, de subțiori. Acum eram la mijloc în mînile lor, n-aveam ce face, trebuia să mă las unde m-or duce. Trecurăm într-altă odaie, însă acolo, oricât aș fi vrut a mă împrotivi, n-aveam încotro; aburii era așa de deși și căldura atât de mare încît simțeam că mă înneacă, [î]mi venea să crăp. Crezui că vor fi greșit povățuitorii mei și vo[m] fi intrat în vrun cuptor. Voi să mă smucesc, dar ei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și repede încît în sfârșit începui a crede că cinci mii de ani omul nu și-a nemerit elementul și că adevărata lui preursire și vocație este de a fi fiert sau fript. în sfârșit intrarăm în adevărata baie. Acolo aburii era așa de groși încît la început nu putui să mai zăresc nimic, și căldura era atât de nesuferită încît [î]mi venea să leșin. închisei ochii și mă lăsai să facă ce-or vrea cu mine. Băiașii mă mai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
aniversară a Sântului Ianuarie. Vezuv era în liniște, golful de Ischia se colora de fețe pe jumătate senine, pe jumătate purpură, ce se răsfrângea fugind de razele cele din urmă ale soarelui; adierile vântului îmbălsămite, dulci și răcoroase, urma după aburii cei arzători ai zilei; pretutindeni recădea, în grațioase festoane și în bogate draperii steagurile napolitane, pe care strălucea, ca niște stele dătătoare de raze, armele Franței, Spaniei și Siciliei. Bucuria era în toate inimile, pentru că era o frumoasă zi aceasta
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
către Sorrenta... După ce îi strigă fără să aibă nici un răspuns, slobozi asupră-le carabina, însă glonțul se pierdu în valuri și, vântul priind velei cei albe a păscarului, Beppo și tovarășul său se făcură nevăzuți, dimpreună cu bărculița, în fumegoșii aburi ai nopții. II Soarele era către apusul său și clopotul bisericii Sorrentei încă tot suna angelus, când Pergoleze zicea bătrânei sale mame, bunei Nina: - Mă duc pe țărm să răsuflu aerul serei; dacă Duni, prietenul meu din copilărie, va veni
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
albușului de ou, de es. Dispoziția primordială a unui element este latentă până-n momentul în care e provocată o reacțiune. În acest moment însă una și aceeași împrejurare produce un efect cu totul deosebit. În fața aceluiași foc apa se face abur, fierul se topește, lutul se pietrifică. Această dispoziție primordială în rău sau în bine se manifestă în accentul etic. El deschide misteriile adevărate a vieței omenești, adâncimile caracterului și este creația cea mai însemnată pe terenul artei reprezentărei. La lovirea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
rezulta că căderea unei părți de greutate de la o înălțime de circa 365 m corespunde cu încălzirea unei egale părți de greutate de apă de la 0 la 1 C. Dacă comparăm cu acest rezultat lucrările celor mai bune mașini de abur ce le avem, vedem că numai o mică parte din căldura produsă sub cazan se discompune în realitate în mișcare și ridicare de sarcini și împrejurarea aceasta ar putea să serve drept justificare pentru încercările ce se fac de-a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
prefacă într-un oxid. Pentru a mâna o sută de mile o luntre cu vapor, o cantitate de cărbuni de pământ trebuie să se discompună în gaz și cenușă și o cantitate anumită de apă cată să se prefacă în abur. Pentru a executa o mișcare musculară a corpului omenesc creierul, bateria galvanică a organismului omenesc, trebuie să-și trimită solia de-a lungul liniilor telegrafice animalice, a nervilor, și să cheltuiască prin aceasta o parte a substanței sale. Și mușchiul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
continuă în stomahul animalului, până ce pământul e îndestul de preparat pentru a servi scopurilor omului. 966 {EminescuOpXIV 967} Puterile pământului, pururea în activitate, produc combinații nouă pentru întreținerea vieții vegetale. Suma de căldură prin care apa mărilor se preface în abur se consideră cu puterea a 16 bilioane de cai. Condensat, aburul redevine apă, cade în formă de ploaie, recaută oceanul și duce în direcția lui mari cantități de pământ ce consistă din discompunerea pietrișurilor ce compun pământul; această discompunere e
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a servi scopurilor omului. 966 {EminescuOpXIV 967} Puterile pământului, pururea în activitate, produc combinații nouă pentru întreținerea vieții vegetale. Suma de căldură prin care apa mărilor se preface în abur se consideră cu puterea a 16 bilioane de cai. Condensat, aburul redevine apă, cade în formă de ploaie, recaută oceanul și duce în direcția lui mari cantități de pământ ce consistă din discompunerea pietrișurilor ce compun pământul; această discompunere e din parte și urmarea schimbării de temperatură, iar aceasta urmarea mișcării
