4,386 matches
-
aminoacizii ramificați. Transportul activ este consumator de energie și este stimulat de insulină. Sistemele de transport variază de la țesut la țesut. În circulația cerebrală, aminoacizii pătrund la concentrații plasmatice mai mici decât cele necesare pentru transportul intramuscular. Insulina influențează transportul aminoacizilor în mușchi, hepatocite și fibroblaști. În plus, influența este limitată la aminoacizii neesențiali (alanină, glicocol și glutamină). Perfuziile folosite în clampul euglicemic/hiperinsulinemic conduce la o scădere a proteolizei cu maxim 40%, sugerând că numai o parte din țesuturi răspund
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
insulină. Sistemele de transport variază de la țesut la țesut. În circulația cerebrală, aminoacizii pătrund la concentrații plasmatice mai mici decât cele necesare pentru transportul intramuscular. Insulina influențează transportul aminoacizilor în mușchi, hepatocite și fibroblaști. În plus, influența este limitată la aminoacizii neesențiali (alanină, glicocol și glutamină). Perfuziile folosite în clampul euglicemic/hiperinsulinemic conduce la o scădere a proteolizei cu maxim 40%, sugerând că numai o parte din țesuturi răspund prin scăderea proteolizei. Efectul antiproteolitic poate fi localizat în reacțiile biochimice intracelulare
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
fi localizat în reacțiile biochimice intracelulare (10). Sinteza proteică este stimulată de insulină prin creșterea masei ribozomale și a eficienței lor translaționale. Aceste mecanisme au fost evidențiate mai mult la animal și sunt confirmate ca prezență și la om. Oxidarea aminoacizilor (ca sursă energetică) crește în deficiența insulinică, în timp ce în cursul clampului hiperinsulinemic/euglicemic oxidarea lor scade. În ficat, aminoacizii sunt utilizați pentru sinteza de proteine, pentru oxidarea în ciclul Krebs și pentru sintezele de novo ale glucozei și corpilor cetonici
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
eficienței lor translaționale. Aceste mecanisme au fost evidențiate mai mult la animal și sunt confirmate ca prezență și la om. Oxidarea aminoacizilor (ca sursă energetică) crește în deficiența insulinică, în timp ce în cursul clampului hiperinsulinemic/euglicemic oxidarea lor scade. În ficat, aminoacizii sunt utilizați pentru sinteza de proteine, pentru oxidarea în ciclul Krebs și pentru sintezele de novo ale glucozei și corpilor cetonici. Insulina inhibă gluconeogeneza, în timp ce întreruperea insulinoterapiei în T1DM crește neoglucogeneza din proteine. Făcând o paralelă între gradul de influență
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
gena IGF II pe brațul scurt al cromozomului 11, în continuarea genei insulinei. S-a constatat că regiunile aminoacidice ale IGF, importante pentru legarea lor de receptorii specifici, sunt asemănătoare cu cele necesare legării insulinei de receptorul său, de exemplu, aminoacizii tirozină din pozițiile 24, 31 și 60. În schimb, peptidul C din proinsulină este mai lung decât cel din moleculele de IGF I și IGF II. De asemenea, structura aminoacidică a peptidului de legătură este diferită. Există și variante de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
II. De asemenea, structura aminoacidică a peptidului de legătură este diferită. Există și variante de IGF I sau II cu lungime mai mică. Forma de IGF I denumită des-[1-3]-IGF-I, de exemplu, are amputată secvența terminală alcătuită din 3 aminoacizi: Gli-Pro-Glu. A fost izolată din țesutul cerebral. Semnificația diferitelor variante de IGF (cu molecule mai mari sau mai mici) nu este complet cunoscută. Cât privește interacțiunea moleculă/receptor între insulină și IGF-uri, ea poate fi sumarizată astfel: receptorul insulinic
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
