2,761 matches
-
să-i admire pentru inteligența lor și îi cere spiritului să-i arate ce se poate întâmpla dacă el va deveni la fel de rău ca și ei. El vede o viziune a unui viitor îndepărtat în care urmașul său îndepărtat, Marele Amiral Blackadder, este un lider plin de succes, dar nemilos, al unui imperiu care ocupă tot Universul, cu un Baldrick pe post de sclav și care poartă pe el doar o pereche de chiloți de piele. El ajunge să se căsătorească
Blackadder's Christmas Carol () [Corola-website/Science/324644_a_325973]
-
să-i arate ce se va întâmpla dacă el va continua să fie bun. Ca răspuns, el vede o viziune alternativă al aceluiași viitor în care urmașul său purta doar o pereche de chiloți de piele și era sclavul incompetentului amiral Baldrick. Blackadder afirmă că "Băieții răi au parte de toată distracția" (în ). El se trezește un om diferit: amar, răzbunător, lacom de bani și care-i insultă pe toți. Deși el are acum un mai mult control asupra vieții sale
Blackadder's Christmas Carol () [Corola-website/Science/324644_a_325973]
-
britanic de admiral of the fleet sau celui american de fleet admiral. El a fost instituit în 1901 și, ca și feldmareșalii, deținătorii lui erau autorizați să poarte un baston. Înainte și în timpul Primului Război Mondial, următorii bărbați au fost făcuți mari amirali ai "Kaiserliche Marine" (Marina Imperială Germană): Înainte și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, următorii bărbați au fost făcuți mari amirali ai "Kriegsmarine" (Marina de Război Germană): "Kriegsmarine" a folosit și gradul de general amiral ("Generaladmiral") care era superior
Mare amiral () [Corola-website/Science/324650_a_325979]
-
deținătorii lui erau autorizați să poarte un baston. Înainte și în timpul Primului Război Mondial, următorii bărbați au fost făcuți mari amirali ai "Kaiserliche Marine" (Marina Imperială Germană): Înainte și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, următorii bărbați au fost făcuți mari amirali ai "Kriegsmarine" (Marina de Război Germană): "Kriegsmarine" a folosit și gradul de general amiral ("Generaladmiral") care era superior celui de amiral, dar inferior celui de mare amiral. Gradul de mare amiral (în ) a fost instituit de Benito Mussolini în 1924
Mare amiral () [Corola-website/Science/324650_a_325979]
-
au fost făcuți mari amirali ai "Kaiserliche Marine" (Marina Imperială Germană): Înainte și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, următorii bărbați au fost făcuți mari amirali ai "Kriegsmarine" (Marina de Război Germană): "Kriegsmarine" a folosit și gradul de general amiral ("Generaladmiral") care era superior celui de amiral, dar inferior celui de mare amiral. Gradul de mare amiral (în ) a fost instituit de Benito Mussolini în 1924. El a fost creat în principal pentru a-l onora pe Paolo Thaon di
Mare amiral () [Corola-website/Science/324650_a_325979]
-
Marine" (Marina Imperială Germană): Înainte și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, următorii bărbați au fost făcuți mari amirali ai "Kriegsmarine" (Marina de Război Germană): "Kriegsmarine" a folosit și gradul de general amiral ("Generaladmiral") care era superior celui de amiral, dar inferior celui de mare amiral. Gradul de mare amiral (în ) a fost instituit de Benito Mussolini în 1924. El a fost creat în principal pentru a-l onora pe Paolo Thaon di Revel, care a fost conducătorul "Regia Marina
Mare amiral () [Corola-website/Science/324650_a_325979]
-
în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, următorii bărbați au fost făcuți mari amirali ai "Kriegsmarine" (Marina de Război Germană): "Kriegsmarine" a folosit și gradul de general amiral ("Generaladmiral") care era superior celui de amiral, dar inferior celui de mare amiral. Gradul de mare amiral (în ) a fost instituit de Benito Mussolini în 1924. El a fost creat în principal pentru a-l onora pe Paolo Thaon di Revel, care a fost conducătorul "Regia Marina" Italiană în Primul Război Mondial; el
Mare amiral () [Corola-website/Science/324650_a_325979]
-
Doilea Război Mondial, următorii bărbați au fost făcuți mari amirali ai "Kriegsmarine" (Marina de Război Germană): "Kriegsmarine" a folosit și gradul de general amiral ("Generaladmiral") care era superior celui de amiral, dar inferior celui de mare amiral. Gradul de mare amiral (în ) a fost instituit de Benito Mussolini în 1924. El a fost creat în principal pentru a-l onora pe Paolo Thaon di Revel, care a fost conducătorul "Regia Marina" Italiană în Primul Război Mondial; el a fost singura persoană
