3,016 matches
-
cei nebuni, cei care sunt de cealaltă parte? Întârzie cu răspunsul. Privi copacii înalți care își aplecau ramurile apărând parcă luminișul și oferindu-le florilor și fluturilor umbra lor; urmări cu privirea zborul liniștit al unui stârc; simți pe obraz adierea, prea caldă; auzi strigătul curcilor în călduri; aspiră parfumul greu și istovitor al selvei; observă cerul ce începea să se coloreze în roșu spre asfințit și clătină din cap convins: Nu - spuse el cu hotărâre. Nu sunt eu nebunul. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
tolănit într-un caiac cu fața către cer, privind un satelit artificial, care pare să fie prea grăbit, și un milion de stele care nu s-au mișcat niciodată de la locul lor. Socoti ora... Era trecut de miezul-nopții și o adiere proaspătă încercă să împingă ambarcațiunea spre mangrove. Broaștele își slăbiseră orăcăitul; „bombardierele“ șuierau mai tare decât oricând, iar mlaștina era la fel de liniștită, stând la pândă. — Să începem, își spuse el. E momentul. Se așeză în genunchi pe fundul ambarcațiunii; pipăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
strădania de ore întregi. La primele umbre ale înserării, se lăsă să cadă sleit de puteri pe o insuliță și dormi acolo fără hamac și apărătoare de țânțari, căci nu avea unde să-l atârne pe primul, nici nevoie - din pricina adierii - de a doua. Și așa, o zi, și încă una, și a treia, până când, cu ultima rază de lumină, se iviră în fața lui zidurile albe și acoperișurile de paie ale Misiunii de pe râul Yari. Clopotele îi chemau pe indieni la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
trunchiuri sau de arbuști verzi. Și o căldură de cuptor. Căldură, la soare, și căldură, la umbră. Căldură, ziua, și căldură, noaptea. Căldură, în zorii zilei și chiar la căderea nopții, pentru că pe râul larg San Pedro nu bătea nici o adiere de vânt, iar soarele îi pedepsea apele, care îi restituiau înmulțit sclipirile. Acolo, nu domnea penumbra liniștită a desișurilor din pădure, ci de la suprafața apei râului se înălța, de pe la mijlocul dimineții, un abur dens, o umezeală sâcâitoare care te făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cumbia monotone și obsedante, cu vorbe porcoase și instrumentație ordinară. Începu să blesteme în gând momentul în care s-a lăsat vârât într-o încurcătură care îl împiedica să doarmă în coliba lui din lagună, prin care trecea mereu o adiere fără opreliști, invadată de aroma profundă a pământului virgin, tăcută noaptea, curată și liniștită. Făcu un „duș“ cu apă cafenie și caldă de râu, în mirosul acru de urină venind de sub ușa alăturată; își puse singurul pantalon care-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în jos și închise ușa fără zgomot. Traversară în grabă piața scăldată într-un soare nemilos ale cărui raze se reflectau pe pereții albi și căutară adăpost la umbră pe terasa hotelului. Berea era caldă și nu se simțea nici o adiere. Temperatura trecea de patruzeci și cinci de grade și - aproape deja de amiază - nici un suflet omenesc, nici un câine, nici măcar o pasăre nu se aventura pe străzile din Santa Marta. Când termină berea, misionarul arătă din cap spre balconul palatului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
aventureze la amiază prin acel infern. Când câinele dispăru după colț, avu impresia că lumea a murit, că timpul s-a oprit în loc, că Pământul a încetat să se mai rotească. Nu era nici un nor pe cer, nici o pală de adiere în frunze, nici un vultur-pleșuv care să zboare la distanță, nici o șopârlă care să alerge printre pietre. Râul curgea mai încet decât oricând, de parcă și apa ar fi fost afectată de căldură, iar sclipirea ei era atât de puternică, încât privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
albastru fără nici un nor. Acestui tunet îi urmă altul și un al treilea și apoi cinci sau șase într-o rapidă succesiune. Erau focuri de armă și veneau dinspre Nord-Est, de pe cursul mijlociu al râului Napuari, împinse de o blândă adiere ce nu dădea peste obstacole în imensitatea câmpiei. Dormi neliniștit și, odată cu răsăritul soarelui, porni la drum în căutarea lui Kano, hotărât să-i ceară să-l însoțească pentru a afla motivul împușcăturilor. De pe malul mlaștinii, îl surprinse activitatea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
