17,219 matches
-
personalizeze dorințele fiecăruia... Am citit despre succesul pe care l-ai avut la concertul cu Filarmonica din Berlin. M-am cutremurat atunci când, doar peste trei zile, sediul filarmonicii berlineze a fost cuprins de flăcări, chiar în timpul concertului. Tot urmărind cum alergi și tu prin lume, mă gândesc dacă nu cumva trăiești același sentiment acut al singurătății, al insului cu rădăcini care plutesc mereu prin aer și iar mă întorc la finalul rugăciunii bunicului meu drag: "Nu-i depărta prea mult, Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
m-au fixat ca-ntr-un insectar al răului și în acel moment mi-am adus aminte despre ce-mi spusese prietenul meu, fostul est-german: "Am trăit sub microscop, ca un microb..." Brusc, mi-a venit să vomit și, aproape alergând, am început să caut din ochi toaleta. Când m-am întors, omul dispăruse, iar recepționera, alta decât cea care-mi transmisese și confirmase mesajul "convocării", m-a privit mirată: "Domnul? Care domn? De ce domn întrebați?..." Trecuseră niște ani de la "plecarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
foarte mult la viața dirigintei, care avea de educat o clasă ca a noastră și, în plus, acum mai avea și un bebeluș personal, simțind pericolul, gândindu-mă că poate proful de mate nu va putea rezolva situația critică, am alergat repede la soțul doamnei și i-am spus, agitat, că doamnei i s-a făcut rău în bucătărie. Omul, iubitor de felul lui și foarte priceput în asistență medicală, după cum aveam să văd, a alergat într-un suflet, urmat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
putea rezolva situația critică, am alergat repede la soțul doamnei și i-am spus, agitat, că doamnei i s-a făcut rău în bucătărie. Omul, iubitor de felul lui și foarte priceput în asistență medicală, după cum aveam să văd, a alergat într-un suflet, urmat de mine și de alți câțiva, și ajuns la fața locului, a rezolvat problema într-o clipită. L-a desprins cu greu pe prof de gura doamnei aflată în mare suferință și i-a aplicat acesteia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
din școală. Nu se poate să n-o știe și pe asta... Tony, care arăta ca și cum se aștepta să-l măture uraganul Donna, cu doi de n, a respirat lung, așa cum făceam noi la ora de gimnastică, după ce profesorul ne alerga ca pe niște iepuri. Detectivul și-a luat încă o porție de pradă din podoaba capilară și s-a repezit către Tony: " Ieși afară, nemernicule!"... Apoi s-a întâmplat ceva foarte curios: a trebuit să învăț încă două formule la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nicio reacție... E dată dracului Lili asta. Mie nu mi-a trecut prin cap, în tinerețe, o invenție ca asta: pui mușcata pe balcon, la mare vedere, și semnalul că prostănacul nu-i acasă e dat... Și-ai văzut cum aleargă sportivul? E ca sabaca lui Pavlov. Cum vede mușcata pe balcon, cum aleargă spre Lili, de zici că-i campion olimpic la iuțeală de picior... Stop. Apar noutăți: datul în bărci, deși prin apropiere nu-i lacul Cișmigiu; sabaca; Pavlov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cap, în tinerețe, o invenție ca asta: pui mușcata pe balcon, la mare vedere, și semnalul că prostănacul nu-i acasă e dat... Și-ai văzut cum aleargă sportivul? E ca sabaca lui Pavlov. Cum vede mușcata pe balcon, cum aleargă spre Lili, de zici că-i campion olimpic la iuțeală de picior... Stop. Apar noutăți: datul în bărci, deși prin apropiere nu-i lacul Cișmigiu; sabaca; Pavlov... Urechea mea muzicală le reținea, dar de priceput, ioc... Vin iar la știrile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
plec, Milică, omul care părea că nu vede vreodată pe cineva, s-a oprit din cântat și mi-a făcut semn să mă apropii... De când cânți?... Am rămas uimit de întrebare... Te-au dat de gol degetele. Tare frumos mai aleargă... Milică a zâmbit frumos, neasemuit de frumos. S-a uitat lung la degetele mele, a pus apoi mâna în pălărie, a luat banii pe care îi dădusem chiar și alții în plus și mi i-a băgat în buzunar. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
