13,186 matches
-
să-l alungi! În câte ploi să mă ascund Trecând prin tine, aer sfânt, Să vărs iubire pe pământ, Pentru acel de dor flămând? Și-n câți din fulgii ce plutesc Să cern din puritatea ei, Să troienesc cu ei alei Pentru acei ce se iubesc? Sau câte-n noapte adieri Dospind de-arome și nectar, Să port spre sufletul amar, Ca mult dorite mângâieri? Adie-n picături sau fulgi, Al vrerii Tale mir și semn Pentru iubirea mea îndemn, Dă
DORUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353200_a_354529]
-
a curmat multe vieți nevinovate. Nu puteam, să-mi dau seama după atâția ani, dacă era același tip vechi de tramvai, sau unul modernizat. Primirea în casa sa, un apartament cu două camere dintr-un cartier cu blocuri înalte și alei străjuite de copaci bătrâni și rămuroși, mai puțin de grădinițe cu flori, a fost una de rafinament, bun gust și eleganță. Nu am văzut flori prin grădinițele de bloc, pentru că de fapt era începutul primei luni a primăverii, luna ghioceilor
LĂSTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352553_a_353882]
-
de metri. Și drumul i-a dus încet, încet la Stațiunea Zootehnică. Cei trei au trecut prin incinta localului și grădina de vis a cestuia. Clădirile joase și cochete, cu ghivece de flori pe scarile de piatră erau adevărate bijuterii. Aleea principală era asfaltată și străjuită de două peluze cu trandafiri. Erau acolo toate soiurile, toate culorile, trandafiri mari altoiți ce miroseau miraculos. Lăcrămioara fugea de pe o parte pe cealaltă a aleii și o puteai vedea intrând cu nasul ei mic
BUCURIILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352649_a_353978]
-
de flori pe scarile de piatră erau adevărate bijuterii. Aleea principală era asfaltată și străjuită de două peluze cu trandafiri. Erau acolo toate soiurile, toate culorile, trandafiri mari altoiți ce miroseau miraculos. Lăcrămioara fugea de pe o parte pe cealaltă a aleii și o puteai vedea intrând cu nasul ei mic în florile parfumate. Din când în când rămânea în urmă și mama ei o chema, neuitând să-i amintească de albine și de acul lor. Curajoasă, fetița nu contenea să fure
BUCURIILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352649_a_353978]
-
i-a chemat de urgență pe mama și pe tata să vadă și ei minunea. Dar ei știau demult, de pe când erau copii, acel fluturaș. Nu-și putea explica asta: mama și tata au fost copii? Pe partea stângă a aleii era un heleșteu pe care tatăl îl arătă Lacrămioarei, luând-o în brațe. Din direcția lui se auzea un concert de broscuțe. Dar nu era timp să-i arate și aceste orătănii pentru că acum mergeau la Cămin că au luat
BUCURIILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352649_a_353978]
-
duminică, dimineață a fost o ploaie torențială, cu tunete și fulgere iar după amiază a ieșit soarele. Împreună cu două prietene cu care făcuse liceul, acum, colege la școala tehnică de asistente de pe Pitar Moș, se plimba prin parcul Herăstrău, pe aleea trandafirilor. Toate erau îmbrăcate sportiv, în pantaloni și tricouri iar pe deasupra aveau câte o geacă subțire, din fâș, fiecare, de altă culoare. Când mergeau la cumpărături, își cumpărau lucruri de îmbrăcat asemănătoare dar de culori diferite. Rodica se afla în mijlocul
CUNOŞTINŢE (CAPITOL DE ROMAN) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352646_a_353975]
-
pentru că o îndrăgea și avea nevoie să-și manifeste dragostea înfiripată cu limpezime în acest fel... Niciunul nu va uita un anumit moment din ziua a treia, seara, în care s-a întâmplat un ceva inedit, neprevăzut, nepremeditat. Erau pe aleile din parcul în care se înfiripase dragostea lor. El povestea ceva petrecut cu ani în urmă, o întâmplare haioasă din vremea rezidențiatului său. Ea asculta atentă, ca de obicei, ochii sclipindu-i de plăcere. S-a oprit din mers, l-
