9,447 matches
-
botez astăzi umbră Tristețe. Încerc să mă pierd în dezmățuri de ploi, în toamne orgiace, în amintirea părului tău curgând că un val de arama, ca cireșii plângători, ca izvoarele dezăgăzuite ale norilor. Pământul e greu și atârnă-ntre noi amar de cuvinte rostite sau nu ... Citește mai mult În apă Iordanului curgând invers,îmi botez astăzi umbraTristețe.Încerc să mă pierdîn dezmățuri de ploi,în toamne orgiace,în amintirea părului tăucurgând că un val de arama,ca cireșii plângători,ca
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360739_a_362068]
-
tăi?... XIX. PĂRINTELE GHEORGHE, de Anca Tănase, publicat în Ediția nr. 223 din 11 august 2011. Atunci, în Ajun de Mare Sărbătoare am venit către tine, “cu trupul smerit și genunchii înfrânți”. Suflau vânturi nebune, mureau păsări în zbor, ningea amar, sălbatic, disperat și eu cădeam, cădeam îndelung dintr-o moarte recentă. Un minut, două , trei... destul spre-a cunoaște și a fi cunoscut. Citește mai mult Atunci,în Ajunde Mare Sărbătoaream venit către tine,“cu trupul smeritși genunchii înfrânți”.Suflau
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360739_a_362068]
-
mă duc la București, după ce îmi termin treburile intru la barul din Beller, ca să beau o bere. Cu ani în urmă, cînd mai locuiam în București, aveam o grămadă de prieteni, dar nimic nu durează o veșnicie. Dan, Sami, doctorul Amar, Andrei, și cîteva fete, cu care îmi făcea plăcere să petrec în cîte o seară. Atmosfera este fascinantă! Cu Raoul, care servește la bar, sînt prieten. Conduc mașina spre București și ard de nerăbdare să trec și pe la o bere
14 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360717_a_362046]
-
unor scrieri despre mineri și minerit. Prima carte care m-a impresionat având în conținutul ei o descriere a mediului minier, a fost romanul scriitorului francez Emile ZOLA ( 1840-1902 ),, Germinal’’ , în conținutul cărții e o descriere destul de amplă despre viața amară a minerilor. În fapt opera lui Zola fiind în majoritate o epopee sociologică bazată pe o documentare științifică și obiectivitate. Un alt roman în care se vorbește despre minerit este cel a scriitorului Irwing STONE ,,Bucuria vieții’’ despre viața marelui
MINERII, SAU ,,FEŢELE\ NEGRE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360776_a_362105]
-
ce nu-ți mai place, Să vezi cum lumea cu uimire tace.. Să crezi că drumul tău e la-nceput Să simți că totul se începe de la punct... Nu e ușor să ai în fața idealuri În lumea noastră plină de amar și zaruri Nu poți să stai mereu cu fruntea sus Când jos e praf și rumeguș Ne-am învățat să ne certăm în gând Să plângem pe la colțuri ,tremurând Nu mai avem în suflete valori Și ne mirăm ca-n
GANDURI IN VANT... de MĂDĂLINA SIMINEA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360814_a_362143]
-
vantSa faci ceva ce nu-ți mai place,Să vezi cum lumea cu uimire tace.. Să crezi că drumul tău e la-nceputSa simți că totul se începe de la punct...Nu e ușor să ai în fața idealuriIn lumea noastră plină de amar și zaruriNu poți să stai mereu cu fruntea susCand jos e praf și rumegusNe-am învățat să ne certăm în gandSa plângem pe la colțuri ,tremurandNu mai avem în suflete valoriSi ne mirăm ca-n simțuri suntem goi...... III. DECLARAȚIE, de
MĂDĂLINA SIMINEA [Corola-blog/BlogPost/360815_a_362144]
-
în podul casei drept mărturie. A învățat Iosif foarte repede să le folosească. Nu o dată regele Carol I, în trecere spre castelul de vânătoare de la Slatina, oprea la noi cu întreaga suită; îi serveam cu șerbet sau dulceață de cireșe amare cu apă rece direct de la pompa de mână ce trăgea apa din fântâna din beciul înalt de aproape 2,5 m. Eu sau Iosif chemam toți copiii, îi aliniam și făceau plecăciune Majestății Sale. L-a pus regele pe Iosif
