5,855 matches
-
AMICII LITERATURII ȘI ARTEI ROMÂNE, societate literară și artistică înființată la București în anul 1895; și-a încetat activitatea în preajma anului 1905. Organul ei oficial a fost revista „Literatură și artă română”. Atrași de determinismul lui H. Taine, Fr. de Sanctis
AMICII LITERATURII SI ARTEI ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285319_a_286648]
-
Rusia țaristă, la infernul închisorilor, elogiind elanurile generoase, sacrificiul luptătorilor antițariști, majoritatea oameni cu o tinerețe sfărâmată. Numeroase portrete de socialiști, cunoscuți în Rusia, Elveția și România, sporesc, în pofida unor tușe subiective, valoarea de document a scrierilor. Anterior, publicase în „Amicul copiilor”, revistă scoasă, între 1891 și 1894, împreună cu Șt. Basarabeanu (Victor Crăsescu), mai multe schițe și povestiri pătrunse de duioșie și compasiune față de suferință, trecând cititorului chibzuite lecții de morală. Apărute numai în presă, câteva texte, tatonări în literatura de
ARBORE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285415_a_286744]
-
constați că multe propoziții sunt scrise ca parte a unui dialog imaginar cu un acuzator public: În fapt, ele vor fi invocate În cursul primului proces intentat lui Oscar Wilde, când acuzatul va replica judecătorului Edward Carson (un alt fost amic, coleg și rival de studii la Oxford, transformat În dușman pe viață și pe moarte!) folosind În pledoaria sa, aproape cuvânt de cuvânt, pasaje din „Prefață”. (v. Hyde, 1956, pp. 121-133, și Foldy, 1997, pp. 1-48) Aceste circumstanțe nu diminuează
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
DRĂGHICESCU, Alexandru G. (27.X.1859 - ?), poet. Ofițer de carieră (în 1908 era căpitan), D. a fost, în lumea literelor, un diletant perseverent și cu veleități. A colaborat cu versuri la „Oltul”, „Războiul”, „Amicul familiei”, „Recreațiuni literare”, „Curierul Olteniei”, „Independentul”, adunându-le apoi în volumele Flori singuratice (1887) și Flori veștejite (1908). Sentimentale și romanțioase sau fals meditative, în spiritul liricii minore de la sfârșitul secolului al XIX-lea, poeziile mimează, uneori până la pastișă, atitudini
DRAGHICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286849_a_288178]
-
secolului al VI-lea, este Strategiconul împăratului Mauriciu. Astfel, aflăm că prizonierii luați de slavi, după un timp, sunt lăsați liberi, fie să se întoarcă în țara lor (în Imperiu), fie să rămână în nordul Dunării, ca oameni liberi și amici ai lor (slavilor). Și din această mărturie, autorizată, rezultă că era posibilă o conviețuire a populației daco-romane cu slavii. În acest timp, slavii instalați în Dacia (nordul Dunării) trăiau în sate și aveau pământuri cultivate-ei cunoșteau agricultura, susține Panaitescu, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cea a lui Atanasie Hristopulos, și resimțindu-se de pe urma contactului cu cântecele lăutărești. Cât privește lungimea perioadei, aceasta contrastează cu modicitatea producției literare tipărite în durata ei. Cultivată mai mult ca divertisment, scrisă mai cu seamă de boieri pentru delectarea amicilor și cucerirea inimilor râvnite, poezia este, până la Iancu Văcărescu, de caracter ocazional în cea mai mare parte, și de o mediocră realizare literară, viciată fiind de frivolitate și dulcegării, punctată doar intermitent de formulări sclipitoare, de accente cu adevărat poetice
CLASICISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
