7,971 matches
-
dezlege de zor sforile care țineau gura sacului legată de copac. Nu se știe cum, chiar când se căznea să dezlege sforile, cu o mană ținând gura sacului strâns, să nu fugă jderii, a simțit cum un picior i-a alunecat, celălalt l-a urmat, și se văzu prăvălindu-se spre rădăcinile bradului. Când a ajuns jos, s-a lovit urât de tot de rădăcini groase, simțind cum i s-au zbrelit coastele și cum i-a pârâit un picior. Iaca
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
Miron Costin - O idee bună nu se pierde niciodată. Posesorul ei poate muri, însă ideea va renaște oricând în mintea altcuiva. Thomas Edison - Nu toate abisurile sunt la fel de adânci; unele nu au decât adâncimea necesară pentru a te înghiți dacă aluneci în ele. Leonardo da Vinci - Viața bine folosită e de lungă durată. Leonardo da Vinci - Omul seamănă cu o pasare măiastra, dar numai după ce-și găsește perechea poate să zboare. ion untaru Referință Bibliografica: Citate memorabile (95) / Ion Untaru
CITATE MEMORABILE (95) de ION UNTARU în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347716_a_349045]
-
de face aluzie la un poncif prea vehiculat pentru a-l persifla. Desigur, potriveala sufletelor împerecheate nu e chiar măgulitoare. suflete pereche - dânsa prea decoltată el cam deocheat Pe aceeași temă, a cuplului deocheat, jocul de cuvinte cu fundal publicistico-literar alunecă pe nebăgate de seamă spre veșnica meteahnă a traducerii în amor. Soția este cu siguranță bibliofilă. soț de poveste - traduceri după traduceri-n ediții de lux Iar de data asta, situația incendiară își etalează fățiș rezultatele deja scontate: foc mocnind
VASILICA GRIGORAŞ de CORNELIU TRAIAN ATANASIU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350005_a_351334]
-
frântură de timp și-a hotărât sensul așteptării: dincolo de sentimentele în care îi strălucise inima. Ii erau dragi așa frumoși și delicați, înlănțuiți în îmbrățișarea iubirii. Și anii s-au îmbrăcat, s-au dezbrăcat de apatie, și pașii i-au alunecat în pierderea, în construirea drumului pe care să îi cânte inima, acasă, în suflet... I-a zărit înlănțuiți într-o îmbrățișare și de atunci brațele ei s-au coborât vlăguite de inundația privirii, așteptând o altă îmbrățișare a vieții pentru
POVESTEA UNEI ÎMBRĂȚIȘĂRI de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350027_a_351356]
-
în care se naște iubirea Sunt numai parfumuri de roze. Acolo vin fluturi să-și clătească privirea Cu iasomii, trandafiri, tuberoze. În lumea în care se naște iubirea Sunt numai cuvinte de pluș. Să mângâie suflete le este menirea, S-alunece lin pe arcuș. Și lumea în care se naște iubirea E limpede apă și-i aspru pârjol, Făcută-i din inimi ce-și duc fericirea, Pământului, dându-i ocol. Gând de seară Îți trimit un gând de seară, În speranța
SECTIUNEA MEA DE POEZIE DIN VOL.VI SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349998_a_351327]
-
În jur sunt prinți și sunt prințese: Se învârtesc în cercuri mari de viață. În pieptul meu o vrajă tainic țese Iubirea pentru cel ce-mi stă în față. Dintr-o privire, el îmi cere mâna Și eu mă văd alunecând ușor Spre omul care-l vreau pe totdeauna Și pentru care simt teribil dor. Plutim, dansând și-ntâia dată Cuvintele vrăjite ne-mpresoară. Îl simt cum ochii-mi verzi îmi cată Și sufletul începe să mă doară. Alerg să mă
SECTIUNEA MEA DE POEZIE DIN VOL.VI SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349998_a_351327]
-