O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI de ION C. HIRU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360773_a_362102]
-
gravitația creierului nostru ni le strecoară în suflet Și dintr-o dată devin iarăși grele, Și cad ,cad cu mare putere , fascinându-ne... În zadar însa, ele de fapt, rămân imponderabile. Aceste căderi, pe care le percepem ca având un gust amar Dau ceea ce noi numim - nostalgie. Și are forma unei păsări rănite de glonț, Care bate cu aripa de pământ, încercând să zboare. Ceea ce e sigur, e că nu putem retrăi trecutul Și că amintirile rămân imponderabile. Și chiar dacă se va
IMPONDERABILITATEA AMINTIRILOR de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360836_a_362165]
-
măsura... Nu mai trag un strop pe gât. Ce urât miroase gura!.... Dacă eram cumpănit, aveam bani și pentru mâine; Dar așa cum sunt de beat...zău, râde lumea de mine. Tiii!...a dracului măsură, de o-ntreci e vai și-amar; Vina nimeni nu o poartă, eu mi-am turnat în pahar.” Și din câți vedem că merg legănându-se pe drum... Sunt puțini care-mi regretă precum face el acum. Dacă unu-ar renunța în fiecare zi...dintr-un an
NONECUMPĂNA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360821_a_362150]
-
voievozilor Basarabi. Doamna preoteasă Lenuța - era unul din cei 6 copii ai comerciantului Iosif și al soției Maria - unde regele Carol I, în drumul său spre castelul de vânătoare de la Slatina, poposea în prăvălia răcoroasă și servea dulceață de cireșe amare sau șerbetul strecurat în paharul brumat de răceala beciului. patru fete și doi băieți. Nicolae - fost șofer al casei regale, Elena - preoteasă, Aurelia - nora senatorului Moise Moisescu, Filofteia - preoteasă în Purani, Maria - căsătorită cu învățătorul Aurel Popescu din Costești -Vâlsan
ION BERCA – PREOT VICTIMĂ A COMUNISMULUI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360843_a_362172]
-
mai des întâlnite în literatura de detenție sunt: damnarea la un iad pe pământ și moartea continuă; de aici și leitmotivul „Eli, Eli, lama sabahtani” (vezi poemul lui Ionel Zeană, „Golgota românească”); irosirea tinereții (Simțim în gură gust de vis amar,/ urlăm ca lupii între patru muchii,/ am vrut să biruim văzduhul - dar/ ne-au biruit, în închisori, păduchii. (...),Andrei Ciurunga, „Penitenciarul Brăila, 1945, poem din închisoare”, p. 160); cimitirul închisorii (Azi dormim pe câte-un șir,/ fără cruci, fără sicrie
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
bătături în jurul lor, inele („Aceste mâini”, Andrei Ciurunga, p. 202); Sub zeghe trupul s-a făcut covrig,/ căci în adâncul cărnii vlăguite,/ în loc de nervi coboară șerpi de frig,/ în loc de oase urcă stalagmite/ (...) Trec singur și trudit și duc în sân/ amarul plâns al unei nopți polare/ pe care zeii lutului păgân/ de-un car de ani o tâlhăresc de soare.// Și ninge sur ca peste-un cimitir/ din care morții au ieșit în gloate/ și-acum se duc pe câte cinci
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
te omeni.// Aș vrea să-Ți pot întinde un gând sfios măcar,/ Dar nu, nu pot, grădina mi-e vraiște și goală,/ Mi-a mai rămas pe-un lujer o singură petală/ Și pe un ramur veșted un singur fruct amar (...). („În loc de rugăciune”, p. 310); Pentru câte veșnicii/ Am intrat aicea, Doamne?/ Câți prieri și câte toamne/ Voi lipsi dintre cei vii?// Câte lacrimi, câți fiori/ Mă vor trece-n așteptare?/ Am atâta suflet, oare,/ Ca să mor de-atâta ori? Unii
