3,529 matches
-
Coborî aeroplanul din dreptul geamului. Un soldat Își trecea baioneta puștii prin fața parbrizului, de parcă tăia o țesătură invizibilă. Jim știa că după aceea se va apleca prin geamul pasagerului, umplînd interiorul Packard-ului cu respirația lui obosită și cu acel miros amenințător pe care Îl aveau toți soldații japonezi. Atunci toată lumea stătea neclintită, deoarece pînă și cea mai mică mișcare putea provoca o pauză urmată de o pedeapsă violentă. Cu un an În urmă, cînd avea zece ani, Jim aproape că Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În casa scării. TÎnărul soldat era Îngrozit de acest caporal mărunt și sever, care părea să fie gradul cel mai important În armata japoneză. Azvîrli chiștocul de țigară, Își luă pușca și ieși din salon, făcînd cu degetul un semn amenințător spre Jim. Mulțumit să rămînă singur, Jim se dădu imediat jos din pat. Pe fereastră, putea vedea un grup de orfani chinezi convalescenți pe balconul aripii adiacente. În cămășile lor de noapte europene - ca și a lui Jim, donate de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
omenești din vasele deschise de scurgere, folosite pentru fertilizare, și care semnalau apropierea satului. Nici măcar ostilitatea șoferului nu-l mai Îngrijora. De cîte ori se opreau la un punct de control militar, șoferul scotea capul din cabină și Îi făcea amenințător semn cu degetul lui Jim, de parcă micul deținut de unsprezece ani ar fi fost răspunzător de această expediție absurdă. Urmărind poziția soarelui, așa cum făcuse ore În șir la centrul de detenție, Jim se asigură că mergeau spre nord. Trecură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mai Înalte clădiri, măsurînd cu pasul umbra ei pe pămînt. Se Îndreptau Încă spre nord-vest și aveau să ajungă curînd la linia ferată Shanghai-Woosung. Din radiatorul camionului ieșeau aburi. Stropii Îi răcoriră fața lui Jim, dar pumnul șoferului bătu toba amenințător În ușă, iar Jim Înțelese că el hotăra cînd aveau să se oprească și să se Întoarcă la Shanghai. Resemnîndu-se cu această călătorie inutilă și cu Întoarcerea lor la centrul de detenție, Jim studie pușca acționată de trăgător a gardianului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se Înălță În lumina soarelui. Jim ședea pe bancă și-și gonea muștele de pe față, bucuros să exploreze stația de cale ferată și avionul doborît de lîngă canal. De cîte ori cineva se mișca, japonezii strigau de pe platformă și făceau amenințător semne cu țigările. Deținuții nu-și luaseră nici provizii de hrană, nici apă cu ei, dar În mașina transmisioniștilor erau două canistre din care soldații Își umpleau bidoanele. CÎnd tatăl doamnei Hug fu obligat să se Întindă pe podea, doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ce trăgeau fiecare cîte două tunuri de artilerie. Jim se uită fix la fațada parcă ciupită de vărsat a stadionului. Fragmente de bombe dislocaseră bucăți de ipsos alb, iar caracterele chinezești originale, care proclamau puterea Guomindangului reapăruseră ca niște lozinci amenințătoare, care atîrnau ca reclamele deasupra cinematografelor chineze din Shanghai Înainte de război. Intrară Într-un tunel de beton care ducea În arena Întunecată. Cu gradenele curbate, Îi amintea lui Jim de centrul de detenție din Shanghai, toate primejdiile care ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
zăcea pe iarba pătată de sînge? Fiincă mîncase atît de mult, Jim se simți vinovat și Își aminti că și-ar fi putut vinde pantofii. Cu toate barurile de cocktail furate pe care le cuprindea, stadionul olimpic părea sumbru și amenințător, un loc prevestitor de rele. Aici văzuse strălucirea după explozia atomică de la Nagasaki. Lumina aceea albă Încă mai atîrna peste șoseaua marșului lor de moarte de la Lunghua, aceeași lumină pală pe care o putea vedea pe fațada de cretă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Aaah, Începi să te prinzi cum merg lucrurile, nu? Interpretă răspunsul ca pe un da. Hardacre veni cu mutra la un centimentru de fața ei și zise: Nu uita, atunci eram falit, dar acum nu mai sunt. Tonul lui era amenințător. Acum sunt bogat din nou și dacă te pui cu mine am să dau lovituri pe sub centură și am să-ți fiu un adversar redutabil. În mintea lui Ruby nu Încăpea nici o Îndoială de asta. Capitolul 17tc " Capitolul 17" Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