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352584_a_353913]
-
Cândea Publicat în: Ediția nr. 1898 din 12 martie 2016 Toate Articolele Autorului la ultimul etaj foșnesc până și pari viței în fața ta sincer mă voi alătura ciorilor să pot zbura la casa ta slujbaș gamei muzicale din grădina cu alei am să rup din gard ziduri de adevăr apoi voi planta nuduri de sculpturi să fac culturi de mângâieri altoite Referință Bibliografică: TE-AI CAZAT ÎNTR-O BRODERIE / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1898, Anul VI
TE-AI CAZAT ÎNTR-O BRODERIE de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352680_a_354009]
-
prăfuite, fără vlagă Doresc o primăvară cu... ecou. SINGUR Ești aici, ești frumoasă, Ești atât de duioasă... Sunt aici, sunt cu tine, ( Sunt doar singur cu mine ). POVAȚĂ Colorați-vă inimile cu soare, Izbucniți în petale de flori, Ciripiți pe alei sclipitoare, Faceți duș în savantele ploi... Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România) ( vol. " Rug de stele " ) Referință Bibliografică: MARTIE FIERBINTE / Mugurel Pușcaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1898, Anul VI, 12 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mugurel
MARTIE FIERBINTE de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352669_a_353998]
-
septembrie 1997, după ce a săvârșit slujba de pomenire pentru deținutele anticomuniste, decedate în închisoarea de femei de la Mislea. Mormântul Părintelui Constantin Voicescu se află în Cimitirul Mănăstirii Cernica. Ajunși în curtea mănăstirii, mergem la Biserica Sfântul Lazăr, și din capătul aleii din fața acesteia, în partea dreaptă, după două - trei morminte se vede troița nouă din lemn a preotesei Maria Voicescu. În dreapta mormântului ei se găsește mormântul Părintelui Constantin Voicescu. Cu alte cuvinte, mașinăria ateistă comunistă a reușit să smulgă credința din
IN MEMORIAM – PĂRINTELE CONSTANTIN VOICESCU DE LA BISERICA „SAPIENŢEI” DIN BUCUREŞTI – ACUM LA ÎMPLINIREA A OPTSPREZECE ANI DE LA MUTAREA SA LA VEŞNICELE LĂCAŞURI (1924 – 1997)... de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/352594_a_353923]
-
aceea rareori își mai lua ochii din acel punct din zare. Ajuns în orașul său, parcurse pe jos drumul de la autogară spre casă și rămase uimit că nu întâlnise nici un cunoscut, ci doar chipuri necunoscute. Revăzu cu drag cartierul său, aleile atât de cunoscute, blocul unde își avea apartamentul. Bătu la ușa unei vecine, după cum primise indicații de la sora lui ce-i spuse cu câteva zile înainte de eliberarea lui când venise să-l viziteze că îi va lăsa cheia apartamentului său
REÎNTORS ÎN LIBERTATE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352704_a_354033]
-
nici măcar un cuvânt, se hotărâse în sinea lui să se poarte ca un adevărat cavaler, însă nu avu putere să o facă până la capăt, și plecă fără să o mai salute. Începu să meargă abătut cu capul în jos pe aleea dintre blocuri, deodată auzi un glas cunoscut ce îi spuse: „Bună seara”, ridică capul și o văzu pe Cecilia în fața sa cu căruțul în care era fetița ei. Se priviră câteva clipe în tăcere, Sandu înțelese din privirea ei că
REÎNTORS ÎN LIBERTATE (10) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352719_a_354048]
-
