3,081 matches
-
la un nou nivel al realității. Multă vreme, nimeni nu vorbi. - Hei, este grozav, într-adevăr, nu-i așa? Vocea de copil era plină de încântare. În timpul acesta, vântul începu să bată mai tare și mai înghețat. Gosseyn zâmbi cu amărăciune și zise: - Da, într-adevăr este... grozav. Majestatea Sa Imperială, Enin părea că nu auzea și nici nu simțea. Vocea sa deveni și mai plină de încântare: - Hei, ce faci tu într-un loc ca ăsta? Nu era prea greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
diferența dintre bine și rău. În timp ce gândea astfel, băiatul spuse din nou: - Așa că dacă mergem acolo, n-o să mai găsim un loc unde se poate locui. Gosseyn privea tăcut norul de fum negru care se profila pe cer, gândind cu amărăciune: Ei bine, nu tocmai morale, în cele din urmă..." Cu voce tare spuse: - Sper că n-a fost nimeni rănit. Distrugerea clădirii din depărtare îi aduse brusc în minte întrebarea de mai înainte: ce planetă era aceasta? Ce fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
originalul Gosseyn, oricum, el fusese cel oare luase hotărârea să vină aici. Drept consecință. Dan Lyttle și casa lui erau în pericol. De aceea, el și Enin nu puteau să dispară așa, în mod dodecimal. Nu era - constată Gosseyn cu amărăciune - momentul ideal pentru fixarea unui scop precis. Oricum, ridicându-și privirea spre Blayney, rosti aceste cuvinte mari: - Ce-ar fi dacă s-ar reveni la o guvernare onestă în orașul Jocurilor? 16 Tăcere! Blayney stătea acolo, în picioare, privind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
stătea lângă Patricia. Femeia oftă. - Am fost aproape ucisă o dată în acest coșmar, așa că aș putea s-o accept dacă trebuie, cu speranța că nu va fi precedată de durere. Cuvintele fuseseră rostite cu calm, dar aveau un gust de amărăciune care-l șocă pe Gosseyn. El își reveni repede, trase adânc aer în piept, înghiți, ridică mâna și arătă spre savantul care stătea de cealaltă parte a doamnei Prescott. Vocea Trei spuse: - Nu cred că e cazul să-ți pierzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
făcut pentru dânsa: faptele lui cele slăvite sunt trâmbițate în toate părțile; isprăvile lui cele mari împodobesc foile istoriei omenirei și meritele lui s-au învrednicit de o pomenire neuitată! Dar rumânii toți de obște au trebuit cu mai adâncă amărăciune să simtă pierderea lui Mihaiu. El a trăit destul pentru sine, pentru a-și face o slavă, un nume mare care nici o dată nu va peri; dar a murit prea de vreme pentru proiectele sale cele mari ce le formase
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de 7-8 ani și s-a mutat cu părinții în Spania, a avut de suferit din cauza drogurilor. Tatăl, care nu era mulțumit de banii care îi primea pentru munca lui și nici de condițiile în care locuia și-a înecat amărăciunea în băutură, apoi a început să consume droguri mai întâi să se relaxeze, să se poată odihni, apoi din ce în ce mai mult, fără să mai țină cont că are o familie de întreținut. Venea acasă cu ochii injectați din cauza drogurilor, făcea scandal
Vreau să zbor. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by PRICOP LUCIAN, Apostol Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1969]
-
însă nu vă fac această rugăminte decât ca să nu existe echivocuri... Ce-ai acolo, Varia? Varia se întorsese în cameră și, tăcută, îi întinsese mamei portretul Nastasiei Filippovna. Nina Alexandrovna tresări și, mai întâi parcă speriată, apoi cu o covârșitoare amărăciune, îl privi câtva timp. În sfârșit, îi aruncă Variei o căutătură întrebătoare. — Astăzi chiar ea i l-a făcut cadou, spuse Varia, iar diseară se hotărăște totul între ei. — Astă-seară! repetă parcă disperată, cu jumătate de glas, Nina Alexandrovna. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