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
țurțuri și cu vată/ Nu mai vibrează glasuri argintii./ Dintr-o copilărie-ndepărtată/ Răsună-n noi colindele târzii.// Nu-și mai vestește nimeni bucuria/ Că S-a născut în noaptea asta Christ./ Doar îngerii Îi cântă-n cer solia,/ Crăciun amar, însângerat și trist.// Copiii azi se roagă sub icoane/ Să le aducă Moș Crăciun, în zori,/ Mălai în locul pungii cu bomboane/ Și tații îngropați în închisori. („Noapte de Crăciun”, p. 115). Din păcate este imposibil să cităm versurile și poemele
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
Toate Articolele Autorului un ochi pe față un ochi pe dos, mereu, haina timpului. toamna ruginie, lumină rece, pe drum bătătorit. bântuit de furtuni, suflet-poezie, fulger în dar. ciocârlie-tril, dimineață de vară, muntele-cântec. pârtie de brazi, verdele suind voios vârfuri amare. mângâierea ta crestele munților în plecăciune depărtările inimă călătoare clipă fugară Referință Bibliografică: Gânduri in haiku / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 237, Anul I, 25 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ioana Voicilă Dobre : Toate
GÂNDURI IN HAIKU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360934_a_362263]
-
septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Autoportret ,,Noi nu știm ce este esențial în propria existența personală, iar altuia nu trebuie să-i pese de astă. Ce știe un pește despre apa în care înoată întreaga lui viața? Ceea ce a fost amar și dulce a venit din afară, ceea ce a fost greu dinăuntru, din străduința proprie. Am facut, în principal, ceea ce propria mea natură m-a împins să fac. A fost penibil să primesc pentru această atât de multă prețuire și dragoste
AUTOPORTRET- ALBERT EINSTEIN de DALELINA JOHN în ediţia nr. 999 din 25 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360974_a_362303]
-
care atunci când ți se spărgea în gură, îți împrăștia în cerul gurii o aromă deosebit de plăcută. Acest strugure era greu de cules, deoarece se scutura foarte ușor. La prima atingere neatentă, boabele se împrăștiau sub butucul viței, făcându-ți viața amară la adunat, însă, după fierberea mustului, acest soi de strugure îi împrumuta vinului un gust deosebit de aromat, așa cum ar fi acum Busuioaca de Bohotin. Dar, raportată la suprafața de viță și cantitatea de struguri culeasă din via părintească, aroma era
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
incident a produs un adevărat cutremur. De aceea, primul lucru pe care l-am făcut, când am ajuns la internat, a fost să-mi adun toate lucrurile și să fug la gară pentru trenul către Constanța. După o asemenea experiență amară, nimic nu mă mai putea reține în acest oraș și odată ajuns acasă la țară, nu am mai vrut să plec înapoi, nici dacă mă omora tata în bătaie cu biciul. Cu nu știu ce alte aranjamente, tot printr-o rudă de-
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
Poeme > Constiinta > ÎN ASFINȚITURI DE FOC Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1140 din 13 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Sentimentele de transfug lasă urmele acasă, trupul desculț se plimbă singur fără nicio umbră, doar cuvintele au amprente amare. Un râs prefăcut își ascultă ceasul pierdut în pădurile din suflet unde se pritocesc regrete izgonite cu forța din amintiri. Gândurile lovite de singurătate învelesc miezul și ard mocnit zilele în asfințituri de foc. În friguroasele nopți visele se adâncesc
ÎN ASFINŢITURI DE FOC de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364109_a_365438]
-