câteva hohote. Tăcerea a fost ruptă de Ben care stătea lângă una dintre scenele de Crăciun. —Mami, mami, scârțâi el, eu Înghițit bebe Iisus. Înainte ca Fi să apuce să fugă spre Ben, altă voce rupse tăcerea pe un ton amenințător: N-ar vrea cineva să-mi explice exact ce se Întâmplă aici? Multe capete se Întoarseră instant. Stella stătea În cadrul ușii Îmbrăcat Într-un costum Armani, ca oală de fiert sub presiune pe cale să-i zboare capacul. Capitolul 18tc "Capitolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
A trebuit să învăț să mângâi o femeie, să-mi mișc mâinile așa cum trebuie. Mâini de ghips, întotdeauna am avut avut mâini de ghips în dragoste. Mașinile trec pe viaduct, zguduie zidurile casei. Zgomotul pătrunde înăuntru prin fereastră. Geamurile vibrează, amenințător, lipite cu o fâșie de bandă adezivă distrusă de soare. — Eram în clasa a cincea, în piață, pe o tarabă, se afla o rochie de voal cu flori roșii. Era sâmbătă, mă plimbam prin piață, dar mă întorceam mereu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ieșit din spital sfârșit și, în drum spre casă, am trecut de mai multe ori prin intersecții fără să aștept culoarea verde a semaforului. Parcurgeam străzile și fâșiile de lumină care mă prideau, cu ochii dilatați și cu o expresie amenințătoare... Nu m-aș fi eliberat niciodată de ea, imaginea ei ar fi continuat să mă persecute. Italia mă domina, scrijelea orice intenție a mea. Vocea ei îmi lovea tâmplele. Era atât de prezentă, încât îmi întorceam capul căutând-o. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
trânti Îmbrăcat În patul mic, Înconjurat de umbrele roboților, avioanelor și mașinilor timpului, deasupra cărora, atârnată de plafon cu fire invizibile, se Învârtea o navă spațială enormă, strălucind În culori fosforescente, pe care curentul o făcea să se miște Încet, amenințător, Îndreptându-i vârful spre capul lui Fima, ca pe un deget acuzator. Până când Fima Închise ochii și-și spuse brusc: — Ce rost are toată vorbăria asta? Oricum zarurile au fost aruncate și ce s-a făcut nu se mai poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
scârțâia, cumpărând și vânzând mobilă și haine vechi. Fima Își reaminti vocea bătrânului negustor ce suna ca un strigăt de disperare, care Îi pătrundea până În măduva oaselor: se auzea mai Întâi de la depărtare de câteva străzi, neclară, prevestitoare de nenorociri, amenințătoare, parcă ridicându-se din adâncuri vrăjitorești. Și Încet-Încet, ca și cum bărbatul s-ar fi târât pe burtă din stradă În stradă, strigătul se apropia, răgușit și Înspăimântător - al-te za-chen - și era În el ceva deznădăjduit și pătrunzător, ca un țipăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
scânduri încrucișate care separa grădina de un drum peste câmp. În spatele acestuia creștea o lume rurală, vacile pășteau printre pomii fructiferi, se întindeau tarlale, câmpuri semănate, fumul se ridica din clădirile fermei coloniștilor - și dinspre orizont dă năvală, neagră și amenințătoare ca un potop, pădurea. În acest strat format din culori stridente, amestecate, singură strada rămăsese o linie neagră, care ducea, urcând, spre tufișul de tuia. Dar mișcarea pe atunci constantă de pălării și basmale, de capote de automobile și rânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
stației de benzină, un bărbat a cărui forță întrecea media obișnuită, scosese avionul american din Greifensee, acolo unde aterizase de urgență și apoi se scufundase și îl adusese din nefericire aici, unde stătea printre case ca o apariție stranie și amenințătoare. Table maro nituite acopereau aripile și corpul avionului, elicea era îndoită, botul ridicat spre cer, iar Felix și cu mine ne strecuram în arealul ăla neîngrădit de nimic, pătrundeam înăuntrul aparatului B27, ședeam în fotoliile rotative ale cabinei de tragere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
grosolan. - Lacrimi de crocodil! Continuai întunecat, împingând violent farfuria cu mâncarea aproape neatinsă. Se ridică brusc, oprindu-se din plâns și mă privi cu dispreț. Apoi își scoase batista din buzunarul șorțului și-și suflă nasul zgomotos. - Ajunge! Făcu dânsa amenințătoare, cu ochii scăpărători de cumplită mânie. - Zitta! Șuierai din spatele ei. Graiul tău îmi îngheață azi măduva și mă izbește între umeri ca un târnăcop. - Nu ai dreptate, interveni piticul împăciuitor, trecând fățiș de partea ei. - Te-am îmbrățișat ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
