3,631 matches
-
ea. Câinii pot Înțelege o glumă. Pisicile, Însă, nu pot râde niciodată. Vela, când vedea lumea râzând, râdea și ea. Dar dacă nu i se indica În mod expres („Chestia asta‑i nostimă”) nu schița nici un zâmbet. Iar eu, când amuzam oaspeții la cină, eram bănuit că fac din ea ținta glumelor mele. După toate probabilitățile, În timp ce mă imaginam Într‑o bancă, cu un ban de zece cenți și un dolar uriaș Încrustați În marmura șlefuită, nu eram conștient că fusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Tu ești călăul? GARDIANUL (Țopăind.): El este călăul! El este călăul! ARTUR: Și asta ce-i? (O coadă de lemn pe care să mișcă lejer o lamă de topor; CĂLĂUL și-o ascunde la spate.) CĂLĂUL: Asta e securea... GARDIANUL (Amuzat la culme.) Asta e securea! Asta e securea! ARTUR (Indignat-amuzat.): Asta e securea? Cu asta vrei să-mi tai capul? CĂLĂUL (Speriat.) Eu? Bârfe, domnule! ARTUR: Adică mă minți în față? GARDIANUL: Îl minți în față pe domnul? ARTUR: Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
dement și-l caută pe PARASCHIV, târându-se, rostogolindu-se pe jos, atingându-și cioturile mâinilor, izbindu-se de obiectele din încăpere și de pereți; PARASCHIV râde în hohote și-l împinge din când în când cu piciorul; PARASCHIV se amuză grozav, e de nerecunoscut, îl izbește tot mai puternic pe MACABEUS în timp ce acesta își amplifică urletul.) PARASCHIV: Așa, așa... (Hohot.) Caută-mă! Sunt aici... aici... (Hohot.) Așa... așa... Aici, aici... (Râs grosolan.) Aici, aici! Nu acolo, aici! (MACABEUS s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
PLOAIE (Uluit.): Bagaje? CASIERUL: Da, bagaje. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ce-s alea bagaje? De ce să am bagaje? CASIERUL (Uluit la rândul său.): Cum, ce-s alea bagaje?! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Aspru.): Nu, nu port bagaje! (HAMALUL, din colțul său, se amuză grozav, chicotește.) CASIERUL: Chiar nu aveți bagaje? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu am! Nu am! Detest bagajele! CASIERUL (Mirat la culme): Și atunci... de ce vreți să luați trenul? (CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE nu-i răspunde; surescitat, își reia plimbarea de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Pentru sine.) Ce mascaradă! Ce porcărie! (Către CASIER și HAMAL.) Ce-ați avut de văzut? Ce mare lucru ați făcut? HAMALUL (Către CĂLĂTOR.): Plecăm, domnule. Trebuie să plecăm. Nu uitați ce v-am spus. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Trezit dintr-o dată, amuzat ca după un vis frumos.): Poftim? Da, desigur... ȘEFUL GĂRII (Fals.): Poftă bună, domnilor! Spuneți-i Ioanei că eu... nu vin la masă... CASIERUL și HAMALUL (Îmblânziți): Da, domnule. ȘEFUL GĂRII: Faceți curat în camera de deasupra magaziei. Puneți acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
această favoare? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Rămâneți unde vreți. Gara vă aparține... ȘEFUL GĂRII: Vă mulțumesc, domnule. Vă mulțumesc. N-am să uit și n-am să ezit să cred... în... Aș putea să vă întreb ceva? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Ușor amuzat de frământările ȘEFULUI GĂRII.): Dacă într-adevăr nu pot trăi fără ploaie? ȘEFUL GĂRII: Exact! Exact! Ah, n-aș vrea să vă jignesc... Poate că sunt niște lucruri mai delicate, mai ascunse... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu sunt ascunse, domnule. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
forța centrifugă îi șterge tava din mână, cupele de șampanie se fac țăndări, toate deodată, pe parchetul de stejar. Izabela îi șuieră în ureche: Din cauza ta! Dar Pascal ripostează: ─ Știi ce? Bag divorț! Românii iau un aer speriat, americanii se amuză, sincer poate. Dintre toți, de neuitat va rămâne o femeie într-o crinolină verde, înfoiată ca un boboc gata să plesnească. Alunecă pe suprafața strălucitoare ca o lebădă pe luciul apei, chiar și după ce a căzut, destul de demn, drept în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