griji și încercări, îmi odihnesc sufletul... — Vreți să treceți pe acasă? Nu! Vreau să merg... la căpităneasa Terentieva, văduva căpitanului Terentiev, care cândva mi-a fost subordonat... și chiar prieten... Aici, la căpităneasă, renasc sufletește și tot aici îmi aduc amărăciunile vieții și ale familiei... Și, întrucât astăzi am o mare povară morală, aș... — Mi se pare că și-așa am făcut o mare prostie deranjându-vă adineaori, bâigui prințul. Pe deasupra, acum sunteți... La revedere! — Dar nu pot, nu pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sarcina, începu Afanasi Ivanovici, e obligația de a nu relata nimic altceva decât fapta cea mai urâtă din viața mea. Desigur, în acest caz nu pot avea ezitări: conștiința și memoria inimii îmi indică imediat ce trebuie să povestesc. Recunosc cu amărăciune că, printre nenumăratele fapte, poate ușuratice și... neserioase, din viața mea, există una care a lăsat o impresie chiar prea puternică în memoria mea. Întâmplarea s-a petrecut acum vreo douăzeci de ani, când am trecut să-l vizitez pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Nastasiei Filippovna. Când intrase în camera prințului, Ganea era ostil și aproape disperat; dar, cică, între el și prinț s-au rostit câteva cuvinte, după care Ganea a stat cu prințul două ore, timp în care a plâns cu mare amărăciune. S-au despărțit în relații amicale. Această știre, aflată de toți Epancinii, era, după cum s-a confirmat ulterior, absolut exactă. Desigur, e ciudat că asemenea știri puteau ajunge atât de repede la destinație și aflate de cine trebuie; de exemplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
trei zile nu i-aș da mâncare, ea nici n-ar observa. Am luat mâna dreaptă a mamei, i-am împreunat degetele: „Binecuvânteaz-o, mamă, zic, merge cu mine la altar“; i-a sărutat cu înflăcărare mamei mâna. „Cred că multă amărăciune, zice, a îndurat mama ta.“ Uite, cartea asta a văzut-o la mine: „Cum, te-ai apucat să citești Istoria rusă?“ (Însă chiar ea mi-a spus odată la Moscova: „Ai face bine să te instruiești cât de cât, măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
iată, a și ieșit și nu mai vine și, totuși, peste zece minute sau peste cel mult un sfert de oră, își făcea din nou apariția. Kolea, care avea accesul liber la prinț, îi provoca lui Lebedev cea mai profundă amărăciune și chiar o ostilitate de om jignit. Kolea băgase de seamă că Lebedev stă câte o jumătate de oră la ușă și trage cu urechea la discuțiile dintre el și prinț, lucru pe care, desigur, îl adusese la cunoștința prințului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Ce minunăție! exclamă generăleasa, sincer entuziasmată, imediat ce se încheie recitarea. Ale cui sunt versurile? — Ale lui Pușkin, maman, nu ne face de rușine! exclamă Adelaida. — Păi, cu voi, omul poate ajunge și mai prost decât sunt eu! îi răspunse cu amărăciune Lizaveta Prokofievna. Rușine! Imediat ce ajungem acasă, să-mi arătați poezia asta a lui Pușkin! — Cred că n-avem nici o carte de Pușkin. — Din vremuri imemoriale, adăugă Alexandra, zac pe undeva două volume ferfenițite. — Trimiteți imediat pe cineva la oraș ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
era, probabil, foarte contrariat. Ippolit era încruntat, trist și parcă foarte uimit. În tot cazul, în aceste clipe începu să tușească atât de tare, încât chiar își pătă batista cu sânge. Boxerul era aproape speriat. — Eh, Antip! strigă el cu amărăciune. Și doar ți-am spus atunci... cu trei zile în urmă că, poate, nici nu ești cu adevărat fiul lui Pavlișcev. Se auzi o rumoare reținută de râs, doi-trei râdeau mai tare decât ceilalți. — Faptul enunțat chiar acum de dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pentru demonstrație: cum tatăl dumneavoastră, domnule Burdovski, un om total lipsit de spirit practic, primind cincisprezece mii drept zestre pentru mama dumneavoastră, a renunțat la serviciu, a intrat în combinații comerciale, a fost înșelat, a pierdut capitalul, nu a suportat amărăciunea, s-a apucat de băut, din care pricină s-a îmbolnăvit și, în sfârșit, a murit timpuriu, în cel de-al optulea an de căsătorie cu mama dumneavoastră. Apoi, după propria mărturie a mamei dumneavoastră, dumneaei a rămas în sărăcie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pentru ea, poate, este cuprinsă o satisfacție teribilă, nefirească, o răzbunare pe cineva? Uneori reușeam s-o aduc în starea că parcă iar vedea lumină împrejurul ei; dar imediat se revolta din nou și ajungea să mă învinuiască plin de amărăciune că mă consider mai presus decât ea (în timp ce mie nici nu-mi trecea așa ceva prin cap) și, în cele din urmă, când am cerut-o în căsătorie, mi-a declarat că nu-i pretinde nimănui nici compătimire superioară, nici ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
rămâi sănătos, spuse Rogojin. Știi că plec și eu mâine; să nu mă vorbești de rău! Dar, frate, adăugă el, întorcându-se repede, de ce nu i-ai răspuns nimic? „Ești fericit sau nu?“ — Nu, nu, nu! strigă prințul cu nemărginită amărăciune. — Asta mai lipsea, să spui: „Da!“, râse cu răutate Rogojin și plecă fără să mai privească îndărăt. PARTEA a IV-a Itc "I" Trecuse aproape o săptămână de când cele două persoane din povestirea noastră se întâlniseră pe banca verde. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