îi spuse: „Vă mulțumesc pentru tot ce mi-ați spus, am să țin cont de îndemnurile și sfaturile pe care mi le-ați dat.” „Rămâi cu bine Cecilia, la revedere”, mai avu putere să spună Sandu, și porni înainte pe aleea dintre blocuri. În următoarele zile Sandu fu adânc decepționat de toată acea întâmplare, cu greu reușea să nu se mai gândească la decepția pe care o suferise. Se hotărâ să vorbească și el cu o ființă omenească despre acea dramă
REÎNTORS ÎN LIBERTATE (10) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352719_a_354048]
-
său. Vasile rămase din nou pe loc, uitându-se după Marius. Apoi ridică ochii spre cer, dar nu putu să-l privească din cauza soarelui fierbinte de vară și uitându-se în jurul său, numai văzu pe nimeni. Intră pe una din aleile arcuite ale parcului și o luă spre insulă, către restaurantul Pescăruș. Căută puțină umbră, dar era dificil de găsit așa ceva pe la ora trei după-amiază. Avea veșnicul obicei să se ducă acolo, pentru că îi plăcea foarte mult lângă Dunăre. Stătea acolo
CĂPITANUL VASILE (1) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353543_a_354872]
-
A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Foileton > COBRA - PARTEA A PATRA Autor: Mihaela Moșneanu Publicat în: Ediția nr. 1169 din 14 martie 2014 Toate Articolele Autorului Noaptea dădea ziua la o parte și Ionuț intră în parc pe aceeași alee, pe unde mersese Alina cu o săptămână în urmă. Înaintă cu pași înceti pe iarbă și pe alei, simțind vântul cald care se stârnise din senin și se întețea. Întreg parcul părea deranjat de adierea vântului, care îi trimitea prin
PARTEA A PATRA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353633_a_354962]
-
nr. 1169 din 14 martie 2014 Toate Articolele Autorului Noaptea dădea ziua la o parte și Ionuț intră în parc pe aceeași alee, pe unde mersese Alina cu o săptămână în urmă. Înaintă cu pași înceti pe iarbă și pe alei, simțind vântul cald care se stârnise din senin și se întețea. Întreg parcul părea deranjat de adierea vântului, care îi trimitea prin aer mirosurile parfumate ale tufelor de trandifiri și de verdeață. Nu mai ieșise din seara aceea în oraș
PARTEA A PATRA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353633_a_354962]
-
să poți avea încredere". Și aruncând chiștocul de țigară, se ridică în picioare și plecă spre COBRA. Ionuț grăbi pașii printre pomii și trandafirii din parc, ocolind o porțiune de gard viu. Nefiind atent, greșise drumul, mergând pe o altă alee decât pe cea care plecaseră Alina, Ani și Mihai. Venirea ploii i se părea netăgăduită, având impresea că simte primii stropi. Acum nu-l mai amuza ideea unei ,,băi’’ în natură, nu voia să-l prindă ploaia pe drum, până la
PARTEA A PATRA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353633_a_354962]
-
Acasa > Manuscris > Foileton > COBRA - PRIMA PARTE Autor: Mihaela Moșneanu Publicat în: Ediția nr. 1165 din 10 martie 2014 Toate Articolele Autorului Era într-o seară de iulie, prin anii nouăzeci, în jurul orei douăzeci și două. Alina intră pe aleea mărginită de un gard viu. La capătul ei se deschidea parcul în toată splendoarea sa. Se opri câteva secunde, dorindu-și să găsească un loc mai retras, unde să nu atragă atenția cuiva, pentru că se auzeau niște voci de fete
PRIMA PARTE de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353654_a_354983]
-
loc mai retras, unde să nu atragă atenția cuiva, pentru că se auzeau niște voci de fete și băieți de undeva. Privi la băncile de lemn din față, despărțite de pajiștile micuțe cu tufe colorate de trandafiri. Își aruncă privirea spre aleile întortocheate unde se vedeau alte bănci, acompaniate de pomi diferiți și cu tulpinile groase și crestate. Deși nu erau la fel, aveau un lucru în comun. Toți pomii erau încărcați de crengi groase și bogate cu frunze. Gardul viu împrejmuia