zi, se disipează Și-mi șterge anotimpul de culori. M-agăț de zmeie ce-mi înclină gândul Înspre-ntomnări și temeri ruginii... Când altor mări de dor le vine rândul Să se reverse-n valuri argintii Peste cuprinsul ne-mblânzit de sete Alunec pe pojghițe de cuvânt Ce vor în orice pas să te repete, Calc apăsat și mă-nfășor în vânt, Pun zborul frânt al clipei în atele, Și-mi plec genunchii pentru vindecări, Scot cântecul absurd din ghilimele Și-mi pregătesc
DOR, DOR, DOR de AURA POPA în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350064_a_351393]
-
plin, cu strălucire de la Lună. Azi te privesc, sufletu-mi tremură, o frunză, mă tem de ceasul ce aduce semn de infinit, de bratele-mi întinse, destinul o să te-ascunză, rămâne-voi pe lume ramul tău rupt, nedefinit. Oglinda mamei Alunecă pașii pe drumul colbăit cu-mpietrite buze,palid pe cărare, mi-nghite satul mersul cadențat în care copilăresc amintirile. Pe prispă casei te zăresc visând La piept, ții mâinile împreunate-n amintirea unui legănat de prunc. Pe unde, pentru cine
BUCHET PENTRU MAMA... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350050_a_351379]
-
incomplet. Exagerarea în respectarea zisei distanțe jurnalistice la prezentarea unei personalități subjugă scrisul pe care nimic nu-l poate inspira mai adevărat, decât libertatea! Nu e aceeași să bei din fântână, ori să bei din fluviu, nu e una să aluneci ori să zbori. Poate că de aceea, într-o viață de om și o ascensiune de artist, Tora Vasilescu s-a bizuit pe fluviu și pe zbor! Și-atunci, cuvintele despre ea nu pot fi scheme de cuvinte! Magicul bine
TORA VASILESCU LIBERTATEA ŞI ROBIA DE A IUBI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350054_a_351383]
-
optul de rapel, buclele, dispozitivul gri-gri, casca, săculețul pentru carbonatul de magneziu, buclele și încălțămintea adecvată discutând.) Păpădie: Eu rămân aici. Piatră: Nu ai pic de bărbăție în tine, Păpădie! Păpădie: Mai bine așa, Piatră, mult mai bine, decât să alunec și să mă fac bucăți. Sfinx: E așa de plăcut să simți nepătrunsul în aerul rece al văzduhului. Păpădie: Tu ești puternic, Sfinx! Eu sunt asemeni apei domoale care se ferește să-și sape drumul prin păduri întunecoase și văi
LUMINA UITATĂ DIN STÂNCĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350035_a_351364]
-
Urcăm! Sfinx: Pornim împreună. Păpădie: Renunțați! (Piatră și Sfinx încep să escaladeze muntele. Ploaia îi izbește în față. E atât de deasă, încât nu se mai zăresc unul pe altul. Din când în când câte un fulger le luminează calea. Alunecă. Se agață din nou.) Păpădie (din adăpost): Nu-i mai văd. Nu știu ce s-a întâmplat cu ei. Sunt încăpățânați. Nu m-au ascultat deloc. (Încearcă să facă câțiva pași, dar se întoarce în adăpost.) Este imposibil. (De pe muntele stâncos se
LUMINA UITATĂ DIN STÂNCĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350035_a_351364]
-
nu fusese un aliat, acoperise tot ceea ce fusese de valoare dar, mai ales, îi acoperise cutezanța pentru care fusese atât de admirată cândva. Pentru ea, ceea ce ar fi putut deveni „mai târziu” reprezentase „prea târziu” sau chiar „mult prea târziu”. Alunecă spre puntea umedă cu o ultimă privire spre cerul prea curat și prea albastru, simțind de undeva, un ceva care încerca să-i ancoreze trupul. - Când ai mâncat ultima oară? Abia deschisese ochii, iar întrebarea răstită o lovi în față
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]
-
de un mic ponton ascuns în umbra groasă a unei sălcii imense. - Am ajuns! Mona clipi prin semiîntuneric, căutând din priviri casa. Nu o zări până în momentul în care intrară în zăvoiul de pe malul mlăștinos pe care tălpile sandalelor îi alunecau mai ceva ca pe schiuri. Se sprijini de un trunchi încrețit și aspru, crescut în dreptul unei cărări pavate cu piatră neuniformă, măsurând fațada galbenă a unei căsuțe care nu corespundea deloc viziunii ei oribile. Decentă. Cam acesta ar fi fost