dintre durerile corpului fizic dispăreau. Mulți dintre aceștia aveau spasme ale stomacului despre care medicul credea că sunt cauzate de stresul din pușcărie. A început să-i trateze pe aceștia cu diferite feluri de apă: apă sărată, apă dulce, apă amară și surpriza colosală era că, în 90% din cazuri, spasmele stomacului dispăreau. Medicul pușcăriaș a constatat că nu toate simptomele erau cauzate de stresul din temniță, dimpotrivă; 90 la sută din ele erau cauzate de deshidratare. Observând faptul că apa
BINECUVÂNTĂRILE APEI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364107_a_365436]
-
dar îl și purifică, înălțându-l. Poetul și poezia, acestea sunt cele două jumătăți care se caută până își găsește fiecare perechea, semn al întregului: „Acuză-mă! Sunt vinovatul care/ Își rupe-n Piața Mare legământul/ Ce mi-l sorti, amar, deznodământul:/ Te mai iubesc? Trăiesc sau mi se pare?// Pornirilor tu dă-le dezlegare,/ Slujindu-te, am devenit înfrântul!/ Cuprins de frică, iată, mi-e descântul,/ Regina mea, te rog, aștept cruțare!// Să fug, n-am unde! Numai el, Psalmistul
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
Și pământ și cer aveam, Câtă brazdă-n rod sub sapă, Câte pâini pomeni dădeam Și țărână pentru groapă. Nu am țară câtă zare Peste zări de țări zăream, Peste Dunăre și mare, Peste Prutul ce-l duram Lăcrimând lacrimi amare. Nu am țară câtă moarte, Cu cât doliu-ndoliam Ochii-mi plânși ursiți să poarte Doliul maicilor, purtam Doliul blestematei soarte. Nu am țară câtă frică Pentru țară am și neam, Pentru România mică Fără Dumnezeu și hram, Pentru gloata
NU AM ŢARĂ CÂTĂ ŢARĂ... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 925 din 13 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364152_a_365481]
-
un „popas pe marginea vremii” și a timpului. Îndărătul fiecărui cuvânt bine șlefuit, îndărătul estetismului poetic care conferă scrierii durabilitate și însuflețire, stă de veghe o pasăre neagră, un vis fragil destrămat de întunericul haotic ce poartă cu sine gustul amar al deșertăciunii. Senzația vidului existențial îi întreține poetului George Adrian Popescu starea de agonie, de ardere continuă. Dorul nestins de nemurire, nostalgiile celeste, atitudinile extatice sunt redate în tonuri blânde, gingașe, aducând un plus de rafinament în planul expresiei. Într-
EXEGEZĂ. EA TOT, EA ABSOLUT, EA UNIVERS...” , AUTOR GEORGE ADRIAN POPESCU ( EUNESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364179_a_365508]
-
chiar ei... Nu salvăm țara de rele Cu actuali foști securiști, Cu pramatii și lichele Și cu pro-anti-băsiști... Nu salvăm țara ce-i spartă În bucăți, s-o rupă iar Ca pe un carton de hartă În fășii de dor amar... Nu salvăm țara cu-obrazul Întors iar pentru scuipați Când ne bântuie necazul, Nu așa suntem bărbați! Nu salvăm țara din gheare De magnați magnetizați De putere, vânzând țara Altor și mai mari magnați... Nu salvăm țara bolnavă Oferind-o
NU SALVĂM ŢARA CU... ŢARA (MANIFEST) de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363124_a_364453]
-
-l conferă implicarea personală, trăirile neîngrădite, liber exprimate, așa cum a reușit să se manifeste tot mai mult, cu hotărâre și delicatețe, în celelalte volume publicate anterior celui prezentat acum: Strune de dor, Rochița cu buline și Flori dulci de cireșe amare. Dacă, înainte de a citi vers cu vers, ne propunem să parcurgem titlurile din volum, pentru o primă percepție, vom fi nedumeriți, inevitabil, cum de stau laolaltă poezii dedicate unor persoane („Mamei”, „Înger de iubire - pentru Sofia Maria”, etc), poezii cu
NOU SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363140_a_364469]