2,641 matches
-
în privința ultimelor 3 luni de viață. A fost Eminescu un paralitic în acest trimestru final al vieții sale? A fost el un dement? Documentele care să ateste cu certitudine starea capacității sale intelectuale în acest timp nu există. Deși în "agonia morală", expresia foarte semnificativă aplicată de G. Călinescu acestui final, nici un document nu relatează nimic important. Cu excepția relațiilor vagi ale unor prieteni și a Veronicăi Micle, care nici ea nu îl vizitase pe bolnav până la 16 aprilie 1889 (deci cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
o a doua șansă. Rep.: Aveți vreun obiectiv pentru participarea în Cupa CEV ? S.H.: Noi încercăm să dăm tot ce avem mai bun în fiecare joc și să învățăm câte ceva din fiecare meci pe care-l disputăm. 8 DECEMBRIE De la agonie la extaz și retur: Știința Municipal Bacău - Rote Raben Vilsbiburg 2:3 (18-25, 25 16, 22-25, 25-17, 14-16) Știința Municipal Bacău a pierdut dramatic, în prelungiri, prima manșă a disputei cu campioana Germaniei, contând pentru 16-imile Cupei CEV la volei
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
Nebănuind pericolul, planta a dezvoltat, Încet-Încet, aceste splendori multicolore, de fapt tot atâtea mesaje pentru animalele chemate În ajutor pentru polenizare. Acest frumos devine efemer odată cu detașarea florii de plantă. E drept, unele specii permit o supraviețuire, de fapt o agonie, destul de lungă a florii tăiate, motiv pentru care sunt și cultivate. Altele, adică majoritatea florei spontane, nu rezistă mai mult de o zi-două. Omul a realizat, de-a lungul timpului, o selecție Între specii, alegând și favorizând prin cultivare pe
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
și știuca ce trăgeau În iaz un sac cu grâu. Noi suntem broasca ce trage În sus... Dar nu chinuiți animalele și nici nu le Înșelați, dându-le o speranță dacă n’o puteți face și mâine, prelungind doar o agonie. Dacă le puteți ajuta, făceți-o. Dacă nu, treceți mai departe. Se va găsi desigur altul s’o facă. Nu uitați că, sub blana lor, ascund și ele un suflețel. Nu ca al nostru, dar din momentul În care evoluția
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
care ne Îngăduie orice atac Împotriva naturii sub pretextul de a fi oameni, adică - pe atunci - stăpânii lumii. E vorba de ceea ce tăiem, “Împodobim” - de parcă natura n’a pus În el destulă frumusețe - și-i cântăm “o, brad frumos”, deși agonia nu-i deloc frumoasă... Iar pe urmă, dacă e molid, Îl Înjurăm măturând ácele scuturate, ce sfârșesc, laolaltă cu scheletul, undeva la marginea orașului, Între sticle, oase și coji de cartofi. “Frumoasă” soartă pentru unul dintre cele mai pure exemple
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
națiuni. Cu vioara sub braț, trecea prin saloanele de campanie unde erau aduși răniții de pe front, alinându-le sufletul cu muzica sa. Se oprea lângă patul suferinzilor, cântându-le în surdină, amintindu-le de cei dragi, îndulcind astfel clipele de agonie ale celor care se agățau de muzica sa ca de o ultimă rază de speranță. Nu se mulțumea însă cu atât și-i întreba pe răniți de familiile lor, de satele lor natale, deseori urcându-se în căruță cu îndrăgitul
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
1999. 16. Distribuirea ajutorului financiar către soțiile patrioților din grupul Ilașcu. 12 iulie 1999, redacția revistei „Literatura și arta”, Chișinău. 102 17. Iurie Ilașcu alături de mamă, la spital. 27 august 1999, Spitalul „Sf. Spiridon” din Iași. 18. Natalia Ilașcu în agonie, cu portretul fiului la căpătâi. 27 septembrie 1999, Stăuceni. 103 19. La finisarea mormântului. 25 iulie 2001, Taxobeni. 20. Nicolae Dabija, Elisabeta Alexa, Ioan Alexa, Constantin Chirilă, Alexandru Bantoș, în fața casei soților Alexa. 104 21. Constantin Chirilă și Nina Ilașcu
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
se pre schimbă într-o butadă. 8 noiembrie 1952 Ziua onomastică a lui Mihai și a domnului Rădulescu. Am fost invitat și eu. — Mi-a fost dor de tine... — Închipuie-ți că și mie mi-a fost dor de tine! Agonia Totul preexistase în germene chiar de la început... De fapt eu nu eram, cum spune un proverb rusesc, „nici carne, nici pește“. Eram un caz aparte, dezirabil fără doar și poate, dar care punea prea multe probleme inutile și nu dădea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