de insulină), chiar dacă concentrația lor din ser este mare. O diferență importantă între IGF I și II față de insulină este aceea că IGF circulă legate de proteine transportoare de mare afinitate. Această proprietate ține de structura diferită a primilor 16 aminoacizi ai lanțului B. Diferențele mici de structură aminoacidică a IGF I și IGF II în pozițiile 4, 5 și 15, 16 ale lanțului B (față de insulină) conduce la o scădere de 400 de ori a afinității insulinei față de proteinele de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
au semnificație diferită. Primele patru (IGF BP 1-4) sunt sintetizate în ficat, iar ultimele două (5 și 6) în diferite țesuturi. Sinteza acestora este dependentă de prezența hormonului de creștere (GH). Structura lor este destul de diferită, inclusiv ca număr de aminoacizi: IGF BP1 - 264 AA; IGF BP2- 289 AA; IGF BP3 - 264 AA; IGF BP4 - 237 AA; IGF BP5 - 252 AA și IGF BP6 - 216 AA. Dintre ele numai IGF BP6 poate fi determinată prin metoda RIA (concentrația medie în ser
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
legate de 2 subunități β prin legături disulfhidrice având forma β-?-?-β (fig. 6). Ambele subunități provin dintr-un singur polipeptid - proreceptorul - care este clivat printr-un proces de proteoliză. Fiecare din cele două subunități ? sunt polipeptide compuse din 723 aminoacizi (135 kD). Ele sunt poziționate extracelular și conțin situsurile de legare pentru insulină (11, 18). Aminoacizii subunității ? asociați direct cu legarea insulinei sunt incomplet cunoscuți. Ei se găsesc în regiunea primilor 500 aminoacizi ai subunității ?. Fiecare din cele
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
dintr-un singur polipeptid - proreceptorul - care este clivat printr-un proces de proteoliză. Fiecare din cele două subunități ? sunt polipeptide compuse din 723 aminoacizi (135 kD). Ele sunt poziționate extracelular și conțin situsurile de legare pentru insulină (11, 18). Aminoacizii subunității ? asociați direct cu legarea insulinei sunt incomplet cunoscuți. Ei se găsesc în regiunea primilor 500 aminoacizi ai subunității ?. Fiecare din cele două subunități β sunt polipeptide alcătuite din 620 aminoacizi (95 kD). Sunt unități transmembranare și conțin
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
? sunt polipeptide compuse din 723 aminoacizi (135 kD). Ele sunt poziționate extracelular și conțin situsurile de legare pentru insulină (11, 18). Aminoacizii subunității ? asociați direct cu legarea insulinei sunt incomplet cunoscuți. Ei se găsesc în regiunea primilor 500 aminoacizi ai subunității ?. Fiecare din cele două subunități β sunt polipeptide alcătuite din 620 aminoacizi (95 kD). Sunt unități transmembranare și conțin, printre altele, regiuni regulatorii tirozinkinazice (25). În ansamblu, deci, receptorul insulinic este alcătuit din 2686 aminoacizi (723x2 pentru
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
situsurile de legare pentru insulină (11, 18). Aminoacizii subunității ? asociați direct cu legarea insulinei sunt incomplet cunoscuți. Ei se găsesc în regiunea primilor 500 aminoacizi ai subunității ?. Fiecare din cele două subunități β sunt polipeptide alcătuite din 620 aminoacizi (95 kD). Sunt unități transmembranare și conțin, printre altele, regiuni regulatorii tirozinkinazice (25). În ansamblu, deci, receptorul insulinic este alcătuit din 2686 aminoacizi (723x2 pentru subunitatea ? și 620x2 pentru subunitatea β), fiind o moleculă de ~ 50 de ori mai
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
primilor 500 aminoacizi ai subunității ?. Fiecare din cele două subunități β sunt polipeptide alcătuite din 620 aminoacizi (95 kD). Sunt unități transmembranare și conțin, printre altele, regiuni regulatorii tirozinkinazice (25). În ansamblu, deci, receptorul insulinic este alcătuit din 2686 aminoacizi (723x2 pentru subunitatea ? și 620x2 pentru subunitatea β), fiind o moleculă de ~ 50 de ori mai mică decât molecula de insulină. Fiecare subunitate ? este legată de subunitatea β corespondentă prin câte o punte disulfhidrică (11). Gena receptorului insulinic
