6,798 matches
-
săculeții la fereastra, însă în a treia seară, s-a cataract pe acoperișul casei și a aruncat bănuții pe jos. Banii au alunecat și au căzut în șosetele lăsate la uscat pe sobă. De aici vine și tradiția de a agață șosetele de șemineu în ajunul Sfanțului Nicolae. Sfanțul Nicolae readuce la viață trei studenți Sfanțul Nicolae a mai ajutat și trei studenți teologi care călătoreau spre Atena. Aceștia au înnoptat la un han, unde au fost jefuiți și omorâți de
LEGENDELE LUI MOS NICOLAE de SUZANA DEAC în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357399_a_358728]
-
o viață grea, dar trăită din plin. Cartea este fascinantă pentru că prezintă destinele unor oameni care au fost nevoiți să lase în urmă tot ce agonisiseră până când au luat decizia de relocare. Și când te afli în această situație, te agăți mult mai puternic de orice amintire. Orice sentiment devine mai pregnant și fiecare experiență mai importantă. Mulți dintre cei care pleacă ajung să-și aprecieze țara mai mult decât cei care rămân. Poate și dintr-un ciudat sentiment de vină
CÂND DRAGOSTEA DE VIAŢĂ ÎNVINGE DORUL DE ACASĂ de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357401_a_358730]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > NOAPTEA DESFACE SOMNUL ÎN MOZAIC Autor: Suzana Deac Publicat în: Ediția nr. 366 din 01 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Noaptea desface somnul în mozaic Când tăcerea pătrunde în cuvântul agățat de codru noaptea desface somnul în mozaic când mătasea apei înghite luna secrete albastre aleargă în nervurile frunzelor transpare ea din poveste în voaluri curgătoare cu sfârcuri care zgârie pânzele de vânt apa se răsfiră pe pietre îți spală pașii
NOAPTEA DESFACE SOMNUL ÎN MOZAIC de SUZANA DEAC în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357416_a_358745]
-
de foc, iar apoi începu o ploaie deasa. − Acum înțeleg de ce se numeste Marea Anotimpurilor! Aici vremea se schimbă mereu. Vâsli mai departe, până ce zări un vrej uriaș, ce se înalță din mijlocul mării. Sări repede din barcă și se agață de vrej. − Poate dacă ajung în vârf, o să pot vedea orizontul. Și se cațără până în vârf, unde găsi o căsuță făcută din paie și vreascuri. Bătu la ușă și auzi o voce pițigăiata: − Prieten sau Dușman? − Prieten! răspunse Solaris. În
GEORGE- NICOLAE STROIA, UN BĂIEŢEL DIN ADJUD , DE 12 ANI, A SCRIS O CARTE DE BASME de MIHAI MARIN în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357423_a_358752]
-
strig câte sfori în actul acesta câte sfori?! hambarele au fost bombardate așadar s-a zis cu grânele frontul e la un soare distanță acasă mă-ntorc să cuceresc dreptul de a fi erou cu inima petecită fac noduri tu agăți felinare imagini pustii nu bănuiești că o pajură și-a făcut cuib pe raftul cu emoții carafa cu apă vie e a ta a trecut prin vămi a legat cerul de ape și încă ceva un daltonist vine în fiecare
CARAFA CU APĂ VIE de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357481_a_358810]
-
de foc, iar apoi începu o ploaie deasa. − Acum înțeleg de ce se numeste Marea Anotimpurilor! Aici vremea se schimbă mereu. Vâsli mai departe, până ce zări un vrej uriaș, ce se înalță din mijlocul mării. Sări repede din barcă și se agață de vrej. − Poate dacă ajung în vârf, o să pot vedea orizontul. Și se cațără până în vârf, unde găsi o căsuță făcută din paie și vreascuri. Bătu la ușă și auzi o voce pițigăiata: − Prieten sau Dușman? − Prieten! răspunse Solaris. În
SCHIŢÂND COPILĂRIA (SCURTISSIME) de MIHAI MARIN în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357441_a_358770]
-
în interior tot ce vrei matale, dar cu temei bea din trei pahare, ochii genitali, copii de cristal, the eye is a hungry mouth, a fi vizionat de draculi, of course, zâmbetul tău sare mereu în argilă, viața remanenta, te agăți de milă, ne acoperim cu vise, decent, visele conțin mereu un ferment, the doors dai la-ntors, cristal ship, un șip, scrieți în zadar, timpul - aur rar, este totuși lux să scrii că un bou, poți să fii un dux, să
COOL de BORIS MEHR în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357789_a_359118]
-
-i iubești, te trezești la un moment dat că nu-i mai urăști. De aici pleacă totul. Și dacă nu-i urăști, ești deja pe o treaptă. Și cu harul lui Dumnezeu și cu marile simțiri duhovnicești din noi ne agățăm de altă treaptă, tot mai sus. Harul lui Dumnezeu vine dacă tu ești pe drum. Vreau să spun că mai întâi trebuie să fie dorință, voință, inițiativă și mișcare, căci în acest fel harul vine. Dacă stai, stă și harul
IN MEMORIAM – PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT ARSENIE PAPACIOC (1914 – 2011) DE LA MĂNĂSTIREA „SFÂNTA MARIA” TECHIRGHIOL [Corola-blog/BlogPost/357704_a_359033]
-
