5,281 matches
-
alte părți sau se nimereau la soră-sa în lipsa lui. Păreau grăbite, plutea în jur un nor de precipitare haotică, un soi de mâncărime viscerală care le făcea să se hlizească. Roșioara parcă ar fi dat tonul, incitându-le la aluzii porcoase de doi bani, că hai mai repede, dragă, să dăm din craci cu nădejde, să nu ne-o ia alții ’nainte la vot și hai, Getuțo, mișcă-ți fleașca... P-asta o știa cel mai bine, fiind nelipsită de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
bate copiii. Copiii sunt ocrotiți de lege, care lege e respectată de întreg personalul. Copiii sunt iubiți, educați, îndrumați, ei fiind viitorul și chezășia visului de aur - jupânu’ e gata oricând să-ți dea în cap cu firma asta. Orice aluzie la apucăturile sadice ale lui madam Trifu devine numaidecât o invenție și o mizerie care ar pleca din biroul ăsta și ar zbura printre profesori și supraveghetori, ca să fie răstălmăcită cum nu se poate mai rău pentru Rafael. Se știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
aș fi mâncat de vie ca să te simt cum miști în mine să mă saturi, să-mi dai curajul vieții, dragostea mea, să-mi dai viață. Simțeam cum se scurge viața din mine, iar în rest, vorbe, vorbe de clacă: aluzia lui că-i sătulă, c-ar fi mâncat la bărbați pe săturate, până i s-ar fi aplecat, era, desigur, prea subtilă pentru ea. Degeaba că s-a săturat, că n-arăta deloc sătulă, și nu-i ardea de aluzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
aluzia lui că-i sătulă, c-ar fi mâncat la bărbați pe săturate, până i s-ar fi aplecat, era, desigur, prea subtilă pentru ea. Degeaba că s-a săturat, că n-arăta deloc sătulă, și nu-i ardea de aluzii deștepte, de cât de pornită era pe bărbații de-aici, care după ce că-s faliți în ultimul hal, nu se uită nici în oglindă, ce mai, te dezgustă. Ai dreptate, draga mea, ce dracu’ mai pot să zic? Și iarăși că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mai frumos lucru pe care l-a văzut vreodată: ea pășind peste țeasta lui, pântecele supt și pubisul ei semeț, înalt, agresiv, la fel ca pomeții și chipul ei, și la fel de sfidător ca privirea ochilor albaștri, și-i era limpede aluzia, păi, n-are decât să se uite-n oglindă ca să vadă câte parale face și, totodată, să-i vadă și pe bărbații ăia fatali la care o trimite, faliți, frumoși ca dracu’, mitocani, mârlani, iresponsabili, cretini și puși pe rele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
am umilit, și tot nu mi-a ajuns. Sunt lucruri aflate mai presus de înțelegerea noastră, dragostea mea, și uite că nici tu nu-l cunoști pe taică-tău atât cât pretinzi... Nici pomeneală să-l atingă pe bătrân presupusele aluzii ale lui Rafael. N-arată că s-ar preta la numere lacrimogene. Rafael îl citește din mers: neclintit și tare ca stânca, pe cât o părea el de spășit și de înstrăinat, cu fața asta ca arama încinsă, ciocănită mărunt. Bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
la toaletă pentru musafiri, mascându-mi astfel interesul față de ea. Eu personal nu o citesc, dar o iau pentru cazul În care invitații mei sunt constipați, Înțelegeți? Lesley se uită cu intensitate la ceas și, cum nu mă prindeam de aluzie, adăugă: — Sam, e și zece, iar lecția ta trebuia să Înceapă la patru fix... — Prostii! Am sărit În picioare și-am coborât rapid, străduindu-mă să par genul căruia nu-i pasă dacă a citit sau nu articolul despre bebelușul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
sandviș, zise el, cu aerul cuiva care oferă un pretext. Acum te Întorci? — Da. — Și eu, spuse, mergând alături de mine. Ce-ai mai făcut În ultima vreme? — Am trecut pe la Fliss, i-am răspuns absentă. Jeff luă replica mea drept aluzie și pufni: — Fliss! A scăpat cam ieftin, după părerea mea! M-am uitat la el. — Te referi la cearta ei cu Linda? — Ah, s-au certat? Întrebă el surprins. Nu știam. Dar situația dura de ceva vreme. — Ce situație? am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
zile, turbanul negru Înfășurat strâns și ochii ieșiți din orbite Îi stârnesc mirarea. Studentul Îl sâcâie, cu surâsul pe buze: Când te numești Omar, nu e să-ți croești drum prin părțile Kashanului. Khayyam Își ascunde surpriza. A Înțeles, totuși, aluzia prea bine. Prenumele său este acela al celui de-al doilea succesor al Profetului, Califul Omar, urât de șiiți pentru faptul de a fi fost un rival aprig al părintelui lor fondator, Ali. Dacă, pentru moment, populația Persiei este, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