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pământul dă atât din el pe cât se îngroapă zilnic în el, am putea rosti în vorbe cât timp îi trebuie acestei uriașe roți a lumii care se rostogolește pentru a îndeplini una din uriașele sale învîrtituri. Acidul carbonic, ca și aburul de apă al atmosferei, sânt în continuă circulațiune. Pe când acidul carbonic care plutește în aer îndeplinește într-o generație multe cercuri, trecând bunăoară din atmosferă-n plantă, din plantă-n animal și din animal iar în aer, nefiind nicicând proprietatea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o picătură [de] unt [= extract] de masalari[ță]” ; sau „în un vas cu cărbuni aprinși să se presară un dram [de] sămânță de masalari[ță] și îndată deasupra lui să se pue un castron, ca să-l acopere, să nu iasă aburii, ca să se răsufle. Și când se va mistui masalariul, să se întoarcă castronul, să se toarne în el apă clocotită și, deasupra lui, cu gura deschisă să se așază patimașul, învălindu-și capul până geos cu un lucru mai gros, pentru ca
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ca să se răsufle. Și când se va mistui masalariul, să se întoarcă castronul, să se toarne în el apă clocotită și, deasupra lui, cu gura deschisă să se așază patimașul, învălindu-și capul până geos cu un lucru mai gros, pentru ca aburii să nu se răsufli, ci să meargă drept în gură, după cari se va contini durerea” (37, p. 235). într-un document oficial, emis în aceeași epocă (1827) în nordul Moldovei (Botoșani), se vorbește despre efectele toxice ale „extractului de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
unui ritual de „purificare” funerară : Sciții iau așadar sămânță de cânepă [t¹s kannabios to sperma], se strecoară sub cortul făcut din pături și aruncă sămânța peste pietrele încinse. Sămânța aruncată [peste pietre] scoate un fum parfumat și se face atâta abur, încât nici o baie elinească de abur n-ar putea s-o întreacă. Amețiți de dogoarea aburului, sciții se apucă să urle. Aceasta ține loc de baie, căci trupul nu și-l spală cu apă niciodată (Herodot, Istorii, IV, 73-75). Este
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
iau așadar sămânță de cânepă [t¹s kannabios to sperma], se strecoară sub cortul făcut din pături și aruncă sămânța peste pietrele încinse. Sămânța aruncată [peste pietre] scoate un fum parfumat și se face atâta abur, încât nici o baie elinească de abur n-ar putea s-o întreacă. Amețiți de dogoarea aburului, sciții se apucă să urle. Aceasta ține loc de baie, căci trupul nu și-l spală cu apă niciodată (Herodot, Istorii, IV, 73-75). Este vorba de cea mai veche atestare
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
strecoară sub cortul făcut din pături și aruncă sămânța peste pietrele încinse. Sămânța aruncată [peste pietre] scoate un fum parfumat și se face atâta abur, încât nici o baie elinească de abur n-ar putea s-o întreacă. Amețiți de dogoarea aburului, sciții se apucă să urle. Aceasta ține loc de baie, căci trupul nu și-l spală cu apă niciodată (Herodot, Istorii, IV, 73-75). Este vorba de cea mai veche atestare documentară a utilizării rituale a plantelor stupefiante în spațiul carpato-danubiano-pontic
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
70). Pentru Herodot, obiceiul practicat de sciți este insolit și necu- noscut. Este evident faptul că istoricul grec consideră o practică rituală ca fiind una de igienă. Comentând acest pasaj, Felicia Vanț scrie : Herodot confundă două lucruri : practicarea băii cu abur, pentru curățenie, și o scenă finală a funeraliilor, îmbătarea cu aburii stupefianți ai seminței de cânepă, cu care ocazie sciții scoteau niște „urlete” (probabil un soi de bocete), crezând că în felul acesta vor îndepărta de la ei sufletul mortului (67
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
noscut. Este evident faptul că istoricul grec consideră o practică rituală ca fiind una de igienă. Comentând acest pasaj, Felicia Vanț scrie : Herodot confundă două lucruri : practicarea băii cu abur, pentru curățenie, și o scenă finală a funeraliilor, îmbătarea cu aburii stupefianți ai seminței de cânepă, cu care ocazie sciții scoteau niște „urlete” (probabil un soi de bocete), crezând că în felul acesta vor îndepărta de la ei sufletul mortului (67, p. 519). încă din 1873, istoricul Alexandru Odobescu a dat o
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]