din noiembrie 1938. Goncea recunoscu dintr-o privire caleașca. Era aceeași în care se plimbaseră și Nicolae și Elena Ceaușescu, în vizita lor din iunie 1978 în capitala britanică. - Vă pregătiți de... zâmbi Goncea, apropiindu-se de măsuță și cercetând amuzat decupajele. Chiar mângâie ușor petecul de gazetă cu trăsura regală, ca și cum ar fi vrut să o pună cât mai bine în lumină. - Cum trec anii, oftă mai apoi, ducându-se spre pat. Netezi cuvertura vărgată și se așeză tolănit între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cum striga, la pâlnia aia, în balcon la Județeană: „Moarte comuniștilor! Ardeți carnetele de partid!“ Și câte n-a mai promis... A promis, dar mai mult a dat în stânga și-n dreapta la ai lor. Dar... Râse ușor, privindu-l amuzat pe pișpirică. Mai că-i venea să-l mângâie. Uitase și de curea. - Eram și eu tânăr la Festival, atunci, în cinzecișitrei, oftă el. Căscam gura. Terminasem Facultatea. Eram în București. Trăgeam să intru în Minister și umblam după fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
acum. C-au venit teroriștii din Baltă, de la Chirul ăla. Că au făcut repetiție mai înainte cu nu știu cine. Uite-așa se nasc legendele, în loc să studiem la cercetare istoria. Acela încă ținea broscuța în mâna întinsă. Parcă îi studia mimica, se amuza de ochii ei bulbucați sau, concentrat, încerca să-i transmită ceva. În cele din urmă, se aplecă și o așeză apoi, grijuliu, în băltoacă. Sprijinit de mânerul pompei îl studia pe Țongu. Aproba îngândurat spusele aceluia. - E reacționar poporul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
acum nu se gândesc cum să fructifice cât mai constructiv această calitate strămoșească. Au dat liber la furat numai aleșilor și unor privilegiați. Nu se poate să furi numai prin reprezentanți...“ Câțiva tinerei, pe rândul de scaune din spatele lui, chicoteau amuzați de teoria doctorului. O auzeau pentru prima dată. Veneau, de fapt, pentru întâia oară la simpozionul acesta, ajuns la cea de-a șaptea sau a opta ediție. Două fete și trei flăcăiandri, cercetători pe la un institut cu documente, ziariști, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
frământa, le strângea între degete, înfiorată de înțepături, un fel de mici mușcături ale unei dușmănoase vietăți zbătându-se să-i intre în carne, să se cuibărească în ea, găsindu-și culcuș în căușul palmei. Urmărea și el cățelandrii, absent, amuzat de hârjoana lor cu apa. Din când în când privea, la fel de amuzat, în jur. Din vechiul port nu mai rămăsese nimic. Singură banca pe care stăteau mai părea întreagă. Bătrâna clădire a căptăniei abia se mai ținea în picioare. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
agrement rezolvă situațiile excepționale prin finaluri indecise. Acest lucru e cunoscut. Imediat, o ceață ivită din senin acoperi cu totul catedrala, băiatul, copacul și rezidenții. De fapt, acoperi întreaga stradă. Samuel se aștepta la așa ceva și tocmai de aceea era amuzat și curios să afle cum vor evolua lucrurile. O simplă ceață, fie ea și foarte densă, nu rezolvă nimic. Vru să vadă ce se întâmplă dacă se apropie de catedrală. Făcu doi pași și se pomeni înainte cu un polițist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
care trecuseră. Râdeau cu poftă - Samuel cu o voce groasă, iar Margareta amestecând sunetele delicate ale hohotelor cu sughițuri ce-i amplificau veselia și o făceau să scuture din cap și să-și lovească ușurel coapsa. Își aminteau împreună, se amuzau împreună și nici prin gând nu le trecea că ceea ce ei considerau a fi niște întâmplări haioase și nevinovate se vor acumula încetul cu încetul ca un bulgăre de zăpadă rostogolit la vale, amenințând să le strivească fericirea. Dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