simte un miros proaspăt de primăvară, iar soarele nestemata cerului, ne mângâie blând. Ghioceii gingași și florile în culorile curcubeului vorbesc și se ceartă cine să vestească întâi primăvara. Cerul limpede ca apa râului, albastru ca opalul, ne trimite o adiere ușoară și călduță. Mii de raze mângâietoare ale soarelui vesel ne fac să simțim o stare de melancolie și ne duc cu gândul la crângurile înmiresmate și la toate clipele minunate din viață în care am avut parte de bucurii
Primăvara, motiv de bucurie. In: ANTOLOGIE:poezie by Tania Pârvu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_685]
-
Roxana-Maria Cărăbuș Este o zi din luna lui cuptor. Mândrul și biruitorul soare mușcă pământul cu sulițe arzătoare. Câmpia respiră greu prin scoarța uscată și crăpată. Lacul auriu imens de grâu a încremenit în așteptarea unei brize, dar nicio adiere nu-i răcorește spicele. Până și viețuitoarele au amuțit în adăposturile lor neștiute. Pământul seamănă cu un tablou în flăcări. Sus, în ceruri, se luptă cu căldura puternică doar câțiva nori, însă fără izbândă. Este cea mai călduroasă zi de
Tablou în flăcări. In: ANTOLOGIE:poezie by Roxana-Maria Cărăbuş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_667]
-
Ștefania Damache, clasa a V-a Școala Gimnazială „Ion Ghica” Tortoman județul Constanța profesor coordonator Prisecaru Violeta Este primăvară! Toată lumea a prins viață și acum totul are culoare. Mii de gâze și gândaci zboară fericiți purtați de adierea lină a vântului. Zumzetele harnicilor albinuțe răsună în tot satul. Copiii alergă fericiți și profită de vremea bună. Ursul se leagănă încetișor încă amețit din pricina hibernării. Milioane de flori multicolore așteaptă să fie admirate de oameni și toate ființele mari
De mână cu primăvara. In: ANTOLOGIE:poezie by Ştefania Damache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_672]
-
tăvălug...purtându-l numai la Vasilica... Era demult, demult... într-o zi de toamnă, iși aminti bătrânul Iorgu, înainte de Sf. Cuvioasă Parascheva... Seara se lăsase răcoroasă. Copacii, din care se scuturaseră aproape întreaga aramă a frunzelor, sunau uscat la fiecare adiere de vânt. Iorgu, foarte tânăr pe atunci, stătea culcat pe spate, cu tristețea și singurătatea lui, și aștepta, aștepta și nu știa ce. Când, o bătaie în ușă îl făcu să tresară și, în prag apăru Vasilica. Surpriză mai mare
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
gând să-i pătrundă în minte. -... Bine, dar asta se poate face tot cu gândul... cu un altul...! Se pomeni lecturând, în gând, niște versuri, nu mai știa de unde... Mă bate vânt năpraznic dinspre miazănoapte Si până ieri, ce dulce adiere de la sud mă mângâia.. ” - Ce frumos, ce frumos!... unde am citit asta... oare?! Ah, da!... își aminti... și, mintea continuă...?! Un singur lucru de la viață cer, Să-mi spună ea, ce m-a mânat aici?! De aicea ce m-alungă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
tremurând la licărirea lumânărilor. În tăcerea și liniștea tainică din jur, două măicuțe, în strană citeau din cărți sfinte, cu voci moi, șoptite, slabe și dulci. În neclintirea lui, nu deslușea nimic, poate fiindcă în acea penumbră plutea ca o adiere a Duhului Sfânt... Când, în liniștea ca de mormânt, s-au auzit de Sus, cuvintele Lui Iisus: Luați, mâncați, acesta este trupul Meu, carele pentru voi se frânge...” Iorgu s-a ghemuit jos cu fruntea și palmele la pământ, a
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
dar nu putea. Se simțea ca o pasăre care fusese ținută prea multă vreme în colivie și uitase să zboare. Iorgu era un suflet pur, prea pur ca să poată rezista încercărilor noii vieți. - Viața mea s-a scurs ca o adiere de vânt... murmură el. Am uitat cum e să fii copil!... Ce înseamnă a retrăi timpul trecut, a-l avea, a-i da viață!... A privi înapoi, nu e oare a privi înăuntru?!... Căci, de fapt, trecutul îl scoatem din
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
pot muri decât odată cu noi și le vom duce cu noi în veșnicie. ... În amintirea lui Iorgu, Vasilica avea în figura ei, ceva de copil și de floare... Iar, trupul ei înalt avea mlădieri ca lujerii subțiri și înalți, la adierea vântului. Uneori, gândurile nostalgice îl purtau, încă și mai în adâncul vremii, cu imagini răzlețe dintr-o vară și alta, cine știe când... Și, astfel, gândurile îl purtau în trecut potolindu-l, iar, tristețea tot mai mult punea stăpânire pe
