9,537 matches
-
2017. Se umple aerul de cânt, se scalda zarea în culoare, în șir trec fluturii zburând se umple clipă de candoare. Coboară soarele spre glii la muncă miile-i de raze le țin isonul ciocârlii ce trec în zboruri kamicaze. Albastrul cerul stăpânește trec nouri albi brăzdând înaltul un câine umbră își păzește ... Citește mai mult Se umple aerul de cânt,se scalda zarea în culoare,în șir trec fluturii zburândse umple clipă de candoare.Coboară soarele spre gliila muncă miile
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
praznicul cu miel prier, Leru-i ler, aprinzând lumini de stea, Flori dalbe, flori de măr, Pentru a lumina, tainică colinda mea! AM RĂMAS Am rămas un înger părăsit de dor, La marginea unui pământ multicolor, Am rămas un cântec în albastrul serii, Topit de amurgul trist al tăcerii. Am rămas cu gândul la lumina celestă, Uluit de a ta frumusețe angelică neștirbită. Am rămas uitând că visul s-a închis, Eu care-n iarnă inima mi-am deschis. Am rămas la
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
de-nțeles, Să devină o simfonie cu sens. Sensul iubirii, ne ridică pe trepte, Pe culmi, făcînd sufletul mult prea bun! AM RĂMAS Am rămas un înger părăsit de dor, La marginea unui pământ multicolor, Am rămas un cântec în albastrul serii, Topit de amurgul trist al tăcerii. Am rămas cu gândul la lumina celestă, Uluit de a ta frumusețe angelică neștirbită. Am rămas uitând că visul s-a închis, Eu care-n iarnă inima mi-am deschis. Am rămas la
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
grămezile rotunde de flori albe, intercalate cu cele de culoare galbenă... Alb, mult alb, culoare care ne face expansivi, puri, luminoși... Câteva flori cu petalele colorate în violet și conturate cu galben. Violetul, culoare mistică, de natura duală, compus din albastru și roșu, din înțelepciune și pasiune, emoționează, trezește simțurile... Dacă mă gândesc bine, contrastul este prezent în oricare spațiu ne învârtim. De ce, în special nouă femeilor, ne plac tablourile, încăperile colorate cu pereți colorați, obiecte divers colorate? Ne plac îmbinările
FEMEILE ȘI FLORILE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377598_a_378927]
-
2017 Toate Articolele Autorului Iubirea pentru tine n-am uitat, Chiar dacă timpul în zbor a trecut. A fost un sentiment adevărat, Ce eu am vrut să-l uit, dar n-am putut. Privind la cer văd, ochii tăi senini Și albastrul lor mă fascinează, Iar dacă astăzi noi suntem străini, Iubirea în suflet mai veghează. În liniștea nopții glasul ți-aud Iar blândețea lui mă-nvăluiește. La tine zboară gândul meu zălud Iar dragostea mea îl însoțește. Simt și calda ta
LA 70 DE ANI de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/377640_a_378969]
-
Acasa > Poezie > Delectare > TE VOI ZIDI ÎNTR- UN POEM Autor: Păpăruz Adrian Publicat în: Ediția nr. 1907 din 21 martie 2016 Toate Articolele Autorului albastru cu ferestre spre viitor și terasă la mare goală de tine te voi zidi prin cuvinte nefolosite și sentimente încă neinventate poate nu va fi cel mai înalt poem din univers dar o să fie doar al tău până la muțenia timpului
TE VOI ZIDI ÎNTR- UN POEM de PĂPĂRUZ ADRIAN în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377673_a_379002]
-
XV. AM RĂMAS, de Claudia Bota , publicat în Ediția nr. 2195 din 03 ianuarie 2017. Am rămas Autor: Claudia Bota Am rămas un înger părăsit de dor, La marginea unui pământ multicolor, Am rămas un cântec în albastrul serii, Topit de amurgul trist al tăcerii. Am rămas cu gândul la lumina celestă, Uluit de a ta frumusețe angelică neștirbită. Am rămas uitând că visul s-a închis, Eu care-n iarnă inima mi-am deschis. Am rămas la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377689_a_379018]
-
Am rămas de dorul tău străin pribeag, Fie vreme bună sau rea, neclintit ca și un fag. Citește mai mult Am rămasAutor: Claudia BotaAm rămas un înger părăsit de dor, La marginea unui pământ multicolor,Am rămas un cântec în albastrul serii,Topit de amurgul trist al tăcerii.Am rămas cu gândul la lumina celestă,Uluit de a ta frumusețe angelică neștirbită.Am rămas uitând că visul s-a închis,Eu care-n iarnă inima mi-am deschis.Am rămas la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377689_a_379018]
-
adevărul e că în sertar acestea stăteau cuminți și numai acum în zori le-am auzit șoptind verdele e musai să picteze o inimă cât muntele din fața casei roșul păraiele de dor iar orange cascada unde se revarsă secundele așteptărilor. albastrul nu are astâmpăr și le tachinează pe fiecare cum că el trebuie să aibă domnia că numai așa se poate răcori soarele și va culege ... Citește mai mult de când stai ascunsîn creioanele melecolorate?adevărul e că în sertaracestea stăteau cumințiși