Acasa > Literatura > Naratiune > UN ORAȘ TRANSILVAN Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 350 din 16 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Nimbul orașului medieval încrustat pe ziduri respiră din uitarea solemnă și bucuria trecătorilor. Arcade ale destinului istoric se agață de gândurile noastre rememorând vremurile apuse în cenușa faptelor. Lângă turnurile cu creneluri, odihnesc reverberații mirate ale drumețului grăbit de nevoile prezentului. La porțile impozante ale cetății de odinioară stau de veghe necontenit: aura trecutului, cenușiul prezentului și zâmbetul viitor
UN ORAŞ TRANSILVAN de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357864_a_359193]
-
Nuferii mei mă mint. Pe pragul în formă de cerc, un semn de întrebare se plimbă. La brâu are flori de secunde. Amurgul este parfum de praf. Mi-am înregistrat izvorul în catalogul de stări. Se pierde însă în busola agățată de brațul meu, strâns. Erau, în ea, șapte care de înțelepciune, șase fecioare de legendă, cinci dinastii ale împăratului X , patru cai sălbatici cu armură de catifea neagră, trei îngeri înfloriți în orhidee, două rădăcini îmbrățișate ... și semnul tocit de
LINIŞTE de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357899_a_359228]
-
-i iubești, te trezești la un moment dat că nu-i mai urăști. De aici pleacă totul. Și dacă nu-i urăști, ești deja pe o treaptă. Și cu harul lui Dumnezeu și cu marile simțiri duhovnicești din noi ne agățăm de altă treaptă, tot mai sus. Harul lui Dumnezeu vine dacă tu ești pe drum. Vreau să spun că mai întâi trebuie să fie dorință, voință, inițiativă și mișcare, căci în acest fel harul vine. Dacă stai, stă și harul
PRO MEMORIA – PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT ARSENIE PAPACIOC (1914 – 2011) DE LA MĂNĂSTIREA „SFÂNTA MARIA” TECHIRGHIOL [Corola-blog/BlogPost/357835_a_359164]
-
plânge, granitul se frânge, redevii om ca toți oamenii, bun ca o pâine, de mâine. Adio poate fi odios, un cuțit Sau o floare pe un mormânt neînceput, Mai mulți prieteni găsești În lumea necuvântătoarelor, Eu regret și moartea peștelui agățat În cârlig, un cuvânt e un om, Poate muri. Zidul din spatele nostru tace, În timp ce o ploaie de gloanțe Străpunge aerul cald. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Nedivina comedie / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 350, Anul I, 16 decembrie
NEDIVINA COMEDIE de BORIS MEHR în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357974_a_359303]
-
să-și amintească, Să treacă și pe la mormânt, o floare să ne răsădească! De-aceia scriu și Te implor, veghează-i pașii pe pământ Că drumul vieții nu-i ușor, fă-l lung, cu dragoste și cânt!. Cu scumpetea Adelina agățată de gât, bunicul ,,botezat No-ne”, greu a scris aceste rânduri. =20 august 2011= Referință Bibliografică: MĂRITE STĂPÂNE / Ionel Davidiuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 529, Anul II, 12 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ionel Davidiuc : Toate
MĂRITE STĂPÂNE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 529 din 12 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358296_a_359625]
-
spun doar ceea ce simt. Am învățat să trăiesc așa cum ar fi ultima mea zi de viață. Am învățat să lupt cu mine, depășindu-mi întotdeauna neputința, Am învățat să mă ridic de fiecare dată când am căzut secerată în genunchi, agățându-mă cu delicatețe de EL. Am învățat să nu-mi fie frică de moarte, Am învățat să nu-mi fie frică de nimeni și de nimic, ci doar să nu-L supăr pe Dumnezeu. Am învățat să-mi duc durerea
UN TIMP AL TRĂIRII ŞI UNUL AL MĂRTURISIRII. CRONICĂ LA CARTEA SILVIEI URLIH VIAŢA DE DUPĂ VIAŢĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 529 din 12 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358300_a_359629]
-
exasperată, la capătul puterilor și dincolo de culmile disperării. Ce ar mai fi de spus? Și câte vieți ar mai avea pe conștiință, un conducător diabolic care a călcat peste neam cu cizmele veacului și ale puterii? Și care s-a agățat de scaun, continuându-și politica de exterminare și batjocorire a adversarilor politici, a oamenilor inteligenți, a bătrânilor, a copiilor și a tuturor celor care trăiesc sub limita de jos a sărăciei. Rămâne să medităm. 23 IUNIE 2012 UN GEST DISPERAT
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 539 din 22 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358341_a_359670]
-
străzii a venit o bombă așa din senin și a căzut lângă el ; în clipa aceea eu am închis ochii și-am tras ușa, mănăpădise praful, și când i-am deschis, am văzut capul lui Praporică și cu o mână agățate de gardul Cișmigiului, rânja, rămăsese cu acel refren pe limbă și rânja...Treba asta s-a petrecut așa într-o fracțiune de secundă pentru că imediat a trecut o mașină în fugă prin fața Primăriei și-am văzut cu ochii mei cum