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Totul a fost orânduit cu mult bun simț și cuvioșenie, atât la cimitir cât și la ”Bolta Rece”, datorită lui Carmen și Avel. ...Era pe la mijlocul lunii lui Cuptor... Ziua aluneca ușor către seară, căldura de peste zi se mai dămolise... o adiere ușoară de vânt răcorea aerul. Era o seară caldă și blândă, păsărelele foșneau a înnoptare în copacii din fața casei. -Și, mâine va fi o zi frumoasă!.. își zise Iorgu, privind cerul. Se lăsă noaptea... cerul era limpede și senin. Aproape
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
limpezi. Un pumn de stele împrăștiate pe cer, parcă nemișcate, așteptau revărsatul zorilor, iar luna argintie cobora încet printre nori. Se crăpa de ziuă. Valuri de nori, aducători de ploaie se adunau pe cer. Perdelele oftară adânc, răscolite de o adiere de vânt, care pătrunse în casă cu răcoarea diminetii. Iorgu stătea în pat nemișcat, dar mintea continua să țese, între somn și veghe, și cu un mare efort de voință, adunând amintirile risipite, reuși să lege întâmplările petrecute... ...Se făcea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
striga de jos din fața blocului. ”Hu-huu... Hu-huu..!” Așa cum îl striga pe vremuri, când erau tineri. El s-a trezit brusc din somn, a sărit din pat și a alergat la fereastră... Era în timpul amiezii. Afară era liniște și la fiecare adiere de vânt, din copaci plutind ușor frunzele cădeau la pământ. Bătrânul Iorgu simți ca o durere în suflet la vederea acestui apus de viață... Căderea frunzelor până la pământ... plutirea lor ca niște păsări lovite în aripi, l-a înduioșat mult
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
știe vorbe nici de moarte nici de viată. Necontenit inima bate în mine ca o toacă, și cheamă la rugă sângele din toate ungherele... și, se roagă fără cuvinte, neștiind ce-i hodina... Frunzele cad din copaci la câte o adiere de vânt. Tăcere... o tăcere adâncă străbate înconjurul. Și gândurile tac... doar, copacii suspină... -Tot mai greu, prin somn mi-aduc aminte... Ocolesc în vis gândurile, în somnul care se lungește în beznă!.. Trăiesc și mor dar nu mă pot
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
fluturând leneș, într-un cântec abia șoptit, neauzit... In cimitir vântul mângâia ierburile și frunzele copacilor înalți, care cu foșnetul lor cânta în șoaptă povestea celor adormiți de aici. Păsări care zboară și cântă prin copaci, flori firave tremurânde la adierea vântului, fluturi mângâindu-le... gâze căutându-și neobosite floarea favorită... Viața pulsează aici, cu zgomot măsurat, ținând tovărășie celor morți. Acolo, sub piatră... acolo își doarme somnul veșniciei și Vasilica... In genunchi, cu mâinile pe mormânt, Iorgu se ruga... -Fata
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Făt- Frumos. Îi adusese un buchet de trandafiri de culoare roz și unul alb, în mijloc. Buchetul arăta diafan ca și Frusina care era îmbrăcată într-o rochie roz, din mătase naturală, strânsă în corset și apoi largă, care, la adierea vântului de vară, se unduia ca un val de mare. Cu părul castaniu, făcut bucle, puțin ridicat în părți, cu ochii ei albaștri, strălucitori, cu gura ca o mură, arăta ca o prințesă ruptă din poveste. Preotul îi binecuvântă. Le
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
voi dormi peste noapte ? — Dacă nu s-ar fi dus totul de râpă, strigă deodată Teo Haiduc, mototolind frunza și aruncând-o pe covor. Nu e nevoie decât de foarte puțin pentru ca totul să se ducă de râpă. o singură adiere de praf amestecat cu sânge, o adiere pe care ai simțit-o de zeci de ori În nări, dar care, din cine știe ce motive, abia acum a ajuns să fie procesată de creier, e de ajuns ca să dea totul peste cap
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ar fi dus totul de râpă, strigă deodată Teo Haiduc, mototolind frunza și aruncând-o pe covor. Nu e nevoie decât de foarte puțin pentru ca totul să se ducă de râpă. o singură adiere de praf amestecat cu sânge, o adiere pe care ai simțit-o de zeci de ori În nări, dar care, din cine știe ce motive, abia acum a ajuns să fie procesată de creier, e de ajuns ca să dea totul peste cap. Spusese toate astea ca și cum n-ar fi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
voi dormi peste noapte ? — Dacă nu s-ar fi dus totul de râpă, strigă deodată Teo Haiduc, mototolind frunza și aruncând-o pe covor. Nu e nevoie decât de foarte puțin pentru ca totul să se ducă de râpă. o singură adiere de praf amestecat cu sânge, o adiere pe care ai simțit-o de zeci de ori în nări, dar care, din cine știe ce motive, abia acum a ajuns să fie procesată de creier, e de ajuns ca să dea totul peste cap
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]