ELENA SPIRIDON [Corola-blog/BlogPost/378269_a_379598]
-
mers în bucătărie,am pregătit cafeaua și între timp, a apărut și Alla, gazda mea. Era o femeie mai vârstnică,în jur de 60 de ani,însă distinsă și destul de drăguță,înaltă,păr scurt castaniu roșcat și ochii de un albastru intens,cu priviri calme și trăsături ale feței frumos conturate, arăta foatre bine.Și-a turnat și ea cafea și lapte într-o ceașcă și am luat micul dejun, împreună. În timpul mesei, i-am mărturisit fericită că mergeam la agenție
INGRID- CONTINUARE(FRAGMENT-2) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378300_a_379629]
-
Acasă > Versuri > Visare > ZÂMBESC Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 1945 din 28 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Zâmbesc , mi-e chipul senin , Cu roua pictat , Ochii mi s-au deschis Cu prima rază de soare , Cu albastrul cerului , Fără nori , si curat . Zâmbesc ,am soare pe față , M-a sărutat dimineață , lumină , Mi-a mângâiat trupul , Cu zorii de zi , Cu primele flori Inflorite-n grădină . Zâmbesc , mi-e sufletul cântec , În mine toate păsările Și-au
ZAMBESC de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378386_a_379715]
-
Se-aude glas de toacă pân’ la cer Și relele din lumea asta pier. Se-nalță glasuri din morminte... Sfâșietoare rugi de oseminte! Un clopot liniștea destramă Cu al lui vaier de aramă... Pe culmi se-nalță cruci semețe Sfidând albastrul cu a lor tristețe. Răsună toaca pe la mănăstiri Chemând la rugă ale noastre firi; În ceruri oștile se-adună Pe cel viclean ca să răpună. Clopotnițele răscolesc văzduhul Purtând către înalturi stihul, Natura cu destinul se împacă Atunci când se aude glas
TOACA de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378385_a_379714]
-
iubesc ș-atât!... XXXIII. VEZI IUBITE, E TOAMNĂ IAR!..., de Mariana Ciurezu , publicat în Ediția nr. 631 din 22 septembrie 2012. Vezi iubite, e toamnă iar!... Vezi iubite cum toamna alungă de pe cer cocorii și-mrăstie cu dărnicie norii care ascund albastrul de zare și-nghit cu nesaț razele de soare? Dar ție îți place vremea -întunecată te ascunzi printre cuvinte nerostite, dispari precum clipele grăbite și te-mprăstii cum toamna împrăștie ceața, când vine după noapte, grăbită dimineața ! Ai uitat iubite cum
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
spre soare cerând către-nalt supremă-ndurare și când știu că iarna bate la ușă cu ger și zăpadă de vânt ... Citește mai mult Vezi iubite, e toamnă iar!...Vezi iubite cum toamnaalungă de pe cer cocoriiși-mrăstie cu dărnicie noriicare ascund albastrul de zareși-nghit cu nesaț razele de soare?Dar ție îți place vremea -întunecatăte ascunzi printre cuvinte nerostite,dispari precum clipele grăbiteși te-mprăstii cum toamna împrăștie ceața,când vine după noapte, grăbită dimineața ! Ai uitat iubite cum timpul poartă spre niciundeclipele
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Beletristica > ÎN AMINTIREA CELOR PLECAȚI DINCOLO DE ALBASTRU Autor: Maria Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 1946 din 29 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului După o noapte de somn cu vise în care spiritele au rătăcit fără opreliști între două lumi, nimic împiedicându-le să se întâlnească în răscrucea
ÎN AMINTIREA CELOR PLECAȚI DINCOLO DE ALBASTRU de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378381_a_379710]
-
Autorului După o noapte de somn cu vise în care spiritele au rătăcit fără opreliști între două lumi, nimic împiedicându-le să se întâlnească în răscrucea dintre lumea viilor și lumea de dincolo, cu alte spirite, cunoscute venite de dincolo de albastru. Unele dintre cele plecate din astă lume, au lăsat în urmă datorii neîmplinite, visuri frânte la jumătatea drumului, iubiri netrăite și nu puteau odihni în pace, astfel se întorceau în căutare de alinare, în rugăciunile celor rămași pe pământ. Când
ÎN AMINTIREA CELOR PLECAȚI DINCOLO DE ALBASTRU de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378381_a_379710]
-
pline și sticlele cu băuturi. (Fiecare familie din sat are locul său știut la șetre și lucrul acesta se respectă cu strictețe, căci toți au contribuit cu bani și muncă să le ridice.) Referință Bibliografică: ÎN AMINTIREA CELOR PLECAȚI DINCOLO DE ALBASTRU / Maria Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1946, Anul VI, 29 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Giurgiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
ÎN AMINTIREA CELOR PLECAȚI DINCOLO DE ALBASTRU de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378381_a_379710]