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]
-
care îl turnase din belșug la spălarea hainelor de pat, își făcea treaba. Mirosul în cameră se schimbă imediat, iar Mona se întinse sub așternuturi, încrucișându-și brațele sub ceafă, pregătită să citească în stelele strălucitoare. Pe când era aproape să alunece în lumea viselor, un zgomot ușor o făcu să deschidă ochii. Sări în vârful patului, trăgând pătura în jurul ei. - Dumnezeule! Ce crezi că faci? - Ce pot să fac la această oră? Mă pun în pat! - Nu ai auzit de pijama
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]
-
Ghervescu îi freacă mîinile și încheieturile. - Repede Elena... ieși în stradă și strigă o birjă! ordonă Victor. - Domnule Colonel, unde vă doare? Victor îi ia mâna stângă și-i caută pulsul. - Îîîî...Colonelul se luptă să pronunțe, dar limba-i alunecă și se dizolvă în dantura falsă. -Domnule Colonel, mă auziți? Puteți să zambiți, vă rog? Ii cere Victor. Gura Colonelului rămâne rigidă, colțul buzelor afundate spre stânga . Mintea-i este înămolită în vise mușcătoare despre vânătoarea ursului, un urs care
PROZĂ SCURTĂ – DOUĂ POVESTIRI CU DIALOG de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350180_a_351509]
-
grădinii. - Spune-mi că mă iubești! El o îndeamnă în brațe. Ea-și află trupul înghețat ca la dentistul de pe Strada Mare. - Totul va fi ca mai-nainte. El se-nfioară cu buzele pe gâtul ei cioturos. Ea simte un șarpe alunecând prin cioburi de sticlă. - Vreau să fim fericiți! Cum am fost înainte! El îi prinde trupul ca lemnu-n derivă. Ea înoată-n ape la margine de timp. - Să fiu îngrijorat? El o eliberează din brațe. Ea pășește în visul ei
PROZĂ SCURTĂ – DOUĂ POVESTIRI CU DIALOG de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350180_a_351509]
-
nr. 736 din 05 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului POEZII DE AL.FLORIN ȚENE Bobârnacul după amiezii Copii ronțăiau neliniștea, barcagiul dă câte un bobârnac gândului și chiștocul țogării sfârâie sun cțlcâi, amețitoare oră rotundă cuprinzând soarele după amiezii ce alunecă în neștire spre îmbrățișarea cu marea, noi suntem așa cum ne știți, cum ne cunoaștem trecutul, cum ne înțeleg cei care vin, mai puțin triști și gânditori așa ca bronzul lui Ovidiu patina de timp, ca barca trasă pe mal și
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350210_a_351539]
-
omul de lut din Hamagia, vâslim și noi cu nasul în nisip Frumos ne sfârâie călcâiele după Nadine ieșite din mare. Subânțelesul unei idei Calmă înserarea strecoară sunete musicale în subânțelesul vorbelor rostite, dorul foarfecă un petec de cer și alunec, nu ați ghicit, nu în jos, în sus duios luna îmi gâdilă tălpile, ard ca o idée ce-mi scapă, mereu săgetez cu speranța distanța timpul și constelațiile și te cred de ciocolată pe malul mării, imaginea gării îți fuge
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350210_a_351539]
-
arăta acum atât de groaznic încât Zala nu se mai putea privi în oglindă. Una dintre cele mai frumoase prințese, sortită să își poarte cu ea hidoșenia până la moarte... Părinții nu și-au schimbat atitudinea față de ea, dar fata a alunecat într-o extremă care până atunci fusese greu de anticipat: i se părea că aparține, de acum, unei alte împărății, a Întunericului. Plimbările prin pădure le făcea noaptea, pentru a nu fi văzută de nimeni. Astfel, companionii ei au devenit
LEGENDA PRINŢESEI ZALA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350220_a_351549]
-