sendviș pentru el, pe care-l Însoți cu un pahar de vin. Iritarea Îi trecuse În cea mai mare parte, dar sentimentul care Îi lua locul Încet Încet nu era mai liniștitor. Își amintea fraze pe care le spusese femeia, aluzia la ambiguitățile care Întotdeauna se plătesc și descoperea că toate vorbele pe care le rostise ea, deși pertinente În context, păreau să conțină un alt sens, ceva ce nu se lăsa prins, ceva care inducea supliciul lui tantal, ca apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
n.t.) 3. Replică rostită de gigantul Adamastor În epopeea Os Lusíadas când și-a dat seama, pe când o Îmbrățișa, că ceea ce i se păruse a fi În depărtare nereida Thetis nudă, era, de fapt, o stâncă. (n.t.) 4. Aluzie la sonetul Alma minha gentil (Suflet blând) de Luís de Camões (n.t.) 5. Alăturare a patru zicale portugheze, respectiv Năo há uma sem duas, Năo há duas sem três, ambele corespunzând, la origine, proverbului „O nenorocire nu vine niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
facă griji, îi spun eu, iar el mă privește încruntat, retrăgându-se din fața mea, ca și când eu aș fi fost dușmanul, și Zohara spune, eu pot să plec, dacă vrei, deși nu văd de ce trebuie să te ascunzi tot timpul, făcând aluzie la sarcasmul pe care crezusem că nu îl sesizase, iar eu spun, nu fac asta tot timpul, pur și simplu nu vreau ca ea să își facă griji, și asta este tot o formă de compasiune, nu? Mă năpădesc valuri-valuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
apoi urm\ream firele de telegraf. Din când în când zăream și rândunele poposind câteva clipe. Midori îi vorbea tatălui ei, îi ștergea sudoarea de pe frunte, îl punea să scuipe în șervețele, mai arunca o vorbă soției vecinului făcând mici aluzii și la prezența mea acolo, verifica perfuzia. Doctorul a venit să-și vadă pacienții la ora unsprezece și jumătate, așa că eu și Midori am așteptat pe culoar. Când a ieșit, Midori l-a întrebat cum îi merge tatălui ei. Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
film cu Daisy sau când ies cu băieții după partidele lor de fotbal. De obicei, mă gândesc că în astfel de momente sunt în siguranță, pentru că îmi umplu timpul cu diverse activități. Însă nu e chiar așa. Cea mai mică aluzie ori cea mai mică asemănare cu vreun tip oarecare mă face să cad din nou în gaura neagră a nefericirii. Duminică noaptea citesc toate mailurile pe care mi le-a trimis, lucru pe care-l fac doar în situațiile disperate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
entuziasm, încât vrea ca toată lumea din jur să fie la fel de fericită. Știe că dacă pronunță numele lui Jake cu Davey de față, eu o să roșesc și vrea să pună puțin gaz pe foc, strecurând fie și o cât de mică aluzie la o eventuală întâlnire amicală a mea cu acesta. Reușesc să mă abțin să nu-i torn paharul de vin pe blugii de firmă (pe care știu că a dat o avere). În schimb, îi spun: Vrei o măslină, Daise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
înghețata lui, cu lingurița lui? După ce ți-a zis că nu sunteți făcuți unul pentru altul? O aprob din nou. —Este revoltător. Ți-a dat papucii, ca apoi să se dea imediat la tine? — Chiar îmi făcea ochi dulci și aluzii deocheate, precizez eu, în timp ce îmi savurez băutura. Zâmbea și mă privea cam pofticios. —Doamne! Ciudați mai sunt masculii ăștia! Te roagă: „Fii iubita mea și hai cu mine în weekend!“, dar în secunda următoare se răzgândesc: „A, nu, ceva nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
