2,417 matches
-
la Complexul muzeal (1989-1990), muzeograf la Muzeul Literaturii Române Iași (1990-2000), din care la Muzeul Memorial M. Sadoveanu (1994-2000). După debutul în versuri în Milcovul (Focșaniă în 1957, a publicat schițe și povestiri în numeroase publicații literare: Iașul Literar, Cronica; Amfiteatrul, Dacia Literară etc. Din dragoste nemărginită pentru copii a publicat volumele: Un pantof fericit (1970), Sub semnul curajului (1971), Cică un motan tărcat (1974), apoi Castelul do-re-mi, piesă pentru copii, jucată pe scenele teatrelor din Iași, Galați și Botoșani (1973-1980
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
1961), urmează cursurile Facultății de Filosofie a Universității din București (1962-1968). Debutează în ziarul „Steagul roșu” din Bacău (1956), iar editorial, cu volumul de versuri Indulgențe (1969). Colaborează cu versuri și reportaje la „Luceafărul”, „Viața Buzăului”, „Munca”, „Scânteia tineretului”, „Contemporanul”, „Amfiteatru”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Viața românească”, „Cronica”, „Tribuna” ș.a. Devine doctorand în filosofie, dar starea sănătății îl obligă să se pensioneze la vârsta de douăzeci și cinci de ani. Ținând de aripa „modernistă” a noului val al anilor ’70, prin comparație cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288446_a_289775]
-
strălucită ca studentă, actualmente feministă, în vârstă de treizeci și trei de ani, născută la Melbourne, Australia, venită în Anglia la vârsta de cinci ani. Domeniul ei este romanul industrial al secolului XIX. E familiarizată cu Lacan și Derrida, ... a asistat în amfiteatrele facultății cu interes pe când junii turci ai catedrei distrugeau ideea de autor, ideea de personalitate, ideea de a găsi un sens unic și univoc al textului literar. Când a absolvit, era deja criză de slujbe în învățământul superior. In 1984
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
recomandase Paracelsus, fie tradițional prin conservarea părților plantei. în acest secol numărul speciilor utilizate în terapeutică ajunge la peste 10.000. SCURTĂ PRIVIRE ASUPRA SEC. AL XVII-LEA MEDICAL Medicina este ilustrată și de învățământul medical teoretic și pragmatic, în amfiteatre anatomice și-n clinici, în biblioteci și-n confruntări de opinii. Specifice însă în acest secol, sunt Colegiile, înființate în marile orașe occidentale, unde celebrități medicale atrag studenți de pretutindeni prin arta și știința expunerilor, a îndrumărilor explicative și experimentale
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
îi frecventează lecțiile despre difterie, traheotomie, febre eruptive, boala Basedow, astm, tetanie, cancerul stomacului, flebite etc. Trousseau care debutase ca profesor de retorică, acum, titular al Catedrei de clinică medicală în Hôtel Dieu, își uimește, prin măiestrie profesorală, auditoriul din amfiteatrul arhiplin. Lecțiile sale tipărite continuă să fie lecții model. Admirator al maeștrilor Bretonneau și Laënnec, renumele său, ca și al lor, ajunge și pe alte continente. Tratatul său de terapeutică, scris în colaborare cu Pidoux va cunoaște numeroase ediții, ca
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
poartă numele și are utilizare în vindecarea pleureziilor interlobare și ale marii cavități pleurale. Ca novator în semiologia clinică, Dieulafoy pune accent pe urgența medico-chirurgicală. Ca și Trousseau el onorează strălucitor clinica din Hôtel Dieu și catedra de profesor în amfiteatrul care poartă numele predecesorului și maestrului său. Manualul de patologie și cele 6 volume de clinică pe care le publică, sunt căutate, cercetate și consultate ca sursă de referință. În acest timp reușitele clinice sunt favorizate și de utilizarea anesteziei
