79,378 matches
-
Gamă (nu întâmplător numit că străbunul lui Moraes), chemat de tată pentru a-i face familiei un portret de grup. Fiind însă îndrăgostit de mama, nu pictează toți membrii familiei, ci doar pe Aurora, șezând pe o șopârla și legănând aer la pieptul sau gol. Înciudat de supărarea tatălui, acoperă pictură cu un alt tablou, intitulat că și românul lui Rushdie The Moor^s Last Sigh. Aceeași temă este reluată de Aurora, obsedată și ea de tema Maurului. Dacă inițial, în
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
lui Slavici. Provenit dintr-o familie mai degrabă săracă, peregrinând pe la școli aproximative, Slavici îl întâlnește pe Eminescu într-un moment în care ideile de autoritate intelectuală, protecție, formare deveneau vitale. Tânărul cu o sănătate aproximativa avea nevoie că de aer de un astfel de sprijin. Eminescu îi pune în mână cărțile fundamentale, îi veghează lecturile, îi face program de lucru. E profesorul, e inițiatorul, e maestrul sau spiritual. Eminescu îl învăța limba română, dar și istoria românilor. Îl face luptător
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
românească - și nu numai - se află că într-o sală de reanimare. Dar oxigenul e pe sfîrșite și nu se știe cum se va salva. Sabotajul politic generează cinism și anarhie, demagogia dezarmează bunele intenții, proiecte sănătoase sînt aruncate în aer de dinamita corupției. - În această situație dramatică, mai putem face oare ceva? - Moralismul nu poate combate corupția, dar totuși valorile morale sînt armă cea mai puternică pentru combaterea ei. Din păcate, schizofrenia din țară a contaminat și pe unii mai
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
Constantin Țoiu O FATĂ directă, agera, cu un aer dîrz, concentrat, de alergătoare de cursă lungă... Puține fraze sincere și călduroase, s-a întîmplat să-mi fie adresate în scris - exceptînd rudele sau confrații - decît aceea iscălita de călăuza Muzeului Balzac din Sachă, domnișoara Bourdelle. Un loc fermecător pe
Arlette by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18107_a_19432]
-
înroșit/ pe mîini ca niște șolzi/ era timpul să vină câinii și pisicile,/ arzând de vii printre alte animale./ eu eram călugărita care își distruge sexul./ au venit să mă chinuiască străinii slăbiți și rudele de sânge./ un vârtej de aer îmi lua capul și-l ducea într-un loc/ fără nici o șansă; câțiva diavoli înalți, cu nasul prea mare,/ rupeau nepăsători din pielea capului meu./ îngerii plini de sânge mă ajutau să trăiesc./ nu am mai vrut să scriu căci
Poezia dată la maximum by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18098_a_19423]
-
unei zadarnicii împăcate. Recuperînd din depozitele cu amintiri sau, pur și simplu, din podurile și din ungherele copilăriei, obiectele unei vîrste pierdute, ale unui Eden aburit (și în această vîrstă se regăsesc deopotrivă specia și individul), Ilea da întregului un aer meditativ și melancolic. Tablourile mici și cuminți, naturile statice și motivele ornamentale, acompaniate de texte înduioșătoare, asemenea celor scrise pe carpetele de etamina, aduc totul, de la înălțimea marilor demonstrații la căldură unei case de țară învăluita într-o lumină crepusculara
Fînul ca furaj estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18105_a_19430]
-
și început să fac. Cartea de la Gură Zlata este una dintre ele: jurnalul unei singurătăți voite, cronică a unei pătimi, vânătoarea și pescuitul, care m-au ajutat să suport - fie și prin scurte evadări din contingent - mizeria morală care era aerul cotidian al scriitorului (de tipul meu, adaug cu grăbire, să nu mâhnesc pe cineva prin generalizări abuzive) atunci când avea crudă tărie de-a fi sincer cu el însuși. " Cartierul Primăverii, Cap sau pajura și Disciplină dezordinii (rămase în manuscris după
Cronica unei "iepoci" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18101_a_19426]
-
de-a-ndoaselea. Una șoptea dusă un Pater. Și,...cînd nimeni nu se mai aștepta, după pendularea limbii clopotului ce părea fără vreun capăt sau fără vreo consecință cît de cît vrednică de a fi luată în seamă ori de a imprima aerului din preajma clopotniței imense o vibrație sacră ori importantă,... - ca și cum Evenimentul, în sine, moartea veneratului tătuc scund al popoarelor, ar fi cerut un altfel de timp pentru ca sunetul clopotului catolic, bătrîn, bun mijlocitor, să se producă, să răzbată în fine bătaia
Lacrima clopotului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17398_a_18723]
-
nici început și nici sfîrșit, sau fiindcă nu-i cunoșteam autorul. Mai tîrziu am descoperit că bucuria îmi fusese provocată de Maxim Gorki. Dar nu am descoperit din întîmplare! Oare editorii de la Institutul European gustă și ei asemenea lecturi cu aer de clandestinitate și enigmă, pe care însă nu vor să o spulbere? Personal, să zicem că îi înțeleg, mă tem însă că în profesiunea cu pricina lucrul e inadmisibil. O idee vagă despre identitatea scriitorului romanului din pod am avut