despre lady și El-Zorab. Au devenit o legendă, pe insulă. Caii pot simți de la sute de metri, chiar și pe apă, apropierea unei ființe dragi. Acum El-Zorab știe despre ce-i vorba. Nu mai așteaptă la țărm. Când îl slobozesc, aleargă aici. Chiar că este cea mai frumoasă legendă de Little Cayman... El-Zorab, altă tăcere. Semn de tristețe, urechile-i sunt pleoștite. Când au prietenii în siguranță, caii au urechile ciulite. Acum nu-l interesează verdeața din jur, nici apa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ofilit. Mă rog la rugul crucii tale. Aerul își schimbase mirosul și în textura sa era impregnată boală. Copacii erau în rânduri, sinistru de ordonați, de parcă ar fi fost plantați de om. "Pășește ușor" sau "agonia sufletului". Ciorile se împleteau, alergând în interiorul unui cerc, ca într-un dans ritualic, pregătitor. Însă nu m-am putut bucura suficient de formele lor, de împletiturile lor, întrucât dispărură după coroana mare a unui nuc de-acum bătrân. Le văzusem de pe deal în lateral și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
în jur era atât de uman și monoton, iar trecutul îl lăsa să-i revină mereu în urechi sub formă de ecou și cu o rezonanță nesigură de apartenență la o realitate. Astfel încât. Tuși și își suflă nasul. Răcise. Umbre alergau posace sau fericite pe trotuar, ea însăși era o umbră, o pană plutind într-o adiere a unei seri de vară cu eleganța fulgilor de nea și mlădiindu-se discret în muzica tăcerii. Îi luă mâinile lui Emil, i le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cerc se-nvârtește: e rococo. Vise sălbatice și vise de noapte se împletesc în coroane de flori, razele multe nu se țin departe, și vin și ele în caseta de spic. Se adună, se zbat, lunecă unele spre altele, vin, aleargă, nu se zăpăcesc, însă pe noi ne zăpăcesc. Ritmul diferă, nu există un ritm. Nu aș vrea ca în aceste clipe luna să înceteze să lumineze, nici nu aș vrea să nu mai văd spectacolul de culori în noapte. Flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
face un om bun din fire pare mai puțin decât cel pe care ți-l face omul din suflet, exclusiv. Poate pentru că sperăm într-un merit personal în cea de a doua situație ). Iar despre nesațul nostru explicat astfel: Nu alergăm după mai mult, doar nu schimbăm nevoile închizând ochii de durere. Iar clișeele de genul: ,,Omul nu e niciodată mulțumit'', ,, Banii n-aduc fericirea'' nu sunt acceptabile, deoarece omul poate fi mulțumit în condițiile X, Y, Z (iar dacă acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nu monopolizez. Suficient de inteligentă încât să nu fac fixații, însă să-mi înaintez imaginea individuală. Și poate prea multă viață nu chiar în detrimentrul clasei, sau al liniștii, nu deplasată, deloc puerilă, încât să se vadă că sunt vie. · Alerg pe câmp cu mieii. Le pipăi blănița. Mă acopăr cu lâna tunsă. Mă plac copiii. Alerg mereu spre mai departe. Și de ce nu? Cred că viața merge înspre mai bine. Și aici, chiar aici, în noi și cu noi e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Și poate prea multă viață nu chiar în detrimentrul clasei, sau al liniștii, nu deplasată, deloc puerilă, încât să se vadă că sunt vie. · Alerg pe câmp cu mieii. Le pipăi blănița. Mă acopăr cu lâna tunsă. Mă plac copiii. Alerg mereu spre mai departe. Și de ce nu? Cred că viața merge înspre mai bine. Și aici, chiar aici, în noi și cu noi e bine. · Și eu pot fi rea cu ei însă nu vreau. Nu vreau să insist. Dragostea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
bețe-n roate) Vine. Îl văd. Îi împușcă pe toți. Ce vrei în schimb? Un weekend cu tine. Se face. Și ne întoarcem la cabană. Pe drum nu prea vorbim. Eu tac, el mai spune câte ceva. Ajungem noaptea pe la 12. Alerg și mă schimb. Cinăm. Și apoi mă așez pe pat. El face la fel. Mă sărută cast pe frunte și-mi zice noapte bună. A doua zi mergem la plimbare. Ne jucăm în natură, ne învârtim și totul se termină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
uitat cartea de identitate, banii, cheile locuinței, dă ultimele instrucțiuni sorei sale, pe care o sărută cu toată dragostea, își ia geanta și o zbughește pe ușă, alarmată fiind că ceasul îi indica întârzierea în care se afla. Merge aproape alergând să nu piardă trenul cu care trebuia să plece la București. Străbătând parcul, când să treacă pe o altă cărare ca să-și scurteze drumul, îi iese în cale un băiat cu care se lovește fără voia niciunuia din ei, îi