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Pentru pasiunea, modestia și voința sa neclintită profesorii îl admiră, colegii și bolnavii îl iubesc. ține comunicări și publică lucrări. E numit secretar la Journal de Médecine Interne până va reveni în țară (1900). Cei 12 ani de studii în amfiteatre, biblioteci, laboratoare, clinică îi încheie cu trei doctorate: în medicină, științele naturii și unul la Sorbona cu numeroase lucrări publicate singur și în colaborare cu profesori, între care, Traité de Médecine, 4 volume, în colaborare cu Lancereaux, totalizând 3868 de
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
medicină legală este Mina Minovici (1858 - 1933), cu studii de farmacie și medicină la Paris, care a organizat Institutul de Medicină Legală din București, dotat cu laboratoare de toxicologie, microscopie, anatomie patologică, laborator foto, săli de autopsie, instalații de radiotelegrafie, amfiteatru, muzeu, și bibliotecă. El este autorul celebrului „Tratat complet de medicină legală“ în două volume (1929 - 1930). Nicolae Minovici (1868 - 1941) cu studii la Berlin și Paris pune bazele medicinei legale la Cluj, iar George Bogdan (1859 - 1930), la Iași
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
la Editura Litera. Din septembrie 1990 devine expert guvernamental, diplomat în Ministerul Afacerilor Externe, consilier cultural la Ambasada României din Londra (1991-1995), secretar de stat (din 1995), ambasador al României în Canada, apoi în Malaysia. Debutează cu proză în revista „Amfiteatru” în 1968, iar editorial în 1971, cu volumul de nuvele Moartea măștilor. Colaborează la „Secolul 20”, „Steaua”, „România literară”, „Luceafărul”, „Tribuna” ș.a. De asemenea, traduce numeroase volume de versuri, proză, teatru și istoria artei din limbile engleză, franceză, germană și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287126_a_288455]
-
1989, când se stabilește în capitala Franței. A debutat în revistă școlară „Corolar” și a colaborat la diferite publicații, precum „Alma Mater” („Dialog”), din al carei colegiu de redacție a făcut parte, „Convorbiri literare”, „Cronică”, „Viața românească”, „Caiete critice”, „Opinia studențeasca”, „Amfiteatru” ș.a. De asemenea, în străinătate, la „Actes de la Recherche en Sciences Sociales”, „Liber”, „Esprit”, precum și la Radio Europa Liberă (1989-1991) și Radio France Internaționale (1990). Debutează editorial în 1981. Pe langă volumele publicate în România, este autorul a numeroase studii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287235_a_288564]
-
oniric, Ț. i-a conturat teoretic, cu limpezime, în intervalul 1966-1970, estetica într-o serie de articole intitulate În căutarea unei definiții și apărute în „Luceafărul”, în alte comentarii sau mici eseuri în reviste culturale, la masa rotundă publicată de „Amfiteatru” în noiembrie 1968, unde dialoghează cu Leonid Dimov, Daniel Turcea și Laurențiu Ulici. Onirismul estetic, explica el, recurge la vis altfel decât au făcut-o romanticii și suprarealiștii. Pentru scriitorul oniric visul nu înseamnă un simplu rezervor de imagini. Nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
în realitate, dezgust și repulsie. Or, întâlnind, în zilele crudelor și funestelor jocuri, din întâmplare, cum ieșeau de la un prânz, niște prieteni și tovarăși, aceștia, în ciuda refuzurilor hotărâte și a rezistențelor sale, l-au dus cu o blândă violență până la amfiteatru. "Degeaba, zise el, îmi duceți trupul cu voi și mă instalați acolo: puteți, totodată, să-mi îndreptați către spectacol inima și privirile? Fiind deci absent, voi fi în același timp învingătorul vostru și învingătorul jocului". Ei îl lasă să vorbească
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
proză scurtă Aripa grifonului, îi apare în 1980, fiind distinsă cu Premiul Uniunii Scriitorilor. Refuzând afilierea și înserierea literară, V. rămâne atașat prin fire subterane de mediul literar clujean, precum și de programul desantist. Mai e prezent în „Tribuna”, „Convorbiri literare”, „Amfiteatru”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, „Cuvântul”, „Interval”, „22”, „Euphorion”, „Arca”, „Discobolul”, „Poesis”, „Ziarul de duminică”, „Contemporanul-Ideea europeană”, „Familia”, „Astra”, „România literară” ș.a. Ocazional a semnat și Alexandru Sarca. Este de două ori premiat în anul 2002, cu Premiul Filialei Cluj