-mi păsările acelea preistorice amenințătoare din pânză roasă și fire metalice, libelulele acelea dușmănoase pe care o voință ocultă le pusese să atârne din tavanul naosului. Le simțeam ca pe niște metafore sapiențiale, mult mai pline de Înțelesuri și de aluzii decât pretindea În mod prefăcut textul inscripțiilor ce le Însoțeau. Zbor de insecte și de reptile din jurasic, alegorie a lungilor migrații pe care Pendulul le rezuma desenându-le pe jos, arhonți, emanații perverse, iată-le căzând asupră-mi, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Încălzită, se Învârte vomitând aburi, când prima eolipilă fusese construită de Heron, pe timpul Gnozei, ca mecanism pe care se bazau statuile vorbitoare și alte minunății ale preoților egipteni? Și ce era oare aparatul acela pentru studierea fermentației putrede, 1789, frumoasă aluzie la bastarzii rău mirositori ai Demiurgului? Un șir de tuburi de sticlă care, dintr-un uter În formă de bol, trec, prin niște sfere și conducte susținute de niște suporți bifurcați, Între două bășici, transmițând nu știu ce esență de la una la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
afla În sala sticlăriei, În loc să fie În aceea a instrumentelor optice, semn că era important ca prospectarea exteriorului să se petreacă În acel loc, cu orientarea aceea, dar nu Înțelegeam motivele alegerii. De ce tocmai cubiculul ăsta, pozitivist și vernian, alături de aluzia emblematică cu leul și șarpele? În orice caz, dacă aș fi avut tăria și curajul să mai rămân acolo câteva zeci de minute, poate că paznicul n-avea să mă vadă. Și subacvatic am rămas pentru un timp care-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dumneata“. Așa a făcut și cu mine tot timpul cât am lucrat Împreună, iar eu am apreciat acest privilegiu. „Dar dumneata cu ce te ocupi?” mă Întrebase cu simpatie, acum știu asta. „În viață sau În teatru?” am zis, făcând aluzie la decorul barului Pilade. „În viață”. „Studiez”. „Ești la facultate sau studiezi singur?” „N-o să credeți, dar cele două lucruri nu se contrazic. Tocmai sunt pe cale să termin o teză despre templieri.” „O, ce lucru groaznic”, zise el, „nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mâna, dacă nu pe maur, măcar pe o Închipuire de cal. Dar un co-templier Își dă seama de matrapazlâc și seara (se știe, În comunitățile astea invidia e la ordinea zilei), când În mijlocul satisfacției generale li se aduce carnea, face aluzii peste aluzii. Căpetenia intră la idei, bănuitul se Încurcă, roșește, trage pumnalul din teacă și se aruncă asupra ortacului...” „Asupra sicofantului”, preciză Belbo. „Asupra sicofantului, bine zis, se aruncă asupra mizerabilului, ciopârțindu-i fața. Ăla pune mâna pe spadă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nu pe maur, măcar pe o Închipuire de cal. Dar un co-templier Își dă seama de matrapazlâc și seara (se știe, În comunitățile astea invidia e la ordinea zilei), când În mijlocul satisfacției generale li se aduce carnea, face aluzii peste aluzii. Căpetenia intră la idei, bănuitul se Încurcă, roșește, trage pumnalul din teacă și se aruncă asupra ortacului...” „Asupra sicofantului”, preciză Belbo. „Asupra sicofantului, bine zis, se aruncă asupra mizerabilului, ciopârțindu-i fața. Ăla pune mâna pe spadă, se iau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Wagner (a se pronunța Wagnère) l-a psihanalizat pe Belbo gratis și fără ca vreunul dintre ei doi s-o știe. Sau poate că asta a fost mai târziu. Oricum, În ziua aceea a fost prima dată când Belbo a făcut aluzie la copilăria lui din ***. Ce e curios e că ea cuprindea povestea unor fugi - aproape glorioase, În gloria amintirii, și care totuși Îi reîncolțeau În memorie după ce, Împreună cu mine, dar și În fața mea, fără nici o glorie, deși cu Înțelepciune, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Îl sfătuise să se abțină să publice. Colonelul nu-i spusese acestuia că avea să vină la Garamond. Asta era tot. „Bine, bine”, zise De Angelis. „Ce impresie v-a făcut?” „Ni s-a părut un exaltat și a făcut aluzie la un trecut, cum să spun, puțin nostalgic, și la o perioadă petrecută În legiunea străină”. „V-a spus adevărul, chiar dacă nu pe tot. Într-un fel, era supravegheat, dar nu cine știe ce. Cazuri din astea avem destule... Iată, Ardenti nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ăsta-i cuvântul potrivit. Am văzut cel puțin zece cărți despre Hermes. Iar eu vreau să vă vorbesc despre un Proiect Hermes. Intrăm și noi În ramură”. „În creanga de aur”, zise Belbo. „Chiar așa”, zise Garamond, fără să sesizeze aluzia, e un filon de aur. Eu mi-am dat seama că ăștia Înghit orice, numai să fie hermetic, cum ziceai dumneata, numai să scrie acolo contrariul a ceea ce au găsit În cărțile de școală. Și cred că este o datorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]