PRIMA PARTE de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353654_a_354983]
-
o țintuiau în patul nesuferit de spital iar cel care a readus-o din visul său stelar se află în fața ei cu un superb buchet de trandafiri albi în mână. Poate visa cu ochii larg deschiși că se plimba pe aleile Raiului iar îngerul său păzitor o întâmpina cu flori. Ștefan îi întinse buchetul de trandafiri, iar Dalia trezindu-se din visare, îl luă cu oarecare greutate în mână. Orice mișcare a corpului îi provocau dureri vizibile. I se părea jenant
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1183 din 28 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353561_a_354890]
-
nimic... „frumoasă... ireală.....fascinantă” mă gândesc cu spaimă că sunt singură și-n gândul meu îl chem, îi chem prezența ca să mă pun la adăpost... Mi-e atât de dor de el...Nu vreau decât să-l văd venind pe alee, nu vreau decât, să-l zăresc plecând, nu vreau decât să-i conturez silueta cu privirile, nu veau decât să-l simt prezent.... Mihai... Lucia Bibarț Referință Bibliografică: proză scurtă / Lucia Bibart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1627, Anul
PROZĂ SCURTĂ de LUCIA BIBART în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353718_a_355047]
-
cincizeci de pași de șosea, pe un delușor. Curioasă, opri autovehiculul și înaintă încet, atentă la orice mișcare din jur. Pătrunse pe o portiță care aproape că se deschise singură. Se afla într-un cimitir, iar crucile din stânga și din dreapta aleii pe care pășea ca un fulg ca să nu trezească morții din odihna lor veșnică, parcă se întrebau nedumerite cine era fecioara care avea îndrăzneala de a se plimba nestingherită printre ele în miez de noapte. Ceva anume o atrăgea ca
XIX . CAVALERUL NOPŢII (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353691_a_355020]
-
se apropie ca vrăjită. Un voinic se desprinse dintre flăcări și-i întinse mâna. Narcisa i-o prinse și când vâlvătăi de foc, când fiori de gheață îi inundară făptura. Fără cuvinte se desprinse din acel loc și plutind pe aleea luminată de acel foc miraculos ieși din cimitir. Încercă să deslușească chipul necunoscutului, dar umbrele continuau să-l învăluie în mister. Fără să-și dea seama, se lăsă purtată pe o colină cu fânețe. Deodată, făptura de alături își întoarse
XIX . CAVALERUL NOPŢII (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353691_a_355020]
-
suplă și plină de vervă. Îi plăcea să se mlădieze ca o trestie în bătaia vântului. Uneori dansul său era furtunos, trăind cu intensitate ritmul melodiei, alteori era lent ca o plutire a frunzelor îngălbenite toamna, în căderea lor pe aleile din parcuri. Dalia se învârtea în jurul lui Ștefan mișcându-și șoldurile într-un ritm drăcesc. Sânii îi tresăreau gata, gata să-i sară din cupele micuțe ale sutienului. Rotunjimea lor și mișcarea continuă făcea ca ochii pofticioși ai bărbatului ale
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354066_a_355395]
-
în sufletul oamenilor. Cântând, iubind, așa au zburat spre stele și au rămas cu ale lor cântece printre ele... și adaug eu românul este „născut poet”. Era 30 ianuarie 2014 când, în curtea spitalului, un brancardier, care-ndepărta zăpada de pe aleea de la intrare, fredona melodia „Mărie și Mărioară,/ Ochișori de căprioară...” au fost ultimile cuvinte pe care le-a mai auzit fata preotului Murărescu și, cu un ultim efort a reușit să mai spună unei asistente medicale: „Vreu lumină! Lăsați să
VREAU LUMINĂ, LĂSAŢI SĂ INTRE SOARELE... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354103_a_355432]