și artă română”, „Adevărul”, „Pagini literare”, „Constituționalul”, „Noua revistă română”, „Universul”, „Luceafărul” „Convorbiri” (și „Convorbiri critice”), „Flacăra”, „Universul literar”, „Viața românească” și, bineînțeles - ca membru al Junimii -, la „Convorbiri literare”. A semnat o singură dată cu numele întreg (poemul Versuri. Amicului C.D.), în „Revista contimporană” (1874). În rest, cu inițiale, cu numele mic (Luca, Ion, I. Luca), în forme abreviate și răsucite (Car, Rac, NOI), în fine, cu pseudonime - Caracudi, Falstaff, Farsor, Gri-gri, Hans, Intim, L. Van-tyn, A. Museus, Mizilic, Nastratin
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
om sucit, Inspecțiune). Aici se află în elementul lui Mitică, „bucureșteanul par excellence”, cam intrigant, poltron și bârfitor, însă, altfel, mereu bine dispus și pus pe șotii, șmecher, lăudăros și băgăreț, o simpatică secătură, cu aura inconfundabilă a balcanității dâmbovițene. Amicul poate fi și becher, dar, cu felul lui colocvial (trăncănitor, adică), nu-i strică o nevastă în fața căreia să se poată făli cât e el de deștept și cum le știe pe toate. Cât despre familie, aici e destulă falsitate
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
Poe, prin intermediul tălmăcirii lui Charles Baudelaire. În scrisori, îndeosebi în cele din anii exilului berlinez (1905-1912), sălășluiește un alt C., spiritual și acut, ca întotdeauna, însă mai cordial și prietenos, cu nebănuite accese de sentimentalitate. E mereu în căutare de amici (privilegiați sunt C. Dobrogeanu-Gherea și Paul Zarifopol), împreună cu care să asculte muzică, neapărat clasică, să mai pună, în lungi taifasuri, țara la cale ori să încingă un chef. Îi place teribil să stea la o șuetă, bârfind urzicător ori lansându
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
greu lizibile, jurnalul său de călătorie a trecut, în vremea lui, aproape neobservat. Conceput sub formă de scrisori apărute inițial ca foiletoane în „Concordia” (17 martie 1863 - 19 ianuarie 1864), memorialul Peregrinul transelvan sau Epistole scrise den tiere straine unui amic in patria, de la anul 1835 pana inchisive 1848, apărut în 1865, presupune o primă redactare în chiar timpul peregrinării europene a transilvăneanului, fiind definitivat ceva mai târziu, prin 1861. Alte trei episoade, din corpul unui al doilea volum - anunțat, însă
CODRU-DRAGUSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286319_a_287648]
-
ușuratic uneori, „peregrinul transilvan” își dezvăluie, cu fiecare epistolă trimisă din țări străine, o fizionomie care, dincolo de expresia de încântătoare dezinvoltură, își are complexitatea ei. SCRIERI: Rudimentele gramaticii române, București, 1848; Peregrinul transelvan sau Epistole scrise den tiere straine unui amic in patria, de la anul 1835 pana inchisive 1848, I, îngr. S. Filtsch, Sibiu, 1865; ed. (Călătoriile unui român ardelean în țară și în străinătate. 1835-1844. Peregrinul transilvan), îngr. Constantin Onciul, pref. N. Iorga, Vălenii de Munte, 1910; ed. (Peregrinul transilvan
CODRU-DRAGUSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286319_a_287648]
-
1952-1953), redactor pentru texte în limbile franceză, germană și engleză la Editura Medicală (1956-1973), la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1957-1961), la Editura pentru Literatură Universală (1961-1970) și la Editura Minerva (1970-1973). Din 1990 este secretar al Asociației „Amicii Statelor Unite”. Între anii 1998 și 2000 activează ca secretar general de redacție al „Revistei româno-americane”. Colaborează la „Manuscriptum”, „Revista bibliotecilor”, „Pembroke Magazine” (Carolina de Nord, SUA), „Secolul 20”, „Tribuna României”. C., prieten cu Mihail Sebastian (în al cărui jurnal este
COMSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286351_a_287680]
-
și 1898 este intern la Colegiul „Sf. Sava” din București. Aici este coleg cu Grigore Pișculescu, viitorul Gala Galaction, cu care frecventează cenaclul macedonskian, unde se împrietenesc cu T. Arghezi, dar și cercurile patronate de C. Dobrogeanu-Gherea. Mai impetuos decât amicii săi, C. debutează în 1897, în „Foaia interesantă” a lui G. Coșbuc, cu o proză scurtă, iscălită Nelly, urmată de altele și de câteva poezii. În 1898, cu același pseudonim, tipărește volumașul de schițe Copil din flori și romanul Poet-poetă
COCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
și artistic”, 1935) în ce constă dogmatismul lui C., care, s-a văzut, nu se revendică de la nici o metodă. Pompiliu Constantinescu îi laudă luciditatea (raționalismul, intelectualismul), estetismul comprehensiv și îndepărtează ideea unui dogmatism rigid. Prietenul Vladimir Streinu îl numește „un amic al adevărului” și îl suspectează în cronica la Viața lui I.L. Caragiale de „un oarecare artificialism de expresie în sensul zis curat românesc”. Din lectura textelor grupate în Itinerar critic, se poate deduce că C. scrie în continuare cu o
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
Revista nouă”, „Adevărul”, „Lupta”,„Vatra”, „Adevărul ilustrat”, „Povestea vorbei”, „Lumea nouă literară și științifică”, „Adevărul de joi”, „Pagini literare”, „România jună”, „Noua revistă română”, „Șezătoarea săteanului”, „Sămănătorul”, „Viața literară”. A fost director și proprietar, împreună cu Zamfir C. Arbore, al revistei „Amicul copiilor” (1891-1895). I-au apărut în 1893 patru volume de Schițe și nuvele, iar în 1899 romanul Ovreiul, o bună parte din proza sa rămânând însă în paginile periodicelor sau în manuscris. Fiind considerat, alături de Sofia Nădejde, prozatorul cel mai
CRASESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286478_a_287807]
-
zimbru al Moldovei, capul crunt În noapte[a]-istoriei îl ridici cu fală Și-nfricoșat îl scuturi. Vie! Vie! Este serbare, domnii mei, serbare! Victoria dentîi după cădere, Ziua dentîi după adânca noapte. Azi oastea noastră a învins iazigii... Astăzi amicii, mâne însași ea! Ieri cine mă știa?... Cine știa Că-mi trece-n minte ca să-mi pun genunchiul Pe fruntea-ngrozitoarei * armii - pe acel sigil Cu care istoria nențeleasă, veche Pecetluit-a-n cartea lumei soarta Popoarălor?... Azi toți o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
zic: Bine-ai venit! Eu dușmanii mei nu-i urăsc... îi bat, Dară învinși - eu îi iubesc, principe! Nu crede că dorințe oarbe-n mine Dorinți de glorie-mi prescriu * pasul: O țintă am... și l-a ei împlinire Pe-amici îi chem... pe inamici izbesc... Am pronunțat o vorbă mare... Cadă! IAR[OMIR] Da, Decebal... ca tine-aș zice eu... Se poate însă *?... Un obicei Vechi și [cu] minte * îl au corăbierii... Ei nu se-ndreaptă decât după steaua Oare
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
piere! I[AROMIR] Și noi vrem luptă, dară nu pieire. Și, dacă cerul soarta * o constelă * Asupr-unui popor, nu-l turburăm. D[ECEBAL] Știi tu ce sânt acei pe care-i aperi, Acei romani?... Ei sânt tiranii lumei... Da! Ca amici vă leagă-ntîi de ei Spre a vă bate-apoi cu vergi de fier... O, Iaromir,... ai fost vodată-n Roma? Văzut-ai tu gladiatorii, oameni... Oameni ca ei, ca noi... ba chiar de-ai noștri Că vezi apoi acel popor disculț, Nepăsător