Mare amiral () [Corola-website/Science/324650_a_325979]
-
1924. El a fost creat în principal pentru a-l onora pe Paolo Thaon di Revel, care a fost conducătorul "Regia Marina" Italiană în Primul Război Mondial; el a fost singura persoană care a primit acest grad. Gradul de mare amiral este echivalent cu cel de mareșal al Italiei în armata terestră și cu cel de mareșal al forțelor aeriene. Rangul de mare amiral al statului Peru (în ) a fost instituit de Congresul Republicii Peru în 1967. El a fost acordat
Mare amiral () [Corola-website/Science/324650_a_325979]
-
în Primul Război Mondial; el a fost singura persoană care a primit acest grad. Gradul de mare amiral este echivalent cu cel de mareșal al Italiei în armata terestră și cu cel de mareșal al forțelor aeriene. Rangul de mare amiral al statului Peru (în ) a fost instituit de Congresul Republicii Peru în 1967. El a fost acordat post-mortem lui Miguel Grau Seminario care a fost un renumit ofițer naval peruvian de origine germană și erou al Bătălia navală de la Angamos
Mare amiral () [Corola-website/Science/324650_a_325979]
-
acordat post-mortem lui Miguel Grau Seminario care a fost un renumit ofițer naval peruvian de origine germană și erou al Bătălia navală de la Angamos în timpul Războiului Pacificului (1879-1884). Anton Haus, comandantul Marinei Austro-Ungare în timpul Primului Război Mondial, a primit titlul de mare amiral ("Großadmiral") în 1916. Niciunui alt ofițer activ (cu excepția membrilor familiei imperiale) nu i s-a acordat vreodată acest grad (deși succesorul imediat al lui Haus, Maximilian Njegovan, a fost promovat la gradul de mare amiral în retragere în 1918). Gradul
Mare amiral () [Corola-website/Science/324650_a_325979]
-
a primit titlul de mare amiral ("Großadmiral") în 1916. Niciunui alt ofițer activ (cu excepția membrilor familiei imperiale) nu i s-a acordat vreodată acest grad (deși succesorul imediat al lui Haus, Maximilian Njegovan, a fost promovat la gradul de mare amiral în retragere în 1918). Gradul de mare amiral a apărut și în literatura science-fiction, în principal în literatura din seria Războiul Stelelor. Marele Amiral Thrawn, din romanele lui Timothy Zahn, este unul dintre personajele science-fiction care a deținut acest înalt
Mare amiral () [Corola-website/Science/324650_a_325979]
-
1916. Niciunui alt ofițer activ (cu excepția membrilor familiei imperiale) nu i s-a acordat vreodată acest grad (deși succesorul imediat al lui Haus, Maximilian Njegovan, a fost promovat la gradul de mare amiral în retragere în 1918). Gradul de mare amiral a apărut și în literatura science-fiction, în principal în literatura din seria Războiul Stelelor. Marele Amiral Thrawn, din romanele lui Timothy Zahn, este unul dintre personajele science-fiction care a deținut acest înalt grad al forțelor militare navale.
Mare amiral () [Corola-website/Science/324650_a_325979]
-
grad (deși succesorul imediat al lui Haus, Maximilian Njegovan, a fost promovat la gradul de mare amiral în retragere în 1918). Gradul de mare amiral a apărut și în literatura science-fiction, în principal în literatura din seria Războiul Stelelor. Marele Amiral Thrawn, din romanele lui Timothy Zahn, este unul dintre personajele science-fiction care a deținut acest înalt grad al forțelor militare navale.
Mare amiral () [Corola-website/Science/324650_a_325979]
-
I Macedoneanul, care a decis să îi respingă pe arabi și a izbutit în tentativa de a recupera portul orașului Taranto de la aceștia. În 880, două armate bizantine, conduse de generalii Procopius și Leon Apostyppes, alături de o flotă comandată de amiralul Nasar, au cucerit definitiv Taranto de la arabi, punând capăt unei perioade de 40 de ani de dominație musulmană. Printre primele măsuri luate de guvernatorul bizantin Apostyppes a fost luarea în sclavie și deportarea locuitorilor care, inițial fiind longobarzi, se convertiseră
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
Ungariei, care, în fața pericolului otoman, a făcut abstracție pentru o vreme de disputele sale din Italia. Forța creștină astfel constituită s-a întâlnit cu turcii în 1481, reușind să îi anihileze și să recucerească Otranto. În 1537, celebrul corsar și amiral otoman Barbarossa a efectuat o nouă încercare de a cuceri Otranto odată cu fortăreața de la Castro, însă turcii au fost de la bun început respinși din fața orașului.