Să spun totuși că am venit pe lume într-o familie de intelectuali, fără însă a dobândi pe parcurs cultura și abilitățile lui Emanuel, iar, în tinerețe, am cochetat cu fotbalul amator și cu concursurile de băut bere, fără a aluneca însă în trivialitatea și apucăturile lui Marcel. Am încercat să iau de la viață ceea ce mi s-a părut esențial, într-un soi de formare autodidactă, m-am bucurat să descopăr tainele scrisului, am iubit întotdeauna arta, frumosul, lucrurile rafinate. Mi-
UN SIMPLU ŞI LETAL DE CE ? de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350201_a_351530]
-
O semnătură falsă în cartea istoriei, un autograf tremurat. Va opri, însă, pentru totdeauna, iluzia. Acel sentiment complet cretin că lucrurile ar fi altceva decât ceea ce sunt. Gata, m-am hotărât. Să-mi iau totuși pelerina de ploaie, ca să nu alunec involuntar sub vreo mașină. Să fie un gest asumat, responsabil. Subteran, îndrăznesc să adaug. "Chiar așa? Crezi că s-a terminat totul? Știi de ce se întâlnea cu tine cea pe care ai numit-o Penelope Cruz a cartierului? Pentru că își
ULTIMA PROVOCARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1645 din 03 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350195_a_351524]
-
poem-roman mi-am adus aminte de “Divina Comedie “ a lui Dante Aligheri. Dacă în această capodoperă marele scriitor face o călătorie imaginară în cele trei compartimente ale lumii de după moarte, în cartea lui Pavel Marcel Morariu personajul plonjează în transcendental alunecând în trecutul primordial pentru a descoperii universul “facerii lumii”. “Regeneza “este o operă plină de dramatism, descriind fără enfază, “biruința ADN-ului “, când Dumnezeu a populat planeta Pământ cu ființe și plante, inclusiv cu ființa om, dotândule pe fiecare cu
UN ROMAN CA HERMENEUTICĂ INTERPRETATIVĂ A SEMNELOR VIEŢII PE PĂMÂNT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361776_a_363105]
-
autorul subliniază că omul a modificat ce Dumnezeu a dat și programat. Călătoriile în spațiu cu cutia de fildeș în care se găsea siringile și un papirus de nedescifrat fac din aceste pagini o adevărată literatură științifică-fantastică.În acest context acțiunea alunecă spre “conflictul “ noii creații de administrare a noului AND și alegerea oamenilor care să beneficieze de acesta. Creatorul, prin Om , devine un Artist care, la început, reușește să-și promoveze intențiile prin implementarea noului A.D.N, prin ordine, în Vila
UN ROMAN CA HERMENEUTICĂ INTERPRETATIVĂ A SEMNELOR VIEŢII PE PĂMÂNT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361776_a_363105]
-
mult tropicale... Era uimit. Soarele, la asfințit, ca un glob vaporos, orbitor, uriaș...” Imposibil! Soarele este dincolo de munți, dacăp nu a dispărut după orizont”... Ploua ca într-o seră supraîncălzită și supra saturată, un aer înabușitor... Bocancii i se afundau, aluneca și abia mai înainta, l-a cuprins teama. S-a rostogolit peste o piatră, pe pantaextrem de abruptă. I se părea sau chiar cădea acum în gol... Un gol care nu se mai sfârșea... Trecuse mai bine de două ceasuri
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361799_a_363128]
-
08 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Ninge! Marea se zbate, mugește și strigă. Ninge! Ninge cu fulgi mari și grațioși, lin se așterne covorul imaculat al iernii. Privesc scânteierile zăpezii, a milioanelor de oglinzi strălucitoare ca pulberea de stele ... și alunec în basm. E anotimpul viselor de cristal și al fulgilor de nea coborâți din cer pe aripi de înger. Covorul de nea se așterne uniform, pe case, pe străzi, pe copaci, pe plaja mării și pe digul din portul Tomis
LA CUMPĂNA DINTRE ANI...2011-2012 de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361873_a_363202]