6,618 matches
-
doilea an de viață și se atenuează cu vârsta, pe măsură ce copilul socializează mai mult. Totuși, nu toți copiii urmează această traiectorie de dezvoltare. La unii, agresivitatea explicită este un tipar comportamental stabil ce durează din școala gimnazială până târziu în adolescență. Acest tipar sau traiectorie de dezvoltare ce constă în reacții agresive pronunțate pare să dureze mai mult la cei la care debutul este precoce (Aguilar, Stroufe, Egeland & Carlson, 2000). Aguilar și colaboratorii săi au constatat că, în primii trei ani
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
depresia persoanei care asigură îngrijirea copilului, stresul, nivelul socioeconomic scăzut, sensibilitatea îngrijitorului și calitatea îngrijirii. TULBURĂRILE DE COMPORTAMENT DISRUPTIVE DSM-IV-TR include acest gen de afecțiuni în categoria tulburărilor de obicei diagnosticate prima dată în primii ani de viață, copilărie sau adolescență: tulburarea opozițională și tulburarea de conduită. Acestea au în comun agresivitatea și au fost ambele clasificate ca tulburări de extroversiune în studiile factoriale asupra constelațiilor de simptome comportamentale specifice (ASEBA; Achenbach & Rescola, 2001). Tulburarea opozițională și tulburarea de conduită: două
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
este faptul că debutul tulburării opoziționale (de obicei înte 4 și 8 ani) este mai precoce decât cel al tulburării de conduită (în cazurile de debut în copilărie, un simptom se manifestă înainte de 10 ani; în cazurile de debut în adolescență, nu apare nici un simptom înainte de 10 ani). Un alt argument este faptul că 75% dintre copiii cu tulburare opozițională nu ajung să sufere de tulburarea de conduită. Deși cele două afecțiuni au simptome agresive comune, studiile au arătat că acestea
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
pedeapsă mai mare sau pentru a împărți răspunderea cu tovarășii lor. Alte caracteristici asociate sunt comportamentele cu grad ridicat de risc : acte ce îi predispun la accidente, consum sau abuz de substanțe psihoactive, boli cu transmitere sexuală și sarcină în adolescență (APA, 2000). De reținut În urma unei analize factoriale a criteriilor asociate cu tulburarea opozițională și tulburarea de conduită, Frick și colaboratorii săi (1993) au identificat patru categorii de reacții potențiale definite în funcție de perechile de caracteristici comportamentale explicit/implicit și distructiv
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
patru categorii de reacții potențiale definite în funcție de perechile de caracteristici comportamentale explicit/implicit și distructiv/nedistructiv. Secțiune „Pe scurt 8.1” face o trecere în revistă a acestor comportamente. Această tulburare are două forme, în funcție de vârsta de debut (copilărie sau adolescență) și de indicatori ai gradului de gravitate (forma ușoară: sunt îndeplinite puține criterii, iar răul produs e mic; forma moderată; forma gravă: sunt îndeplinite multe criterii, iar cei din jur sunt foarte afectați). Atenție Diagnosticul de tulburare de conduită cu
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
multe criterii, iar cei din jur sunt foarte afectați). Atenție Diagnosticul de tulburare de conduită cu debut în copilărie se pune dacă cel puțin un simptom e prezent înainte de 10 ani, iar cel de tulburare de conduită cu debut în adolescență dacă înainte de această vârstă nu s-a manifestat nici un simptom. Date suplimentare despre tipurile de tulburare de conduită Pe baza categoriilor de comportamente (explicit/implicit, distructiv/nedistructiv) și a rezultatelor unui studiu longitudinal asupra comportamentelor problematice la copii și adolescenți
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
cei cu comportament problematic dublu, s-a constatat cea mai mare probabilitate de a ajunge la delincvență. La cei cu comportament problematic vizibil, dacă intervenția terapeutică eșuează, agresiunea duce la violență sporită, infracțiuni și o dezvoltare tot mai nesatisfăcătoare în adolescență. Copiii care au exclusiv un comportament în conflict au autoritatea continuă să se lupte cu reprezentanții acesteia; totuși, per ansamblu, ei au evoluția cea mai bună. Prevalență Se estimează că prevalența tulburării de conduită se situează între 1 și 10
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
de comportament disruptive, tulburarea de conduită implică cele mai grave, mai complexe și mai problematice comportamente. Până acum, foarte multe studii s-au concentrat asupra modului în care aceasta evoluează în funcție de momentul de debut: precoce (în copilărie) sau tardiv (în adolescență). Evoluția cazurilor cu debut precoce Studiile de tip longitudinal sugerează că agresivitatea explicită ar trebui să înceteze treptat după vârsta de doi ani. Totuși, de multe ori, copiii care au probleme de comportament încă de la o vârstă foarte fragedă continuă
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