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
care orienta În sens civic acele povestiri și le făcea funcționale pentru ideologia democratică, cetatea Însăși contribuia la revizuirea critică a mitului. 4. Revizuirea mitului, filozofii și declinul cetățiitc "4. Revizuirea mitului, filozofii și declinul cetății" În timp ce atenienii de pe treptele amfiteatrului lui Dionysosxe "Dionysos" asistau periodic la concursurile de tragedii, În Atenaxe "Atena" lua formă sistematică speculația filozofică asupra discursului mitic. În această fază a istoriei sale, măsura distanței ce separa Atena de restul Greciei este dată În mod eficient de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
profesor de liceu. În 1980 debutează în „Orizont” și ulterior figurează în volumul colectiv Drumul cel mare (1985), iar prima carte de proză, Indiile galante, îi apare în 1993, fiind distinsă cu Premiul Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor. Colaborează la „Amfiteatru”, „Viața studențească”, „Forum studențesc”, „Aradul literar”, „Vatra”, „Familia”, „Calende”, „Focus Vest” ș.a. Dincolo de formele epice folosite (narațiunea obiectivă, rememorarea, documentul, jurnalul etc.), proza lui P. relevă câteva trăsături ce indică un autor capabil să evite excesele și să controleze efectele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288975_a_290304]
-
al Societăților elene de profil. A debutat, elev fiind, cu un sonet în „Scânteia tineretului”; devine, la numai șaptesprezece ani, redactor al „Paginii elevului” în săptămânalul bucureștean de limbă neogreacă „Nea Zoé” (1964-1966). A colaborat cu traduceri și recenzii la „Amfiteatru”, „România literară”, „Luceafărul” „Echinox”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Contemporanul”, „Steaua”, „Tribuna”, „Viața românească”, „Romanian Review” ș.a. După 1985 este prezent cu eseuri, studii și traduceri în publicații științifice și literare grecești, franceze, române, spaniole și sud-americane. Cartea de debut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287653_a_288982]
-
Franța!) ca exemplu demn de urmat pentru evreii din România. În noiembrie 1937, atunci cînd Iorga a plecat la Sorbona ca să-și țină obișnuitele conferințe ținute o dată pe an, i s-a plătit cu aceeași modenă: cînd a intrat în amfiteatru, Iorga a fost sincer surprins de faptul că "nici unul dintre prietenii mei evrei nu a participat la cursuri"41. Iorga nu cunoștea maxima lui Léon Gambetta: "Adevăratul democrat nu-și recunoaște doar egalii, ci și-i creează!" Dar furia lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
50, acest aspect nu a ridicat probleme: cifrele erau mici, iar universitățile nu riscau să fie copleșite de studenți. și, oricum, studiul În universitățile de pe continent era prin tradiție distant și nestructurat. Profesori aroganți și inabordabili țineau cursuri magistrale În amfiteatre pline de studenți anonimi care nu se grăbeau deloc să-și termine studiile: pentru ei, studenția era un proces educativ, dar și, socialmente, un rit de trecere 1. În loc să construiască universități noi, guvernele europene au decis să le extindă pur
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vreme de trei ani, Între 1966 și 1969. În acest timp, Stânga Germană Extraparlamentară (cum s-a autodenumit) s-a infiltrat cu succes În universități. Multe dintre nemulțumirile Uniunii Studenților Socialiști (SDS) erau cele curente În toată Europa de Vest: cămine și amfiteatre ticsite, profesori distanți și inaccesibili, cursuri plicticoase. Dar chestiunile cele mai arzătoare erau specific vest-germane. Cel mai animat campus era cel al Universității Libere din Berlin (fondată În 1948 pentru a compensa faptul că prestigioasa Universitate Humboldt era prizoniera zonei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