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
înfățișat o priveliște minunată; un câmp înverzit cu multe, multe flori frumoase și cu o lumină tulburătoare. Atât de mult mi-a plăcut că am uitat de îngrijorarea pe care o avusesem pe acel coridor și bucuroasă, am început s alerg pe acea câmpie printre flori. Simțindu-mă ușoară ca un fulg am alergat până am ajuns la o răspântie de drumuri. Nu știam pe care drum s-o iau: pe cel din dreapta, sau pe cel din stânga. În momentul acela, am
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
cu o lumină tulburătoare. Atât de mult mi-a plăcut că am uitat de îngrijorarea pe care o avusesem pe acel coridor și bucuroasă, am început s alerg pe acea câmpie printre flori. Simțindu-mă ușoară ca un fulg am alergat până am ajuns la o răspântie de drumuri. Nu știam pe care drum s-o iau: pe cel din dreapta, sau pe cel din stânga. În momentul acela, am auzit o voce din senin care mi-a spus: „Întoarce-te! Întoarce-te
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
cazul că ar veni și Elena, ceea ce l-a bucurat pe Matei). Tot pe la ora zece. —Sărut mâna! Poftă bună! —Mulțumesc! La fel îți doresc și ție! Servus! Elena, care auzise zgomotul motorului mașinii ce se oprise la poartă, a alergat în fuga mare s-o întâmpine pe Cecilia. Cum a fost întâlnirea voastră? —Ca toate întâlnirile, frumoasă. —Îți place tipu’? —E drăguț. Cred c-ai făcut furori cu rochița asta pe care ți-am ales-o. —Te-ai întors Ceci
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mai anunțat. —Ai fost cu Matei? era curioasă să afle colega ei, Simona Ionescu. —Cu Matei, cu Leontina și cu Gelu. Unde ați fost? — La Gârla Mare. Toți întrebau de voi. V-ați simțit bine, nu? —Nemaipomenit. Am înotat, am alergat, am stat pe iarbă, am discutat. Cel mai fericit a fost Matei. Cred și eu, pentru că erai cu el. am văzut că te iubește mult. Cu neamțul acela alt tău, despre care îmi povesteai cândva, cum a rămas? —Robert? Nu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
cele mai înalte. — După câteva exerciții de spart urechile pe aici, ai fi numai bună de dus acolo. Să știi c-aș fi, dar mă duc în Germania. Ce păcat! Se pierde o soprană atât de bună, o ironiza Elena alergând prin casă urmărită de soră-sa care avea chef de joacă. Jucați-vă, jucați-vă, dragile mele, că de mâine încolo rămâne casa goală, își exprima regretul Silvia. Să nu cumva să plângi, mamă! Că nu plec pentru vecie și
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
iubirea-i un simplu sărut. Îmi pare rău! Venisem pentru altceva. Te las să-ți împlinești iubirea cu cine vrei și cum vrei. Nu mai avem ce discuta. Cecilia își ia repede poșeta de pe scaun și pleacă înfuriată pe ușă, alergând pe coridor. Matei după ea îi strigă: —Cecilia, stai nu pleca! Te rog, iartă-mă! Coborând repede scările, furioasă cum era, îi trage și Elenei o înjurătură că o determinase să încalțe sandalele cu tocul înalt ce o îngreunau acum
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
fac, e hotărâtă Elena, bucuroasă că tatăl său nu s-a împotrivit mult. Acum avea o ocupație plăcută. Toată ziua se învârtea pe lângă cățel. Îi dădea de mâncare, îl ținea în brațe. Când i s-au vindecat lăbuțele, se juca alergând și chemându-l după ea. Se ascundea și-l striga ca s-o caute. Din când în când îl spăla folosind șamponul de baie al mamei, ceea ce Silviei nu-i prea convenea. Îngrijit bine creștea din zi în zi. Se
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
atentă să n-o ia prin surprindere, că dădea cu ea jos, fiindcă devenise puternic. Stai cuminte, Lupaș! că te bat, ridica tonul în timp ce câinele se zbenguia și mai mult, culcându-se la picioarele ei, ridicându-se, sărind în jurul fetei, alergând, depărtându-se și iarăși revenind cu respirația accelerată, cu gura deschisă în care limba nu-și mai găsea locul. —Astâmpără-te! Ce ai? —Ham! Ham! Ham! Lătra el fericit ca într-un dialog cu stăpâna, așezându-se în coadă în fața
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]