depus probabil în aceeași unică rezervă în care am stat și eu. Organele de Securitate care îl aduseră au cerut doctorilor să fie salvat cu orice preț... Dar, în ciuda tuturor sforțărilor făcute, nu a fost posibil: după trei ore de agonie a murit. Căci, după principiul lui Mihai, nimic nu era mai ridicol decât o sinucidere ratată... (Vezi cazul Negoițescu.) și acum, ca în piesa mea cea neterminată și proastă, intră în scenă Neprevăzutul - mâna Domnului. La vreo săptămână după aceea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Imaginea bunicului foarte bătrân care fură un cartof de sămânță pentru a împărți feliile fripte pe plită cu nepotul la fel de înfometat ca și el, scena cu bunica de o implacabilă cruzime care-l scapă pe câinele credincios al familiei de agonia inaniției prelungite, prezența discretă a lui Moș Butu, a fraților Răzmeriță, pictori iconari, sau a domnului Muca, de o nespusă omenie (în partea întâi), a doctorului Gomoiu (în partea a doua) și (surprinzător!) a primarului, deci un om al sistemului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în el. La un moment dat, nu s-a mai putut ține drept, a căzut pe spate și s-a pornit să dea repede din picioare prin aer, ca un gîndac. I-au apărut și spume pe la gură, destul de abundente. Agonia lui a durat vreo oră. Eram în curtea gazdei unde stăteam eu cu Svetlana, la una, Fenia, și femeia a venit la noi să ne spună să-l ducem de acolo, că-i speriem turiștii. Adevărul e că orăcăia destul de
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
rating impune dictatura celui mai mic numitor comun. Cum cultura ține de excelență, ea nu prea își găsește locul în această configurație. Prin urmare, mulți vorbesc dând ochii peste cap și luând poze profetice despre iminența Apocalipsei: cultura e în agonie, dacă nu chiar pe moarte, tot ce e mai frumos în om se distruge și um bra prostului gust ne acaparează. Cei mai mulți oameni de cultură, când sunt invitați la televizor, nu fac decât să se plângă și să joace rolul
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
că nu am fost fericiți pe cât ne-am fi dorit. Mi-am pus multe întrebări la care nu am găsit răspunsuri. Lumea ne credea o pereche potrivită, erau doar aparențe. De ce a trebuit ca destinul să ne fie mereu o agonie? Consideră că am fost un înger păzitor și bun în umbra ta. Ești un om bun și un prieten deosebit pentru alte persoane și alte genuri, dar pentru mine ai fost drumul rătăcirii mele. ADIO!” Cap. II Lacrimi și bucurii
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
o făcuse să acționeze într-un ritm aproape mecanic. Trase adânc aer în piept și cu ochii pe jumătate închiși aștepta să-i treacă o durere mai veche care o sâcâia și o chinuia de multă vreme. Era ca o agonie înainte de moarte, o neputință pe care o ascundea de multă vreme. Dacă ar fi avut pe cineva cu ea, s-ar fi simțit altfel. Dar ea nu mai avea nimic. ,,Gata! Am terminat cu totul. Nu mai am nimic. Nu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mă mai tulbură plăcut deși sunt schimbări nebănuite între noi. Primăvară e afară și în mine. Puțin îmi rămăsese atunci când mă dăruisem lui, să nu fiu distrusă de o întâmplare la vremea aceea atât de plăcută. Atunci trăiam într-o agonie umblând după fericire. Acum e lângă mine, oare am pierdut-o? Oare tuturor li se întâmplă la fel? Sau viața trebuie construită bucată cu bucată, consolidată cu chibzuință ca atunci când construiești o casă? Se simțea singură și trăia din amintirile
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
sumă destul de mare, peste putința ei. Timp de câteva ore îl așteptase în stația în care o lăsase autocarul. La telefonul lui nu răspundea decât căsuța vocală. Fumase țigară după țigară iar lacrimile îi străluceau ca ochii unui rănit în agonia morții. Simți o vlăguire până la ultima putere. Era ca și atunci când cineva ți-ar smulge inima din piept cu putere sau ți-ar împlânta un pumnal pe neașteptate. Ar fi vrut, dacă ar fi fost cu putință să se uite
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
deloc simplu. Dumneavoastră, în Anglia... iar Becky și Luke fac nunta în... — Michael! zic disperată, și el ridică privirea, uimit. Oprește-te! El acoperă receptorul cu mâna. — De ce să mă opresc? — Mami. Nu... știe. — Ce nu știe? Îl fixez, în agonie. În cele din urmă, el revine la telefon. — Doamnă Bloomwood, îmi pare rău, trebuie să vă las. E o nebunie ce-i aici. Dar mi-a părut foarte bine să vorbesc cu dumneavoastră și... ne vedem la nuntă. Sunt sigur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