-
gândurile se adună într-o formă fericită Au sunat colindătorii clopoțeilor de nea o strigare din vecie care vine-n viața mea Am s-ascult măcar o dată ce îmi cântă zorile când în inima-mi de piatră au crescut mirările Contemplând albastrul sacru ce unește veșnicia picăturile de vorbe își găsesc temeinicia Prin Cetatea lăudată a luminilor din sine se preumblă viața toată regăsindu-mă pe mine În eter sfântă strigare înveșmântă veșnicia toate sufletele-s dalbe adorându-Te pe Tine ... † Foto
COLIND HIERATIC XVI-REGĂSIRE de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378442_a_379771]
-
de săndăluțe comode. Pe cap avea o beretă șmecherească de marinar, de sub care părul lui ca spicul cădea bogat pe umeri. Arăta minunat, iar ochișorii lui mari, albaștri, ieșeau și mai în evidență, având și tricoul de pe el aceeași culoare, albastrul florii de in. Laura își alese o pereche de pantaloni albi, care îi scoteau în evidență corpul minunat de frumos, asortat tot cu o bluză de culoarea cerului, o pereche de sandale albe în curele, cu toc de plută. Își
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378430_a_379759]
-
și bancuri. Ionuț și cu Rodicuța de mânuță se plimbau agale pe terasa, el îi tot povestea câte ceva, iar ea râdea cu poftă, avea două gropițe în obrăjori, o frumusețe. Amândoi atrăgeau privirile celor de pe terasă, el blond cu ochii albastrului de cer, ea brunetă, cu ochii negri și părul lung căzut în cârlionți bogați pe spate, erau frumoși foc. După ce făcură o raită peste tot, fără a-i da drumul de mână, se întoarseră la masa unde îi așteptau farfuriile
EP.19 de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378432_a_379761]
-
ce-ai ucis-o chiar în zori Când soarele stătea s-apară? Nu te-ai gândit chiar niciodată Cât ai trăit pe lângă ea Că îți era predestinata Fiind întreaga lumea ta? Un porumbel s-a ridicat Spre cerul nemilos de-albastru Cu moartea-i te-a răscumpărat Degeaba plângi ... ești un sihastru! Referință Bibliografica: SIHASTRU / Maria Bălăcianu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1842, Anul VI, 16 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Bălăcianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
SIHASTRU de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378556_a_379885]
-
peste întinderile albe încarcerate sub cușmele de zăpadă și sub gerul ce-și înfipsese colții crânceni în coastele colinelor și în toată suflarea naturii. Goana cailor peste întinderile cernite din Valea Întunecată, străbătută de râul ale cărui valuri de un albastru tulbure, șerpuiau ascunse pe sub pietre și nisipuri înșelătoare în acest anotimp, prizoniere ale calotei de gheață de la suprafață, printre malurile pietroase mărginite de arbori cu ramuri spectrale dintre care se distingeau pini argintați ce dădeau peisajului o măreție de plumb
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
Foc și alături de ea pe un cal murg, venea Tharika doica sa, bombănind nemulțumită de nesăbuința tinerei sale stăpâne care se avânta în calea pericolelor cu ochii închiși, de Kalystru chinocefalul( om cu cap de lup) și Grypho, grifonul său albastru cu aripi . Doica protestă scâncind înspăimântată, când văzu cum prințesa își îndemna unicornul îndreptându-se către poalele muntelui: - Ooh Shokuk beghi, lumina ochilor mei! Vrei oare s-o bagi în mormânt pe sărmana ta doică, de te îndrepți direct către
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
Să-mi faci semn că pot să îți mai dau o lacrimă din durerea nopții să o coși pe reverul de la haină. SĂ NU M-ATINGI CU UMBRA TA Să nu m-atingi cu umbra ta! Există-mi simplu...! Ca albastrul cerului, ca gingășia căprioarei... Bucură-te-n uitarea grijilor și-apropie-te de nemărginirea bunătății. Să nu m-atingi cu umbra ta ! Nu-mi curma libertatea,când poți să fii tu insuți . Privește-mi existența... ...pur și simplu... și-ntr-o clipă
PERIPLU DE POEZII de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378566_a_379895]
-
care o răsplătiseră împăratul și împărăteasa și fără să dea nici o explicație de ce nu mai dorea să rămână în acel loc. Apucase să zărească frumusețea de copilă și se speriase de moarte deslușind culoarea ochilor acesteia, unul verde și unul albastru. Alergase nebunește prin palatul pe care împăratul îl încărcase cu trandafiri și care vuia de veselie, își adunase toate lucrurile, le urcase în căruța cu odoarele care îi fuseseră dăruite și dispăruse înainte ca supușii împăratului să se adune pentru
PRINŢESA TRANDAFIRA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378529_a_379858]