există dovezi științifice care indică existența unei legături între atașamentul insecurizant și comportamentele agresive la preșcolari (Greenberg, 1999). Baumrind (1991) sugerează că un stil autoritar în educație poate pune bazele unei agresivități latente care ajunge să se manifeste în anii adolescenței. Evaluare Pe lângă programele generale de interviuri structurate și semistructurate, scalele de evaluare a comportamentului discutate anterior conțin subscale dedicate problemelor de conduită și oferă, în același timp, informații privind posibilele comorbidități pentru ficare dintre comportamentele descrise. În continuare, vom menționa
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
alimentație a sugarului) și tulburările de nutriție caracterizate printr-o gravă perturbare a comportamentelor alimentare (anorexia nervoasă și bulimia nervoasă). Tulburările de nutriție ale micii copilării se numără printre afecțiunile diagnosticate prima dată la vârste mici, în copilărie sau în adolescență, în vreme ce debutul anorexiei nervoase se situează mult mai târziu (începând cu 11 ani și până la vârsta adultă). Deși în „Clasificarea Internațională a Bolilor” (CIB-10) obezitatea este considerată o stare patologică generală, în DSM-IV-TR, nu este inclusă printre tulburări (APA, 2000
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
lungul vieții se situează între 1 și 3%, iar raportul între persoanele de sex masculin și cele de sex feminin afectate este de 1 la 10. Debutul este mai tardiv decât la anorexia nervoasă, situându-se în general la sfârșitul adolescenței sau începutul vârstei adulte. Tulburarea devine adesea cronică, iar rata de recidivă este ridicată. Majoritatea celor cu bulimie nervoasă au pierderi în greutate fluctuante, însă se mențin în limitele normale pentru înălțimea lor. De-a lungul adolescenței, multe fete încearcă
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
general la sfârșitul adolescenței sau începutul vârstei adulte. Tulburarea devine adesea cronică, iar rata de recidivă este ridicată. Majoritatea celor cu bulimie nervoasă au pierderi în greutate fluctuante, însă se mențin în limitele normale pentru înălțimea lor. De-a lungul adolescenței, multe fete încearcă diverse cure și adoptă comportamente compensatorii pentru a slăbi. Un studiu pe studenți a arătat că 50% aveau episoade periodice de hiperfagie, unii dintre ei recunoscând că au recurs la comportamente compensatorii cel puțin o dată: vărsături (6
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
la comportamente compensatorii cel puțin o dată: vărsături (6%) sau laxative (8%) (Mitchell, Pyle & Miner, 1982). Attie și Brooks-Gunn (1995) sugerează că tulburările de nutriție tind să apară ca reacție la două momente de tranziție importante și stresante ale vieții: începutul adolescenței și începutul vârstei adulte. ETIOLOGIA TULBURĂRILOR DE NUTRIȚIE Există mai multe explicații posibile pentru apariția tulburărilor de nutriție. Cel mai probabil, etiologia este o interacțiune complexă între factori biologici, fiziologici și ambientali (factori de stres din cadrul familiei sau din rândul
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
de pildă, purgarea ocazională) printre criteriile de diagnostic ale acestei categorii este un subiect controversat. Deloc surprinzător, episoadele frecvente de hiperfagie neînsoțite de eliminare pot determina probleme de greutate, inclusiv supraponderabilitate și obezitate. Debutul se situează, de obicei, la sfârșitul adolescenței sau la începutul vârstei adulte. O comorbiditate frecventă este depresia. Tulburări de nutriție în prima copilărie După cum menționam la începutul acestui capitol, informațiile privind tulburările de nutriție sunt prezentate în două secțiuni separate ale DSM-IV-TR (APA, 2000): tulburări de nutriție
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
O comorbiditate frecventă este depresia. Tulburări de nutriție în prima copilărie După cum menționam la începutul acestui capitol, informațiile privind tulburările de nutriție sunt prezentate în două secțiuni separate ale DSM-IV-TR (APA, 2000): tulburări de nutriție cu debut în copilărie sau adolescență (anorexie nervoasă și bulimie nervoasă) și cele diagnosticate prima dată în copilărie sau adolescență (pica, tulburarea ruminativă a sugarului și tulburarea de nutriție a sugarului și copilului mic). Pica Copiii mici încep să exploreze lumea băgând obiectele în gură și
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
începutul acestui capitol, informațiile privind tulburările de nutriție sunt prezentate în două secțiuni separate ale DSM-IV-TR (APA, 2000): tulburări de nutriție cu debut în copilărie sau adolescență (anorexie nervoasă și bulimie nervoasă) și cele diagnosticate prima dată în copilărie sau adolescență (pica, tulburarea ruminativă a sugarului și tulburarea de nutriție a sugarului și copilului mic). Pica Copiii mici încep să exploreze lumea băgând obiectele în gură și, dacă nu sunt bine supravegheați, pot ingera și substanțe necomestibile. Totuși, principala caracteristică a
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