-l până la poarta pensiunii. Acolo, Ferdinand Sinidis, pironit în prag, deveni subit preocupat de ora prea înaintată. Era pe la amiazi... „Vreau să cunosc adevărul” strigă omul meu, după ce trecui în camera lui din pensiune. „Și îl voi cunoaște!” urmă el amenințător, cu capul plecat pe umărul stâng și cu arătătorul ridicat în dreptul frunții. Avea în pupila stângă o licărire de demență, în timp de ochiul celălalt închis, trasa o linie neagră și orizontală deasupra unui punct alb, reflectat de sticla bombată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de la capătul digului flotila de bărci care ieșeau În larg la pescuit, iar Henry Îi făcu pe plac. Era, Într-adevăr, un spectacol impresionant: ambarcațiunea, aparent atât de fragilă, ridicând pânza și pornind Înspre Întunericul ce se lăsa, pe sub buza amenințător lăsată a marii faleze. Apoi, după o dușcă de Încălzire la han, se Întâlniră cu trăsurica tocmită și se Întoarseră la Whitby cu acest mijloc de transport, foarte mulțumiți de plimbare. În cazul lui Henry, starea de spirit agreabilă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sporturilor ecvestre tropăiau În sus și-n jos pe alee, cai și călăreți trimițându-și norii condensați ai răsuflării În atmosfera Înfrigurată. În aer se simțea parcă moina și Își miji neliniștit ochii În sus, Încercând să vadă cât de amenințător era cerul. — Oare vine zăpada? Îl Întrebă el pe un Îngrijitor, care mătura aleea. Nu cred, domnu’, zise omul. Orișicum, nu cine știe ce. — Mă bucur să te aud spunând asta. Bună ziua. La poartă, pe Park Lane, trecu pe lângă un cerșetor fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
simt - sărăcia și grijile familiilor de muncitori cu mulți copii, aroganța și mânia funcționarilor administrativi care înjurau într-o germană literară prețioasă și erau din principiu incapabili să plătească, nevoia femeilor singure de puțină trăncăneală la masa din bucătărie, tăcerea amenințătoare și certurile vechi și durabile dintre vecini. Toate aceste economii ale mele s-au transformat într-un fond de credit interior: tați violenți, fie treji, fie la beție, mame care zbierau pe tonul cel mai înalt cu putință, copii amuțiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fumat“, pronunțând s-ul din cuvântul agresiuni necuviincios de ascuțit, după felul hanovranilor care vor să se dea aristocrați, tovarășul meu, care mă numea „camarade“, și-a ridicat mâna dreaptă cu cuțitul lucind de grăsime, și-a luat un elan amenințător, cu mâna liberă și-a ținut pipa într-o parte și timp de o secundă a încremenit în atitudinea asta. Apoi, cu o lovitură rapidă, și-a înfipt cuțitul prin cracul pantalonului în coapsa dreaptă, în care cuțitul a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
putut să ne bucurăm de căldură și-n anotimpul rece, chiar și pofta de împerechere ar fi fost greu de potolit, dacă prima mea iubire nu și-ar fi găsit brusc sfârșitul. Mama iubitei mele, o femeie de la bun început amenințătoare chiar și de la distanță, îi poruncise fiicei ei, la urma urmelor ascultătoare, să se întoarcă la Stuttgart imediat, fără alte comentarii! Tăieturile din ziare confirmau lucrurile îngrozitoare pe care le citise în presă. Era vorba, preț de un articol întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
însuși și mânat de frică, ajungea să-i gonească și să-i înspăimânte pe alții. Se vedea urmărit, ieșea din camere mergând de-a-ndăratelea, evita trotuarele, încerca, mergând pe stradă, să-și șteargă urmele, înlătura amprentele, voia să fie ascuns de amenințătorii bărbați întunecați în galeria atelierului meu și m-a rugat să-i cumpăr un aparat de fotografiat special, tocmai de aceea nu chiar ieftin, cu care, așa spunea el în șoaptă, se putea fotografia pavajul prin cracul de la pantaloni. Plângea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
special și că renunța totuși la lume. Mie, fratelui, îmi revenea, chiar dacă nerostit, rolul diavolului. Drept răspuns nu mai era cu putință decât o scrisoare de care era de presupus că va lua act mai întâi șefa novicilor. Am devenit amenințător de limpede, stabilind la rândul meu un soroc mai scurt de nouă zile. Pentru cazul în care eliberarea din închisoarea mânăstirească ar fi fost refuzată, îmi anunțam o nouă vizită. Sora mea însă a afirmat mai târziu că nu ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Pentru cazul în care eliberarea din închisoarea mânăstirească ar fi fost refuzată, îmi anunțam o nouă vizită. Sora mea însă a afirmat mai târziu că nu ar fi fost vorba de o scrisoare, ci de o telegramă al cărei conținut amenințător și-ar fi făcut vădit efectul. Prin intermediul unei scrisori sau telegrafic, amenințarea a reușit să întredeschidă o ușă în sistemul de constrângere dintre zidurile de cărămidă roșie. Abia eliberată, sora, căreia se vede că simțul pentru nevoile terestre nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]