nu mai intra în mine. Câteva înghițituri în silă și o iau spre locul meu, hotărât să răstorn și pământul numai să nu mai pot gândi la situația disperată în care mă aflam! Ajunsesem de la extazul sublim din iunie la agonia din mijlocul lui octombrie 1931. Încă o amintire din acea frumoasă vară a școlarității mele. Nu-mi amintesc exact dacă în iulie sau august s-a petrecut acest fapt. Am avut un vis ca un fel de coșmar care a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
vorbitorul un Arle- chino, o altă figură încărcată de ambiguitate, vesel și trist deopotrivă, așa cum alternează tactic momentele emoțio- nale pe care le interpretează acest amic. Monstruosul stă aici în tabloul morbid pe care acest Arlechin nu-l ratează. Descrierea agoniei lui Mitică invocă oroarea, imaginea sângelui amestecat cu creier și păr, de asemenea. Scena viscerală a manifestării necontrolate a mahalagioaicei care-și plânge fiul cu răcnete și blesteme are un simetric opus, chipul galben ca lămâia al lui Mișu din
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
apariția unei „complicațiuni” și anume „ce se petrece în China cu boxerii, și toată Europa nu poate pentru ca să se-nțeleagă”. În plus, și solidaritățile fondatoare de națiune s-au dizolvat, „nu mai e niciun patriotism...”, iar ca un climax al agoniei generalizate, recolta de rapiță este compromisă. Trăirismul patriotic al lui Nae atinge paroxismul, momentele apoge- tice se succed, Nae simte „enorm”, iar sub raportul viziunii vede „monstruos”. Disoluția structurilor statale este deplină prin incapacitatea forțelor politice de a gestiona criza
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de astfel de aparate care s) provoace letargie. Ț)rile libere sunt În mod straniu letargice În ceea ce privește libertatea lor. Se acord) mult credit revoluției În Europa Occidental), În timp ce capitalismul, Îndeosebi În formele lui americane detestate, este perceput ca fiind În agonie. Mulți se bucur) de apropiată să moarte. S)tui de vechile rele, ei tânjesc dup) „ceva nou” și nu vor fi fericiți pan) când nu Îl vor avea. Baudelaire scrie, În unul dintre jurnalele sale, c) viață este un spital
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Colette, tovarășele mele de joacă de la mare; la nărăvașa Louise; la toate fetițele cu obraji rumeni, cu eșarfe cu fundă pe șolduri, cu păr de mătase, de la petrecerile festive; la languroasa contesă G., doamna vărului meu; la Polenka zâmbind În agonia ultimelor mele vise - toate se contopeau pentru a alcătui o persoană pe care n-o cunoșteam, dar pe care urma s-o cunosc În curând. Îmi amintesc un anumit apus de soare. Clopoțelul bicicletei mele era parcă de chihlimbar. Sus
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
această insuportabilă apăsare resimțită la dispariția florilor, a frunzelor, a fructelor, a tot ce ne-a dat o clipă mângâierea, bucuria de a vedea cum ochiul soarelui și cel al lunii au creat frumusețe pentru orbi. Am desenat flori în agonie, frunze galbene, crengi uscate, în albul foii de hârtie ce strălucește ca zăpada al cărei miros îl presimt în nări, pe nervi, în același fel, poate, ca și câinele polar al vecinului, care e apatic în anotimpurile calde și alert
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pentru a prelua o funcție de conducere într-o comună din Moldova (întâi ca secretar cu propaganda și apoi ca primăriță), este prezentată pe larg, fără a neglija contextul și atmosfera din societatea românească nemulțumită de un regim politic aflat în agonie. Sunt deosebit de interesante referirile la mecanismele intime prin care PCR își selecta cadrele de nădejde. La fel, metodele prin care unii sau alții erau determinați să accepte deciziile luate la vârful organizației de partid județene, în pofida opoziției lor, modul cum
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
intra într-o biserică, sau m-aș duce la o crâșmă, sau mi-aș lua lumea în cap. Ce idee să rătăcesc pe strada Speranței!... Patima lui Grivei De câteva zile, sub scara blocului, câțiva copii veghează, triști și curioși, agonia lui Grivei căruia cineva i-a dat o pârjoală plină cu ace de cusut. O pată de sânge, decolorată, cu câteva firicele metalice, scursă din botul animalului, atestă mecanismul omorului. (Ca în Dostoievski, unde un personaj practică aceeași distracție.) Grivei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]