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vreme [î]i înalță Una-i coboară... așa a fost [î]n lume, Așa va fi întotdeauna, rege! Mult rău e-n lume și puțin [e] bine. Dar vei găsi că vorba nu și-o calcă Dar vei găsi c-amicului e-amic, Dar vei găsi c-un sâmbur de tărie Este în inima oricăruia roman. Din când în când zeii coboară-n ei... Poți tu să spui d-imperatorul de-azi Ce-ai spus de alții?... Dacă-i spune, Atunci
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
i înalță Una-i coboară... așa a fost [î]n lume, Așa va fi întotdeauna, rege! Mult rău e-n lume și puțin [e] bine. Dar vei găsi că vorba nu și-o calcă Dar vei găsi c-amicului e-amic, Dar vei găsi c-un sâmbur de tărie Este în inima oricăruia roman. Din când în când zeii coboară-n ei... Poți tu să spui d-imperatorul de-azi Ce-ai spus de alții?... Dacă-i spune, Atunci în viața
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
tot poporul În Capitol s[-a] adunat la rugă. Murmurele se ridicau la Joe Și, tocmai când cântau Salve-Imperator, Poarta se dă în lături și Traian Apare. În van el în războaie haina schimbă, În van necunoscut vrea să rămâie, Amic și inamic îl recunosc. Se zice cumcă zeii neciodată Deplin necunoscuți ei nu rămân, Întotdeauna o lumină de-aur Încunjură-a lor frunte și ființă. De-aceea cred că zeii coborâră, Că ei trăiesc azi între oameni Ca Cezari, ca
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
inamic neîmpăcat. Nu fă să uit ce eu respect în tine: Pe prinsul - nu... pe oaspetele meu. I[AROMIR] Nu-s prinsul tău... Căci pentru a mă prinde În luptă dreaptă ai fi trebuit Război ca să declari romanilor. Eu sânt amicul... sânt supusul lor. Războiul tău chiar este o revoltă, Tu însuși la Traian ai genuncheat, Tu i-ai jurat amicilor amic, Dușmanilor dușman să fii: Unde ți-e jurământul, Decebal? D[ECEBAL] Nu-ntoarce sufletu-mi cu susu-u, jos Și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-s prinsul tău... Căci pentru a mă prinde În luptă dreaptă ai fi trebuit Război ca să declari romanilor. Eu sânt amicul... sânt supusul lor. Războiul tău chiar este o revoltă, Tu însuși la Traian ai genuncheat, Tu i-ai jurat amicilor amic, Dușmanilor dușman să fii: Unde ți-e jurământul, Decebal? D[ECEBAL] Nu-ntoarce sufletu-mi cu susu-u, jos Și nu stârni mânia mea ascunsă. Nu sânt supusul lor... nu voi s-o fiu! Dac-am jurat, ce-ți pasă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
prinsul tău... Căci pentru a mă prinde În luptă dreaptă ai fi trebuit Război ca să declari romanilor. Eu sânt amicul... sânt supusul lor. Războiul tău chiar este o revoltă, Tu însuși la Traian ai genuncheat, Tu i-ai jurat amicilor amic, Dușmanilor dușman să fii: Unde ți-e jurământul, Decebal? D[ECEBAL] Nu-ntoarce sufletu-mi cu susu-u, jos Și nu stârni mânia mea ascunsă. Nu sânt supusul lor... nu voi s-o fiu! Dac-am jurat, ce-ți pasă c-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
trecut-a vremea când mă duceați de mână Voi, sfetnicii cei veștezi... oștirea cea bătrână A lui Stefan cel Mare... Astăzi mă încongior Cu tineri ca și mine, voioși și zâmbitori; M-am săturat de fețe triste, posomorâte, Eu voi amici... nu sfetnici! Voi zile aurite, Iar nu-ngropări pustie și cugete-amărîte Cari-n trecut mă-ngroapă și iarăși în trecut! ARB[ORE] Trecu Ștefan cel Mare... o dată l-am avut, S-a dus să se îngroape în trista vecinicie! Eu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]