destul de curând - panourile informative de culoarea pământului amplasate pe lângă autoroutes impecabil proiectate și magnific construite nu vor mai avea pentru francezi nici o semnificație. Ce rost ar mai avea să faci aluzie (prin semne, apoi prin denumiri) la catedrala de la Reims, amfiteatrul din NÎmes, podgoriile de la Clos de Vougeot, la Mont Sainte Victoire sau la câmpul de bătălie de la Verdun dacă aluzia rămâne neînțeleasă? Ce va mai rămâne din Franța când astfel de nume vor fi Încetat să evoce amintiri și să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la Moscova, devenind profesor de estetică la Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu” din București, unde este și rector între 1970 și 1976. A fost redactor la „Contemporanul”, „Tânărul scriitor”, redactor-șef adjunct la „Luceafărul” (1965-1968) și redactor-șef la „Amfiteatru” (1969-1974). A mai colaborat la „Revista de filosofie”, „Gazeta literară”, „Era socialistă”. Estetician de formație marxistă, A. încearcă, în volumele Ce se va întâmpla mâine? (1972) și Artă și speranță (1974), abordarea fenomenului artistic contemporan din perspectiva unei gândiri marxiste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285152_a_286481]
-
Editura Eminescu, unde după 1989 este redactor-șef și director. A debutat în 1951, cu versuri, la pagina literară a ziarului „Viața nouă” din Galați, colaborând mai târziu cu poezie, critică și eseuri la „Pagini dunărene”, „Tânărul scriitor”, „Viața studențească”, „Amfiteatru”, „Luceafărul”, „România literară”, „Contemporanul”, „Viața românească”, „Ateneu”, „Ramuri”, „Porto-Franco”, „Ziarul de duminică” ș.a. Debutul editorial l-a constituit volumul de poezii Roata, apărut în 1968. Au urmat Întoarcerile (1970), În așternerea văilor (1974), Poeme (1985), Păsări apocrife (1988) și selecția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
Baltag, Maria-Luiza Cristescu, Dana Dumitriu, Mircea Iorgulescu, Laurențiu Ulici. Din 1966 lucrează ca redactor la Radiodifuziunea Română. Debutează în 1960, în „Scânteia tineretului”, cu poezii. Debutul în volum are loc în 1969, cu Iliada, din nou. Colaborează la „Viața studențească”, „Amfiteatru”, „România literară”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „Terra” (rubrică permanentă: „Arhipelagul București”), „Ecart”. A fost distinsă cu Premiul pentru reportaj al revistei „Viața studențească” (1961) și al „Scânteii tineretului” (1963). Primele ei versuri aduceau în peisajul liric al momentului o personalitate formată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286861_a_288190]
-
membru în conducerea națională a Partidului Democrației Sociale din România. Prefect de Cluj din 1990, demisionează în august 1996 și funcționează, câteva luni, ca ministru al Culturii. În 2000 va fi ales senator de Cluj. Debutează cu o schiță la „Amfiteatru” în 1969. Mai scrie în „Luceafărul”, „Tribuna”, „Steaua”, „Utunk”, „Korunk”, „România literară”, „Vatra”, „Viitorul social”, „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»” ș.a.; în 1990 a fost director al săptămânalului clujean „Azi”, iar între 1990 și 1992 a făcut parte din colegiul de redacție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290702_a_292031]
-
dă doctoratul în istoria artelor (1975), obținând și doctoratul în filologie la București, în 1981. Debutează cu versuri în „Luceafărul”, în 1963; debutul editorial îl constituie volumul Exodul (1967). A fost redactor la „Scânteia” (1967-1968), „Luceafărul” (1968-1969), „Scânteia tineretului” (1969-1970), „Amfiteatru” (1971-1973, 1975-1982), „Viața studențească” (1975-1982). A publicat articole și cronici de artă nu numai în periodicele la care a fost redactor, ci și în „România literară”, „Contemporanul” ș.a. În 1987 se stabilește în Italia, unde lucrează la Consiglio Nazionale delle
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285416_a_286745]