aceea își dăduse seama și se convinsese cât de serioasă fusese întorsătura pe care o puteau lua lucrurile cu o ființă atât de inocentă și ciudată ca Aglaia. Se căia amarnic; renunțase la serviciu și se cufundase în decepție și amărăciune. Trăia în casa lui Ptițân, care îl ținea pe socoteala lui, întreținându-i mama și tatăl, însă îl disprețuia pe Ptițân pe față, deși în același timp asculta de sfaturile acestuia și uneori era atât de chibzuit, încât chiar i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
încurcat. Însemnările dumneavoastră ar fi... extrem de interesante. Desigur, generalul îi spunea ceea ce-i spusese cu o zi înainte lui Lebedev, relatându-și deci povestirea fără poticneli. Dar iarăși îi aruncă prințului o privire piezișă, neîncrezătoare. — Însemnările mele, rosti el cu amărăciune de două ori mai mare, să-mi scriu însemnările? N-am căzut în ispita asta, prințe! Dacă vreți, însemnările mele sunt scrise deja, dar... se află în pupitrul meu. Când mi se vor acoperi ochii cu țărână, să fie publicate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fugă; dar, ajungând la ușă, se opri așteptând să vadă dacă nu cumva prințul s-a îmbunat. — Eh, Lebedev! E posibil ca un om să ajungă în halul de josnică decădere în care te-ai prăbușit dumneata? strigă prințul cu amărăciune. Lebedev se lumină la față. — Sunt josnic, josnic! se văicări el, apropiindu-se imediat, lăcrimând și bătându-se cu pumnii în piept. — Ar fi o mârșăvie! — Curat mârșăvie! Ăsta-i cuvântul! Și ce-i cu năravul ăsta al dumitale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Ascultați! Știu că nu e bine să vorbești: e mai bine să dai pildă, să începi pur și simplu... eu am și început... și... și oare e într-adevăr posibil ca omul să fie nefericit? O, ce preț să aibă amărăciunea și nenorocirea mea, dacă sunt în stare să fiu fericit? Știți, nu înțeleg cum poate trece cineva pe lângă un copac și să nu fie fericit că îl vede? Să vorbești cu un om și să nu fii fericit că îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu obrăznicie: — Niciodată nu i-am promis nimic, niciodată în viață nu l-am considerat drept logodnicul meu. Pentru mine e un străin ca oricare altul. Lizaveta Prokofievna explodă subit. — Nu mă așteptam la asta din partea ta, spuse ea cu amărăciune. Ca logodnic e imposibil, asta o știu și slavă Domnului că s-a întâmplat așa. Dar nu mă așteptam să spui asemenea cuvinte! Credeam că o să aud altceva de la tine. I-aș fi alungat pe toți cei de aseară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
procesului său, Rogojin a fost tăcut. Nu-și contrazise avocatul abil și elocvent, care demonstră clar și logic că această crimă a fost săvârșită sub influența encefalitei, care îl afectase pe inculpat cu mult înaintea crimei, fiind o consecință a amărăciunilor prin care trecuse. Dar Rogojin nu adăugă nici un cuvânt care să susțină această opinie, ci, ca și la anchetă, confirmă și își aminti clar și precis cele mai mici amănunte ale faptei comise. Acordându-i-se circumstanțe atenuante, a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Evgheni Pavlovici, care i-a câștigat atenția și stima, este Vera Lebedeva. Nicidecum n-am putut afla cu precizie în ce fel a fost posibilă înfiriparea unor asemenea relații; desigur, s-au înfiripat cu prilejul aceleiași istorii cu prințul, când amărăciunea a lovit-o pe Vera Lebedeva atât de tare, încât chiar s-a îmbolnăvit; însă nu știm în ce împrejurări s-au cunoscut și s-au împrietenit. De fapt, aceste scrisori le-am pomenit mai mult datorită faptului că unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
zile de matură gândire un monument întreg de... platitudini și de neesactități și o jumătate de citat din La Bruyere. N-avem oare dreptul să raportăm asupra acestor vremuri ciudate ceea ce George Sand scria după 1840 într-un moment de amărăciune: [... ] [14 ianuarie 1881] ALIANȚA NORDULUI Cu privire la zgomotele despre restabilirea alianței celor trei împărați un corespondent din Berlin susține că prin sferele competente din capitala Germaniei nu e nimic cunoscut despre o asemenea eventualitate. Cu toate acestea nu se poate nega
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]