2,510 matches
-
de la legilegenerale pe care le oferă psihologia și să deducă din acestea proprietățile interacțiunii dintre persoane. O poziție individualist-metodologică amplu elaborată o găsim la Raymond Boudon (1979). Punctul său de vedere este că fenomenele sociale trebuie privite ca efecte de agregare, emergente ale acțiunilor indivizilor. El este atomul logic al analizei sociologice. Din punct de vedere teoretic, legile care guvernează fenomenele sociale pot fi deduse din legile comportamentului individual. Din punct de vedere metodologic, analiza trebuie pornită mereu de la individ - nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
finalități proprii, să se autoorganizeze. Suprasistemele sociale tind să se transforme în sisteme cu finalități proprii, a căror logică globală se suprapune, interferează și modifică logica sistemelor componente. Puține sunt cazurile în care suprasistemele sociale rămân simple efecte emergente ale agregării acțiunilor sistemelor componente. Absolutizarea punctului de vedere holist generează însă și el o mulțime de dificultăți. În primul rând, presupune existența unui nivel de organizare ca punct absolut de pornire a întregii organizări sociale. Colectivitățile arhaice păreau a fi un
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
putea considera că în societate avem două procese simultane care se întretaie, se susțin și/sau intră în conflict. Pe de o parte, din interacțiunea persoanelor, dar și a altor sisteme sociale mai complexe (întreprinderi, de exemplu), apar fenomene de agregare emergente, cărora sociologii care optează pentru individualismul metodologic le acordă o atenție deosebită. Pe de altă parte, sistemele componente ale suprasistemului inițiază la nivelul acestuia o serie de activități orientate spre promovarea efectelor emergente pozitive și excluderea sau diminuarea celor
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cu finalități proprii, susținute de indivizii participanți. Societatea, în consecință, nu poate fi privită doar ca un suprasistem, un fel de „junglă” în care indivizii concurează între ei în vederea realizării finalităților lor individuale. Fenomenele sociale nu sunt exclusiv efecte de agregare, neintenționate. Societatea se caracterizează prin puternice tendințe de organizare. Interesele individuale se cumulează dând interese mai generale. Iar acestea stau la baza unor activități colective, cu finalități supraindividuale, în raport cu care fiecare individ își subordonează parțial interesele, recunoscând în primele condiția
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
generate de poziția lor în sistemul producției materiale, grupuri și clase sociale, tinzând să acționeze împreună pentru a promova interesele lor particulare comune (Marx și Engels 1958). Spre deosebire de individualismul metodologic, Marx consideră însă că societatea este compusă din niveluri de agregare și integrare diferite, cu oscilații continue între accentuarea intereselor individuale sau a celor generale. Se poate spune, în concluzie, că societatea trebuie considerată ca o pluralitate de sisteme care se integrează, se modifică și se subordonează reciproc. Nici un nivel de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
nici o procedură obiectivă acceptabilă de a le compara și ierarhiza. În practică, ierarhizarea criteriilor (a valorilor) este lăsată să fie realizată de către decidenți, cu mijloacele intuiției lor (Steinbruner, 1976). Un al doilea argument se referă la identificarea unor paradoxuri ale agregării preferințelor, formulate în teoriile logico-matematice ale deciziei. Este cazul, de exemplu, al celebrei teoreme a lui Arrow, care demonstrează imposibilitatea principială a agregării logice, în anumite cazuri, a preferințelor într-o ierarhie unică (a se vedea pe larg această temă
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cu mijloacele intuiției lor (Steinbruner, 1976). Un al doilea argument se referă la identificarea unor paradoxuri ale agregării preferințelor, formulate în teoriile logico-matematice ale deciziei. Este cazul, de exemplu, al celebrei teoreme a lui Arrow, care demonstrează imposibilitatea principială a agregării logice, în anumite cazuri, a preferințelor într-o ierarhie unică (a se vedea pe larg această temă în Gheorghe Păun, 1980, 1987). • Cunoștințele despre semnificațiile efective ale diferitelor soluții, cât și probabilitățile de realizare a acestora sunt și ele mult
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Kinball, G.E. (1962), Methods of Operational Research, MIT Press, Cambridge. Nadel, S.F. (1968), „Social control and self-regulation”, în W. Buckley (ed.), Modern Systems Research for the Behavioral Scientist, Aldine Publishing Company, Chicago. Păun, G. (1980), „O teoremă de imposibilitate privind agregarea indicatorilor sociali”, în Viitorul social, nr. 4. Păun, G. (1987), Paradoxurile clasamentelor, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Simon, H.A. (1951), Administrative Behavior, Macmillan, New York. Simon, H.A. (1957), Models of Man, John Wiley and Sons, New York. Simon, H.A. (1977), The New