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358361_a_359690]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > ÎNSERARE Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 508 din 22 mai 2012 Toate Articolele Autorului Secunde agățate-ntr-un colț de asfințit În care vise-albastre de ieri s-ar fi topit, În roșu-ascuns în verde și galben-auriu Se duc pe aripi clipe, se-adună-ntr-un târziu... La margine de ape, la margine de cer Sărutul se îmbracă-ntr-o
ÎNSERARE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358400_a_359729]
-
felul lui, comenta cu umor că a ajuns să îl programeze nevasta la călărie, du-te și sparge lemne, du-te și ia cartofi, schimbă butelia, ia pîine, stop! Mancuse, treci la datorie ... da, garofița mea iubită, facem sport, ne agățăm de speranța că bondărelul va fecunda cu polen cupa plină de dorință a nevesticii, gata Mancuse, acuma fugi și cumpără ulei, dacă vrei să-ți mai gătesc astăzi ceva și, ține aproape, că vine iar curba peste cîteva ore ... da
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
se oprea brusc, zîmbea încîntat de gîndurile care îi treceau prin minte, se ștergea hotărît la gură cu dosul palmei, mugea stins și ieșea pe poartă, se repezea pînă la cîrciumă, își lua o bere și, dacă avea norocul, îl agăța pe cîte unul și îi povestea despre băiatul lui, care e ditamai flăcăul, a dat iama în fete, cosește ca un adevărat lup de mare, înțelege semnele vremii, știe cînd să semene și să adune recolta, sub ochiul lui vacile
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
pofte, dincolo de calea rațiunii și a moralei, el participa la întemeierea lumii, la renașterea elementelor primordiale, nu era numai păcatul trupului lăsat pradă poftelor animalice, unde era linia subțire care despărțea carnea de spirit, flacăra de esența ei, viața, se agățase cu disperare de trupul ei pofticios, nu era numai el nemernicul deflorator, Flora însăși era păcatul, trufandaua, ispita, instinctul primar ademenitor, incitant, convulsiv în deschiderea lui ademenitoare, în sacrificiul lui purificator de idei abstracte și de percepte morale inhibante, care
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 26-28 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358409_a_359738]
-
incendiată pe rug ca un păcat. Nașterea vieții să fie un păcat primordial? Atunci, care ar fi sensul vieții? Păcătuirea la nesfîrșit?! Undeva era o eroare în logica și rațiunea de a fi. Cu și mai multă pasiune s-a agățat bărbatul de liana sălbatecă a trupului ei și și-a accelerat impulsiunile paroxistice, iar ea gemea din rărunchiuri și își dorea ca acea robire a cărnii ei să nu ia sfîrșit niciodată, să se eternizeze în celulele trupului ei care
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 26-28 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358409_a_359738]
-
că răniți, terfeliți și călcați în picioare, dar în viață și cu speranța intactă, în definitiv, altceva meritam noi, dar așa este cînd te apucă mila de proști și încerci să fii bun și să-i ajuți, iar ei se agață cu disperare de gîtul tău și te trag la fund cu o ură patologică, neînțelegînd că vrei să îi salvezi. Dar nu mai voiam să-mi mai fac gînduri negre, privirile Licurișcăi se pierdeau în continuare pe dealuri, Thomas era
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
Sir Olivier, n-ar fi pe deplin Hamlet, Shakespeare ar fi trebuit să-i fi fost recunoscător - na, madam Jorjet, tradu asta în limba rocilor cristaline așezate în cercuri, dacă ții cont de adevărul universal că stările mentale afectează hoitul! Agățată de starea ei interioară, ca un ciulin de blana animalului mioritc, madam Jorjet alunecase pe glanda pineală ca polul nord pe busolă. Adelina, pe care o storsese ca pe o lămîie, reușise să-i scape din gheare, dar, de sub pod
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 32-35 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358408_a_359737]
-
deștept, dacă nu cumva putem lua în considerare fenomenul complex al asemănării, care îi face pe toți bărbații deștepți să semene între ei iar pe proști îi stîlcește și îi amestecă în troaca lipsei de sentimente. Grigore trecea strada, se agăța de gard cu coatele ca țopîrlanii, poziție de care era conștient, da' zicea cu umor că pentru el este odihnitoare și își striga vesel vecinul: “Băi, neacutare ... nu te-ai săturat de femeie?! Hai la vale, o trosni berea în
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
mai auzi și îți vine să crezi că el nici nu există, a fost numai o încîntare pentru suflete, pitpalac, pitpalac, prepelița însă este tăcută ca o femeie grijulie încurcată în poalele fustei de copiii ei cei năzdrăvani, care se agață de sufletul ei cu încredere și cu disperare, pentru că un prunc vrea iubire, nici un alt sentiment nu-i brăzdează lui suflețelul, Afrodita era veselă, trecuse un an de cînd Vascodagama dărîmase gardul dintre ei, unise cotețele de găini și reparase
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]