Arta neprofesionalismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17399_a_18724]
-
Dorin-Liviu Bîtfoi Eram în anul doi de facultate când la cursul de filosofia valorii a fost invitat un cunoscut profesor de la Oxford. Degajat și simpatic, cu aerul de superioritate involuntara de care unii occidentali nu pot scăpa atunci când vin an Est, el a trebuit la un moment dat să răspundă la o ăntrebare despre filosofia lui George Moore. Și a făcut-o, ăn felul său agreabil, ăncercănd
Ifos sau metodă? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17425_a_18750]
-
Dar nimic nou. E un inventar de informații comune oricărui manual mediocru de istorie, dar înțesat cu personaje instrumentă lizate de către autor, investite cu firi clare, fără nuanțe, aflate la limita maniheismului și a rizibilului. În fond, ele dau un aer neverosimil istoriei înseși, pe care un narator realist, omniscient și omniprezent, niciodată contrariat, o face să se succeadă în episoade de o rapiditate isteroidă. Întrupări ale unor idei de morală, eroism, patriotism și pasiune potrivite, cel mult, unei structuri românești
O lecturã-pedeapsã by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17446_a_18771]
-
sînt puse să vorbească - imprudenta de care cartea este saturata -, personajele lui A. Calafeteanu execută, impasibile și patetice, partiturile unor conversații cu fraze lungi, ceremonios-didactice, care se străduiesc (deseori în van) să fie și corecte gramatical, si dezbat, cu un aer important și responsabil, situația politică a țarii sau rezumă confuz o cantitate impresionantă de clișee. Un exemplu elocvent, dintr-o "conversație" despre generația '80: "- Ce viziune au poeții? - Generația '60-'70 de poeți era reprezentată de Nichita Stănescu, Marin Sorescu
O lecturã-pedeapsã by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17446_a_18771]
-
narative și adanc tipologice, prin Cartea nunții și Enigmă Otiliei. După instaurarea stalinismului, impune cu Bietul Ioanide, ăn 1953, atrăgăndu-si atacuri violente din partea dogmaticilor. Acum, să examinăm ce am ănceput a contura: raporturile lor epistolare directe, de astă dată an aerul rarefiat al demnității fiecăruia. an mod limpede urcăm la un etaj superior iar dezbaterea nu ne apare nici ăntepenită an false solemnități nici frivol impresionista. Va fi de cuprins intervalul 1945-1954, extrem de agitat, la ănceput, de greutățile prin care trece
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
mai avansați în vîrstă și cei zoriți să ia greutățile în piept, se păstrează o legătură de nedefinit, un fel de solidaritate a sîngelui care apă nu se face... Tragicele întîmplări avînd drept protagoniști cîțiva curajoși pieriți în chinuri, fără aer, fără apă, în cala navelor sau prin containere, ori părăsiți în voia valurilor și-a curenților, pe întinsul apei, într-o biată "coaja de nucă", pe vreo pluta improvizată, sînt ale noastre, deopotrivă, dureroase la culme, imprescriptibile. Dar sperietura cea
Chirurgia sufletului by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17441_a_18766]
-
juvenila răspîndită precum o molima îți aduce aminte că noua zecimi din volumul oricărui aisberg se află sub luciul apei, în adînc; așadar, fiecare putem fi, aleatoriu, un viitor "Titanic". Firește, ar fi o veritabilă ipocrizie să înălțam arătătorul în aer, amenințător, pentru a le atrage atenția asupra realității și a belelelor pe care și le asumă cu voie sau fără voie, grămadă de personaje care nu rezistă, defel, să nu fie prezente în bătaia luminilor rampei. Pînă una, alta, să
Chirurgia sufletului by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17441_a_18766]
-
lăsând deoparte detaliile de istorie literară atunci când ele nu ar aduce lumină asupra vreunui aspect special, o operă literară de asemenea calibru ar fi avut nevoie de prefață unui critic consacrat. an lipsa acestui studiu se simte an volum un aer statut de clișee și convenții ănvechite care fac din Cehov un mausoleu impozant, dar cumva depărtat și inautentic. Cehov e valoros tocmai pentru că e atât de viu și de actual, dar actualitatea lui trebuie descoperită și analizată an articulații intimie
Un compendiu cehovian by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17436_a_18761]
-
certitudinea orgasmului: "Sub ține, ai din nou o fetiță care a închis ochii ca să nu mai vadă ce-i faci, care scâncește melodios, pana cand finalul împins cât mai departe sosește. Partea de jos a corpului, smucita cu furie, contrazice aerul angelic al fetei acoperite de o roșeața ciudată." Cu toate ca Educație târzie își asumă, încă din titlu, o ascendentă flaubertiană, eu îl văd pe Mihai Zamfir mai aproape de postura unui Nabokov al literelor române. (Dar scriitorul rus de expresie engleză nu