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Prentice-Hall, Inc., New Jersey. Parsons, T., Bales, R.F. (1953), Working Papers in the Theory of Action, Free Press, NewYork. Parsons, T., Bales, R.F. (1955), Family Socialization and Interaction Process, Free Press, Glencoe. Păun, G. (1980), „O teoremă de imposibilitate privind agregarea indicatorilor sociali”, în Viitorul social, nr. 4. Păun, G. (1987), Paradoxurile clasamentelor, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Pelto, P.J. (1970), Anthropological Research. The Structure of lnquiry, Harper & Row Publishers, New York. Piaget, J. (1968), Le Structuralisme, PUF, Paris. Pigors, P., Pigors
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
istoria specifică a câmpului implicat (fie că ne referim la câmpul claselor sociale, fie la orice alt tip de câmp social) posedă puterea de a determina producția de generații diferite, transformând modurile de generație și determinând organizarea biografiilor individuale și agregarea acestor biografii În clase de biografii orchestrate și ritmate după același tempo (Bourdieu, 1980, 104). „Conflictele de generație nu opun niciodată clase de vârstă separate prin proprietăți de natură, ci prin habitusuri produse de moduri de generație diferite, respectiv de
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
ce condiții se impune un comportament sau altul, În ce condiții ruptura dintre discurs și faptă În materie de participare comunitară se manifestă semnificativ rămâne de aflat. Desigur, lucrarea invită și la discutarea unor aspecte tehnice: cât de justificate sunt agregările de date pe două comunități rurale foarte diferite precum cele din Călățelele - județul Cluj - și satele componente ale orașului Câmpeni din Alba; cât de Întemeiată este noțiunea de sat administrativ; cât de eficientă este analiza de conținut prin scoaterea cuvintelor
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și care vă Învață manierele, gusturile, speranțele sau disperările ce vor da tonalitatea În ceea ce aveți de trăit”. Orașul, cartierul dau seama despre poziția socială, sistemul urban funcționează ca un sistem social ierarhic, distribuie etichete, este responsabil pentru procesele de agregare/segregare, reproduce și transmite poziții de dominare. Subiecții celor doi aparțin unor familii care au acumulat „averi străvechi”, vechimea și bogăția fiind criterii de selecție și condiții de transmitere a unui anumit capital social/cultural, a unui patrimoniu. Aflăm, iată
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
mijloc. Urmând această perspectivă, Gino Germani (1978) a definit populismul drept o mișcare multi-clasă, organizată în jurul unui lider carismatic. Privit din această perspectivă, trăsătura principală a populismului nu ține numai de prezența unui lider puternic, ci mai cu seamă de agregarea unei mișcări care apelează la grupuri sociale foarte eterogene (Collier & Collier, 1991; Conniff 1999; Drake, 1978; Oxhorn, 1998). Desigur, ideea potrivit căreia populismul tinde să creeze coaliții multi-clasă nu este nejustificată. Recurgând la noțiunea de "popor", liderii și partidele populiste
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
sanguine și factorii plasmatici. De aceea se consideră că hemostaza se desfășoară în 3 timpi: vascular (parietal), plachetar și plasmatic (cascada coagulării). Primii 2 timpi constituie hemostaza imediată (primară) care duce la formarea trombului alb plachetar după activarea, adeziunea și agregarea plachetelor. Timpul plasmatic (hemostaza tardivă) reprezintă coagularea propiu-zisă și duce la constituirea trombului fibrino-plachetar și stabilizarea fibrinei. Explorarea hemostazei se poate face global sau prin evaluarea separată a timpului vasculoplachetar și a coagulării. 1. Hemostaza primară este evaluată prin: - teste
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
proba Rumpell-Leed care utilizează manșeta de tensiometru, gonflată la 100 mm Hg timp de 10 minute. În mod normal pe o suprafață cu diametrul de 5 cm apar cel mult 10 peteșii cutanate. - teste speciale: determinarea factorului von Willebrand, evaluarea agregării plachetare și a activării plachetare) 2. Coagularea este evaluată prin: - teste de rutină: timpul parțial de tromboplastină, timpul de protrombină, indicele Quick (timpul de protrombină al pacientului raportat la un martor normal), INR (International Normalized Ratio - raportul timpului de protrombină
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
evoluție apare anemie hipocromă feriprivă severă prin sângerările recurente. 2. Biopsia medulară arată măduvă osoasă bogată, cu număr crescut de megakariocite cu dimensiuni mari/gigante. 3. Anomalii ale hemostazei prin defect calitativ (funcțional) al plachetelor: alungirea timpului de sângerare, scăderea agregării trombocitare. 4. Alte teste: - hiperuricemie, creșterea nivelului de vitamina B12, hipokaliemie (!refractară la tratament), hiposideremie - cariotip și culturi spontane de megakariocite (în cazurile incerte) - explorări imagistice pentru investigarea cauzei unei trombocitoze reactive. Diagnostic diferențial Necesită excluderea oricărei alte cauze de
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
afectat cât și procesul de angiogeneză (formare de vase noi). Hemostaza are două componente: 1. hemostaza primară care implică vasul (timpul vascular), trombocitele (timpul plachetar) și factorii plasmatici (esențiali sunt factorul von Willebrand și fibrinogenul în procesele de adeziune respectiv agregare plachetară) 2. hemostaza tardivă (coagularea propiu-zisă) urmată de fibrinoliză. Coagularea este în esență procesul care duce la constituirea trombului fibrino-plachetar și stabilizarea fibrinei. Se realizează grație intervenției succesive a factorilor de coagulare plasmatici și tisulari (cascada coagulării). Are două faze