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
codifică receptorul are o lungime de 4,2 kb (25). Dimensiunile mari ale genei ar putea determina o susceptibilitate crescută la mutații. Receptorul insulinic există în două izoforme: varianta A, cu afinitate mare pentru insulină (cu număr mai mic de aminoacizi), și varianta B, cu afinitate mică pentru insulină (având 12 aminoacizi suplimentari). Stoichiometric, la nivelul unui receptor au acces la situsuri de legare una sau două molecule de insulină. Cu toate acestea, numai o moleculă de insulină se leagă cu
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
mari ale genei ar putea determina o susceptibilitate crescută la mutații. Receptorul insulinic există în două izoforme: varianta A, cu afinitate mare pentru insulină (cu număr mai mic de aminoacizi), și varianta B, cu afinitate mică pentru insulină (având 12 aminoacizi suplimentari). Stoichiometric, la nivelul unui receptor au acces la situsuri de legare una sau două molecule de insulină. Cu toate acestea, numai o moleculă de insulină se leagă cu afinitate înaltă. Legarea insulină - receptor este specifică. Această specificitate decurge din
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
în general sunt ficatul și cortexul renal. Intensitatea procesului în cele două țesuturi este aproximativ egală, dar datorită diferenței ponderale dintre cele două organe, rinichiul asigură doar 20% din totalul de glucoză produsă. Materia primă pentru gluconeogeneză este reprezentată de aminoacizii glucoformatori, lactat și glicerol. Veriga centrală a tuturor acestor căi este piruvatul care se convertește la glucoză în principiu prin parcurgerea în sens invers a etapelor glicolizei, cu mențiunea că trei dintre ele sunt catalizate de enzime unidirecționale, toate kinaze
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92237_a_92732]
-
acestor căi este piruvatul care se convertește la glucoză în principiu prin parcurgerea în sens invers a etapelor glicolizei, cu mențiunea că trei dintre ele sunt catalizate de enzime unidirecționale, toate kinaze, specifice gluconeogenezei: piruvat kinaza, fosfofructokinaza-1 (FFK-1) și glucokinaza. Aminoacizii glucoformatori provin din proteine, în special din cele musculare și viscerale. Accesul lor la gluconeogeneză se realizează în principal prin transformarea lor în substrate ale ciclului Krebs care se convertesc la oxalacetat sau piruvat. Ca precursor glucidic de natură proteică
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92237_a_92732]
-
un rol special. Sursa de alanină pentru gluconeogeneza hepatică și renală nu o constituie atât proteinele cât mai ales piruvatul muscular (ciclul alanină - glucoză, Felig). Prin această cale metabolică se realizează de fapt un transfer netoxic al grupărilor amino aparținând aminoacizilor catabolizați la nivel muscular către ficat și rinichi. În ficat ele sunt convertite în uree (în ciclul ureogenetic) iar în rinichi sunt folosite pentru sinteza amoniacului. Glutamina rezultată este eliminată prin rinichi și intestin. Lactatul necesar gluconeogenezei provine în absența
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92237_a_92732]
-
și lipoliză. În vena portă scade și mai mult concentrația insulinei și crește semnificativ nivelul glucagonului. Amplificarea gluconeogenezei este mediată nu numai de creșterea precursorilor aminoacidici glucoformatori secundară fie amplificării proteolizei (musculare și viscerale) fie augmentării ratei de conversie a aminoacizilor în glucoză la nivel hepatic. Este posibilă și implicarea altor mecanisme gluconeogenetice intrahepatice (PPARα și/ sau un coactivator transcripțional PGC-1?) cu atât mai mult cu cât se constată o scădere a concentrației plasmatice a alaninei și a altor aminoacizi glucoformatori
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92237_a_92732]
-