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
mai multe săptămâni. Britnev a mai construit o navă similară, "Boy" în 1875 și o a treia, "Booy" în 1889. Similar conceptului lui "Pilot" a fost și "Yermak", primul spărgător de gheață modern, construit în Anglia pentru Rusia, sub supravegherea amiralului Stepan Makarov. Între anii 1899-1911, "Yermak" a navigat în condiții dificile de gheață în apele polare pentru mai mult de 1000 de zile. La începutul secolului al XX-lea, mai multe țări au început să conceapă spărgătoare de gheață. Cele mai multe
Spărgător de gheață () [Corola-website/Science/324687_a_326016]
-
Mediteranei pentru următoarele trei decenii. Regele Franței a beneficiat de alianța cu turcii atunci când a cerut ajutorul acestora pentru recucerirea orașului Napoli, aflat în mâinile spaniolilor. Soliman i-a acordat regelui Franței titlul de „Beylerbeyi” (Comandant al comandanților). Sub conducerea amiralului Turgut Reis, flota otomană a reușit să obțină o serie de victorii în Marea Mediterană împotriva amiralului genovez Adrea Doria și să câștige controlul asupra celei mai mari părți a Mediteranei pentru o lungă perioadă de timp. Soliman s-a concentrat
Dezvoltarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324768_a_326097]
-
ajutorul acestora pentru recucerirea orașului Napoli, aflat în mâinile spaniolilor. Soliman i-a acordat regelui Franței titlul de „Beylerbeyi” (Comandant al comandanților). Sub conducerea amiralului Turgut Reis, flota otomană a reușit să obțină o serie de victorii în Marea Mediterană împotriva amiralului genovez Adrea Doria și să câștige controlul asupra celei mai mari părți a Mediteranei pentru o lungă perioadă de timp. Soliman s-a concentrat de asemenea asupra Balcanilor. După momentul încoronării din 1518, el a condus o serie de campanii
Dezvoltarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324768_a_326097]
-
tuturor teritoriilor locuite de grecii ortodocși, atât din Grecia continentală, cât și din insule, iar un obiectiv principal îl reprezenta eliberarea Constantinopolului. Nu în ultimul rând, obiectivele împărătesei cuprindeau și cucerirea unei baze navale permanente în Mediterana. O escadră a amiralului Andrei Spiridov (3 nave de linie și 2 fregate, 2.500 de oameni) a ajuns pe 17 februarie 1770 în dreptul coastei Moreei. O zi mai târziu, corăbiile ruse au aruncat ancora în portul Vitula, unde au așteptat sosirea sosirea lui
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
Petrovici Dolgorukov, alături de care luptau și 10 soldați ruși, au cucerit orașele Kalamata din Arcadia. Legiunea a reușit să captureze aproximativ 2.000 de soldați otomani și i-au alungat pe turcii din Messinia. În timp ce legiunile spartane desfășurau acțiuni terestre, amiralul Spiridov a căutat un port care să poată fi folosit ca bază de acțiune pentru flota rusă. El a ales orașul-port fortificat Koroni. Pe 1 martie, cei 587 de soldați ruși sub comanda lui Fiodor Orlov au fost debarcați în
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
fortificațiilor și au ales să sape galerii sub fortăreață, în care doreau să plaseze încărcături explosive cu ajutorul cărora să distrugă zidurile cetății. Pe 25 martie a sosit în portul Koroni escadra condusă de contraamiralul Andrei Vasilievici Elmanov și de nava amiral, vasul de linie „Europa”. Turcii au reușit să contracareze lucrările de minare a fortificațiilor distrugând pe 2 aprilie o galerie săpată sub zidurile cetății, gata să fie utilizat. Pe 25 aprilie, Alexei Orolov, tocmai întors din Italia, a ordonat ridicarea
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
dezastruoasele înfrângeri rusești în Primul Război Mondial. Etapa de deschidere a Războiului ruso-japonez a început cu un atac preemptiv al Marinei imperiale japoneze împotriva Flotei ruse din Pacific care avea baza la Port Arthur și la Chemulpo. Planul inițial al amiralului Togo a fost de a ataca rapid și decisiv Port Arthur cu Divizia 1-a a Flotei Combinate, constând din șase nave de linie (pre-dreadnought): Hatsuse, Shikishima, Asahi, Fuji și Yashima, conduse de nava amiral Mikasa și Divizia a 2
Bătălia de la Port Arthur () [Corola-website/Science/326195_a_327524]
-
la Chemulpo. Planul inițial al amiralului Togo a fost de a ataca rapid și decisiv Port Arthur cu Divizia 1-a a Flotei Combinate, constând din șase nave de linie (pre-dreadnought): Hatsuse, Shikishima, Asahi, Fuji și Yashima, conduse de nava amiral Mikasa și Divizia a 2-a, constând din crucișătoarele blindate Iwate, Azuma, Izumo, Yakumo și Tokiwa. Aceste mari nave de luptă și crucișătoare au fost însoțite de aproximativ 15 distrugătoare și în jur de 20 de nave torpiloare mai mici
Bătălia de la Port Arthur () [Corola-website/Science/326195_a_327524]
-
însoțite de aproximativ 15 distrugătoare și în jur de 20 de nave torpiloare mai mici. În rezervă au fost păstrate crucișătoarele Kasagi, Chitose, Takasago și Yoshino. Cu această forță de mare, bine instruită și bine-armată cu surpriza de partea lui, amiralul Tōgō Heihachirō spera că poate da o lovitură zdrobitoare flotei ruse la scurt timp după ruperea relațiilor diplomatice dintre guvernele japoneză și rusă. Pe partea rusă, amiralul Stark avea navele de linie Petropavlovsk, Sevastopol, Peresvet, Pobeda, Poltava, Țesarevici și Retvizon
Bătălia de la Port Arthur () [Corola-website/Science/326195_a_327524]