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
mod particular debutul are un vârf de incidență în cursul sarcinii. Afecțiunea este influențată de rasă, fiind mai frecventă la populația noneuropeană. Etiopatogenie Cauza nu este cunoscută. Este discutată intervenția a 3 categorii de factori: 1. factorul genetic susținut de agregarea în anumite familii cu modificări ale genelor complexului major de histocompatibilitate, de incidența crescută a bolii la rudele de gradul I a pacienților cu LES și la gemeni (50% la monozigoți), de susceptibilitatea crescută la medicamentele care necesită procesul de
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
bunăstării: agregat de venituri sau agregat de consumuri? Există două modalități general folosite pentru măsurarea cantitativă a bunăstării, la nivel de familie sau la nivel de individ. O soluție pretinde înregistrarea tuturor veniturilor corespunzătoare unei perioade de referință. Cealaltă solicită agregarea tuturor consumurilor realizate de unitatea de analiză în perioada de referință. În realizarea obiectivelor cercetării noastre am optat pentru o măsurare a sărăciei pe baza unui agregat de consumuri și validarea rezultatelor respective prin agregatul de venituri. Deși procedura pare
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
3. După conținut, pot fi: informații elementare; informații complexe; informații sintetice. Informațiile elementare sunt specifice sistemului operațional în care se desfășoară nemijlocit activitățile economice și definesc operații și fenomene indivizibile (datele din documentele primare). Informațiile complexe sunt informațiile rezultate din agregarea informațiilor elementare pentru a caracteriza un proces sau un fenomen (nivelul productivității muncii, valoarea producției marfă, costul producției etc.). Informațiile sintetice se obțin, de regulă, prin adiționarea informațiilor elementare de același tip (balanțe de verificare, bilanț contabil etc.). 4. După
Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
microeconomic). De aceea, politicile macroeconomice de ajustare (îndeosebi politica monetară - aflată la dispoziția băncii centrale - și cea fiscală - aflată la dispoziția guvernului) trebuie să fie corelate cauzal, structural și funcțional în ceea ce se numește mix-ul de politici fiscal-monetare, așa încât agregarea efectelor la nivel macroeconomic să conducă la atingerea convergentă a țintelor stabilite Dacă, așa cum am menționat, semantica nu mai joacă nici un rol în aplicarea unei politici guvernamentale de ajustare, odată ce algoritmul a fost proiectat, indiferent dacă este vorba despre un
Impactul politicilor de tip anticriză asupra economiei reale by Mihail Dimitriu, Diana Viorica Lupu, Romulus Cătălin Dămăceanu, Cristina Gradea, Alexandru Trifu, Mioara Borza, Alexandru Burtea, Alina Răileanu, Alin Brădescu, Laura Diaconu, Marinela Geamănu, Viorica Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1127_a_2355]
-
tip 1 Argumente pentru condiționarea genetică a T1DM Mai multe argumente vin în sprijinul afirmației că T1DM apare pe un fond de susceptibilitate genetică moștenită. În primul rând este vorba de observația empirică că diabetul de tip 1 prezintă o agregare familială semnificativă [101], adică frecvența bolii este mult mai frecventă în unele familii spre deosebire de altele. Riscul de apariție a T1DM pe parcursul întregii vieți este de 0.4% în populația generală dar de 6% la rudele de gradul 1 ale pacienților
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
respectiv a prevalenței bolii în populația generală, Risch propune calcularea unui parametru cheie ?s (s = sibling - frați/surori) ca raportul dintre riscul la rudele de gradul I și respectiv riscul în populația generală [79]. ?s va reprezenta practic indicele de agregare intrafamilială a cazurilor de boală și va fi în cazul DZ tip1 de 6% / 0.4% = 15. Spre comparație ?s în cazul sclerozei multiple este 2.4, și 7 pentru boala Hodgkin [79]. Agregarea intrafamilială a cazurilor de T1DM ar
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
?s va reprezenta practic indicele de agregare intrafamilială a cazurilor de boală și va fi în cazul DZ tip1 de 6% / 0.4% = 15. Spre comparație ?s în cazul sclerozei multiple este 2.4, și 7 pentru boala Hodgkin [79]. Agregarea intrafamilială a cazurilor de T1DM ar putea fi explicată, cel puțin teoretic, nu numai prin existența unui teren genetic predispozant ci și prin faptul că familiile sunt expuse acelorași factori de mediu. Un argument mai puternic pentru intervenția factorilor genetici
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
semnificativ mai mare de a face boala în cazul gemenilor identici ai pacienților diabetici (risc 30-50%) comparativ cu cel al gemenilor neidentici (risc de aproximativ 5%) [4]. Riscul de 15 ori mai mare la rudele de gradul 1 demonstrează puternica agregare intrafamilială a cazurilor cu T1DM și susține importanța factorilor genetici. Din punct de vedere genetic, T1DM este o afecțiune complexă, poligenică, cu multiple alele predispozante și protectoare care interacționează între ele, prezența izolată a nici uneia dintre ele nefiind necesară și
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]