a aminoacizilor în glucoză la nivel hepatic. Este posibilă și implicarea altor mecanisme gluconeogenetice intrahepatice (PPARα și/ sau un coactivator transcripțional PGC-1?) cu atât mai mult cu cât se constată o scădere a concentrației plasmatice a alaninei și a altor aminoacizi glucoformatori în această etapă. Dependența producției hepatice de proteoliză este dovedită de creșterea excreției urinare de azot. Activarea lipolizei din trigliceridele stocate în mușchi și țesutul adipos se datorează și stimulării lipoproteinlipazei hormon sensibile. Ca urmare, crește foarte mult concentrația
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92237_a_92732]
-
datorită hiperglicemiei per se. Doar o mică parte din glucoza musculară este utilizată în cadrul glicolizei, fiind oxidată sau transformată în lactat sau alanină. Tot sub acțiunea insulinei, stimulate de glucoză dar și de proteinele din alimente, are loc și pătrunderea aminoacizilor care vor fi folosiți pentru sinteza proteinelor musculare. În sfârșit, o cantitate relativ mică de glucoză pătrunde postprandial în țesutul adipos unde este folosită mai puțin pentru sinteza de novo de acizi grași (deoarece țesutul adipos are cantități mici de
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92237_a_92732]
-
ficatul și intestinul dețin primele locuri. Ficatul este furnizorul principal de colesterol pentru țesuturile extrahepatice. Materia primă pentru sinteza colesterolului este acetil-CoA. Sursele de acetil-CoA sunt: glucoza (din glicoliză la piruvat și decarboxilare oxidativă), acizii grași (prin beta-oxidare) și unii aminoacizi (după transaminare și modificări ale catenei laterale). Biosinteza colesterolului se desfășoară în mai multe etape, cele mai importante fiind primele două: sinteza hidroxi-metil-glutaril-CoA (HMG-CoA) din condensarea a trei molecule de acetil-CoA și transformarea HMG-CoA în mavelonat. HMG-CoA este și un
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92237_a_92732]
-
care unele rămân în hepatocite iar altele sunt descărcate în circulația sistemică și sunt folosite de întregul organism. Ficatul sintetizează zilnic o cantitate de 15-20 g de proteine plasmatice (14). Aceste proteine reprezintă un rezervor permanent disponibil ca sursă de aminoacizi de către diverse țesuturi în condiții specifice. La nivelul ficatului sunt sintetizate până la 90% din proteinele plasmatice. El este unicul sediu de sinteză a albuminei, fibrinogenului și a proteinelor de fază acută. Are un rol esențial în sinteza transferinei, apoproteinelor, factorilor
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92237_a_92732]
-
sinteza transferinei, apoproteinelor, factorilor coagulării, a unor factori aparținând sistemului complement și fibrinolitic. Participă de asemenea, la sinteza unor proteine transportoare și hormoni. Sediul sintezei proteinice este reprezentat de reticulul endoplasmic rugos și ribozomi. 2.3.1. Biosinteza intrahepatocitară de aminoacizi se desfășoară după un model universal aplicabil la fiecare celulă în parte. Sursele atomilor de carbon ale aminoacizilor neesențiali provin dintr-o serie de intermediari, formați în principal în diverse căi aparținând metabolismului glucidic: ciclul Krebs (acid alfa-cetoglutaric, acid oxaloacetic
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92237_a_92732]
-
unor proteine transportoare și hormoni. Sediul sintezei proteinice este reprezentat de reticulul endoplasmic rugos și ribozomi. 2.3.1. Biosinteza intrahepatocitară de aminoacizi se desfășoară după un model universal aplicabil la fiecare celulă în parte. Sursele atomilor de carbon ale aminoacizilor neesențiali provin dintr-o serie de intermediari, formați în principal în diverse căi aparținând metabolismului glucidic: ciclul Krebs (acid alfa-cetoglutaric, acid oxaloacetic), glicoliză (acid 3-fosfogliceric), calea pentozofosfaților (ribozo-5-fosfat și eritrozo-4-fosfat). Sursa de amoniac necesară biosintezei aminoacizilor este întotdeauna reprezentată de
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92237_a_92732]