Douã romane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/17449_a_18774]
-
o frază ruptă din vreun manual de pragmatică ansa pasajul se termină cu un ermetism ămprumutat din poezia modernista:"intrând an detalii, trebuie precizat că/ soarele intrând an nori, umbrele s-au estompat/ și genunchiul s-a ăncrâncenat/ să despice aerul" etc. Amator de "teoreticale", Mihai Ignat ași construiește parodiile introducând un dicteu automat ce pare a fi parte integrantă a tipului de scriitura ales. De aici urmează firesc punerea an abis reprezentată de ciudatul personaj numit Klein: "Tentația ăntrezăririi./ Klein
Klein c'est moi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17465_a_18790]
-
siguranta farmecul lor propriu. Important este că această carte e un regal literar, ceea ce e limpede că a fost scopul îngrijitorului. Nici nu ar putea fi altfel, cu texte semnate de Nabokov sau de Isaac Bashevis-Singer. Familiare sau cu un aer amețitor (chiar dacă la rîndu-i contrafăcut) de comoara inedită, toate aceste povestiri te prind, astfel că nu mai contează ce le ține laolaltă, cum au ajuns împreună în același volum. Deși, se pare ca Updike a operat selecția pe baza unui
Cele mai frumoase povestiri ale veacului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17456_a_18781]
-
povestirile semnate de cei de mai sus, si categoric nu rezultat al unei simple coincidențe, un anumit simt tragic al lumii. Complet neașteptat, de asemenea. Nimic din optimismul contagios al surîsului american, nimic triumfalist și emancipator, ci mai degrabă un aer ușor ostenit, șovăielnic, trist. Nu poate fi o întîmplare faptul că eroii povestirilor apartinîndu-le celor mai importanți scriitori ai secolului (nu doar în America) parcurg experiențe tragice, sînt imigranți măcinați de neliniștea noului început, temători și adeseori sortiți să eșueze
Cele mai frumoase povestiri ale veacului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17456_a_18781]
-
sinceră...". E reconfortant faptul că, ținând mereu a-l cărți pe Cioran, exegetul sau nu-l scoate din cercul marilor referințe. Loviturile șanț astfel amortizate, abstractizate, ăndreptate an mai multe direcții deodată. Unele șanț atât de ănalt orientate, ăncăt au aerul unor blesteme ămpotriva Providenței, care, firește, nu pot degradă Providența: "Chiar și ăbătrăniiă mari au fost puternici an rău. Râul an sine, fără vreun alt ănteles. Shakespeare, Dostoievski, Pascal: râul mai convingător decât Dumnezeu. Iar despre Dante ce să mai
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
ca să fie, și mă duc la autobuzul de ora 10 . Într-adevăr, pentru mine, astăzi este o „perfect day” și privesc cu plăcere pe geam! Întru la metroul de la stația Henri Bourassa și încerc să mă feresc de curentul de aer care îmi răvășește părul. La această oră peronul este aproape pustiu. Îmi agăț de gât ecusonul de „intrare liberă” pentru că, din stația de metrou Place Bonaventure unde mă voi opri, există o trecere directă spre holul salonului de carte. Când
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
cozi de păun: "Visăm și-mi aruncăm visele peste abis/ ăntr-o străfulgerare a timpului surd/ călăreții celor o mie de nopți/ anca nu cutezau la rosturile fidelității/ la orele potrivite pentru dragoste.../ insuficiente se dovediseră bunăoară/ apă focul pamantul și aerul/ nu se putea dezerta/ din anotimpul tănguitor al iluziei ăncăt/ iată-ne cu rasul hieratic an elanul cearceafului/ scufundat/ cu iubita culcata alături an dispreț/ de orice sfarsit..." (Semne). Ioan Tepelea vădește o natură sensibilă, ănclinată spre tonul elegiac. Așa
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
a expresiei uratului: "cârja de pește e falsă,/ ruginit, cercul rostogolit/ ămi strânge tâmplele că un cor de bocitoare? (Elegie balcanică). Că și: "Din când an când un foșnet abia auzit,/ - că pleoapele mortului/ sub mâna ta mai uscată/ decât aerul pe rue Saint-Nicolas/ la orele 10 și mereu dimineață" (Ruletă). Sau: " Și, mai ales, voi avea un curaj nebun/ față de toți șobolanii pe care cu atâta dragoste/ mi i-ai ămpletit an par/ ăntr-o seară la Caen// atât de departe
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
fără nume, ăn motivele lirice se pot lesne observa acum starea de zbatere a eului, suferind de singurătate și spleen, ănfrângerea elanului spre absolut, resemnarea: prăbușirea și putrezirea calului, moartea păsărilor, sufocarea ăngerului spânzurat de propriul hâr și lipsit de aerul respirării sau al zborului, refuzul de a privi prin hublou. După o tăcere editorială de șase ani, cu Epica magna (1978) și Operele imperfecte (1979), dar mai ales cu Noduri și semne (1982) atmosferă sumbră, dezesperată și ănspăimântată ajunge copleșitoare
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]