semnificative de consum de țigări și marijuana/hașiș, în vreme consumul de inhalanți a fost unul dintre puținele cazuri în care s-a constatat o scădere a consumului o dată cu creșterea în vârstă. În cele mai multe cazuri, experimentarea consumului de droguri în adolescență nu cauzează o dependență majoră, care să continue de-a lungul întregii vieți. De fapt, majoritatea tinerilor renunță la aceste practici la începutul vârstei adulte (Kouzis & Labouvie, 1992). Totuși, la unii, evoluția nu este una pozitivă. Tinerii care consumă cantități
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
hispanici. La tinerii de origine amerindiană, predomină abuzul de alcool (Vik, Brown & Myers, 1997). Atenție Frecvența cu care este consumată o substanță nu este întotdeauna menționată în sondaje. În sondajul citat aici, însă, ea constituie un element important, deoarece, în adolescență, mulți tineri doar experimentează, în special alcoolul, țigările și marijuana. Din motive de spațiu, în secțiunea „Pe scurt 10.1”, prezentăm doar prevalența de-a lungul vieții pentru majoritatea drogurilor, însă recomandăm cititorilor să consulte datele publicate cu privire la ratele de
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
expuși riscului de a începe să consume substanțe psihoactive decât cei care nu au astfel de probleme (Kendler, Gallagher, Abelson & Kessler, 1996). ADHD și abuzul de substanțe psihoactive După ce au urmărit vreme de 8 ani evoluția copiilor cu ADHD până în adolescență, Barkley și colegii săi (1990) au constatat că adolescenții hiperactivi cu ADHD au mai mari șanse să consume țigări și alcool decât ceilalți. Un studiu similar recent a arătat că adolescenții cu ADHD consumă substanțe psihoactive (alcool, tutun și droguri
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
un program de intervenție de 12 săptămâni pentru copiii cu vârste între 11 și 14 ani considerați ca fiind expuși unui risc sporit de abuz de droguri și de comportamente delincvente tot mai grave. Programul, numit „Programul de tranziție la adolescență” (Adolescent Transitions Program, ATP), a cuprins 158 de copii „cu risc” (83 de băieți și 75 de fete) din clasa a șasea până în clasa opta. Aceștia au fost distribuiți aleatoriu unuia din următoarele patru grupuri: un grup format din copii
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
există trei sisteme principale de clasificare a retardării mintale: cel din DSM-IV-TR (APA, 2000), cel al AAMR și cel din sistemul educațional. Sistemul de clasificare DSM-IV-TR Retardarea mintală apare în categoria tulburărilor diagnosticate în general prima dată în copilărie sau adolescență din cauză că unul din principalele criterii este debutul înainte de 18 ani. Cu excepția tulburărilor de personalitate, este singura care mai apare în cadrul Axei II. Motivul este acela că, asemenea tulburărilor de personalitate, retardarea mintală este o problemă ce persistă de-a lungul
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
pentru detalii, vezi Macintosh & Dissanayake, 2004). Rezultatele acestei metaanalize au arătat că diferențele inițiale se atenuează o dată cu înaintarea în vârstă. Deși cei cu autism înalt funcțional începuseră să vorbească mai târziu și avuseseră probleme mai mari în perioada preșcolară, în adolescență, singura trăsătură distinctivă era aceea că cei cu sindrom Asperger purtau dialoguri mai elaborate. Atenție Există mai multe studii care nu susțin actualele criterii de diagnostic. Cercetătorii au descoperit cazuri de copii cu sindrom Asperger care are deficiențe de limbaj
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
probleme a lui B., viața dezordonată, deriva unei boeme eșuând în spleen sau în excesul potatoric. Era încă elev de școală primară în Craiova când începe să scrie versuri. Licean, își vede tipărite inimoasele compuneri în revista „Micul templier” (1912). Adolescența însă scoate la iveală fondul intim al lui B., care este acela al unui inadaptabil, de o sensibilitate aproape maladivă. Pe neașteptate, el se eclipsează din orizontul imediat al urbei, ceea ce face ca, în 1932, zvonul despre moartea lui să
BASSARABEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285669_a_286998]
-
dezvăluind personalități complexe. Devenind redactor, apoi director la „Dimineața copiilor”, B. părăsește cu timpul alte preocupări. De altfel, din 1922, când la Craiova îi apare culegerea de povestiri Bucuria copiilor, va tipări aproximativ șaptezeci de cărți adresate vârstelor copilăriei și adolescenței, la care se adaugă și câteva „cărți de cetire” pentru cursul primar. A scris însă mult, enorm chiar, presat de datoria de a furniza material publicațiilor pe care le avea în grijă: schițe, povești, nuvele, romane, scenete și piese de
BATZARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285673_a_287002]
-
lui Dan Barbilian; 19.III.1895, Câmpulung - 11.VIII.1961, București), poet, eseist și traducător. A făcut carieră și ca matematician, cu numele de stare civilă. Este fiul Smarandei (n. Șoiculescu) și al lui Constantin I. Barbilian, magistrat. Încă din adolescență, aproape tot ceea ce întreprinde B. se constituie fie ca o provocare intenționată, fie ca o reacție (uneori întemeiată, alteori umorală) ce întrece cu mult, în intensitate și „anvergură”, stimulul inițial. În liceu, fiindcă tânărul Tudor Vianu, „mai aparent genial”, compune
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]