sălbatică behăie pe stânci când nu știu pe unde s-o apuce. Dacă văd o umbră mică și subțire scanând versanții, știu că trece un vultur și-mi acopăr urechile, fiindcă o să facă pi-uuuuuu dintr-o clipa într-alta. Mă amuză să dau peste o șopârliță în așternutul meu, dar în același timp mă întristează. Sunt prea multe vietăți, prea răzlețite. A venit și maestrul într-o bună zi. Ningea apos, fulgii se preschimbau în apă pe veșmintele noastre. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ca Tezeu, regele Atenei, și Oberon, regele zânelor, se descurca deja foarte bine, intrându-și bine în rol: atotputernic, rău, egoist și, în mod evident, obosit de viață, un Oberon suferind de o așa lehamite permanentă încât abia dacă îl amuzau giumbușlucurile lui Puck. Vocea subțirică și rece a lui Helen se potrivea atât de bine încât mi-am dat seama de ce o alesese MM. Totuși, mai trebuia încă să lucreze la monoloagele lungi, pe care le rostea pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
îmi făcea viața mai ușoară. Dacă s-ar fi dovedit că Daphne era o zeiță a sexului, mlădie, îmbrăcată bine, cu o voce răgușită și un piept care te urcă dincolo de nori, probabil că situația nu m-ar mai fi amuzat așa de mult. —Sam? Prin cețurile introspecției, fața lui Hawkins bântuia atât de aproape de mine. Încă pe jumătate în stare de comă, m-am gândit că suna ca un titlu bun pentru un roman fantastic. Volumul III din seria Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
acesta părea singurul răspuns potrivit la auzul celei mai recente vești din partea lui Violet. *** Hugo insistă să-mi aleagă el hainele pe care urma să le port în seara aceea. Ne-am întors la studioul meu, iar el s-a amuzat copios frunzărind prin absolut toate hainele atârnate pe cuierul meu, comentând, cu înjurături din cele mai obscure și mai shakespeariene gama afișată și, în cele din urmă, aruncă câteva lucruri pe pat, poruncindu-mi sus și tare să le încerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
la Tatăl Fluviilor, la Selva-Mamă a selvelor... Călătoria lui a durat douăzeci și opt de ani! Dar era aici: scăldându-se într-un pârâiaș al Tatălui Fluviilor, odihnindu-se la umbra Mamei selvelor... Respiră adânc și își cufundă fața în apă. Se amuză lăsând să-i scape lin bulbucii, ascultând clipocitul lor sub apă, simțind în nări gâdilătura lor. Apoi își înfipse mâinile pe fundul apei și le înălță, lăsând nisipul să i se prefire liber printre degete. Era un nisip călduț și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
se îndepărta cu pași mari, cu cartea într-o mână și cu peștele în cealaltă. Văzu cum fumul se întețea pe coș și îl auzi fluierând o veche melodie cubaneză. Mai rămase câteva clipe să privească liniștea lagunei și se amuză să studieze strădaniile unei furnici isula de a găsi o cale să traverseze un firicel de apă. Până la urmă, insecta se cățără pe un fir subțire de iarbă pe care briza îl apleca peste cursul minuscul și se lăsă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
el. Nimic de pe lumea asta nu se compară. Mie și lui Alice ne e acum literalmente imposibil să ne mai imaginăm viața fără Ro. Fetița ne-a completat relația. Tu nu te simți la fel? Tonul lui Jake era ușor amuzat. —Complet? — A, absolut, a răspuns Hugo. „Complet“ e termenul corect, s-a gândit el. Relația lui cu Amanda era un dezastru complet. De fapt, lui Hugo nu-i era greu deloc să-și imagineze viața fără Theo. Aproape că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
un copil într-o societate permisivă din punct de vedere sexual. Dumnezeule! La câte probleme aveau de rezolvat el și Theo, la asta nici măcar nu se gândise. La extrema cealaltă, Douăzeci de jocuri simple pentru copilași îți descria cum să amuzi copilul transformând un șervețel într-un coif sau o pungă pentru vomă într-un avion ori într-o păpușică. Se presupune că înainte ca șervețelul și punga să fie folosite. Urma apoi 365 de metode prin care să-ți adormi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nu cunoștea nici măcar una? Extrăgând din raft Ce se întâmplă în primul an, Hugo a descoperit că un copil de vârsta lui Theo „ar trebui să fie în stare să acorde atenție unei stafide“ și „să scoată un sunet umed, amuzat“. Hugo a intrat în panică. Ce însemna cu exactitate un sunet umed, amuzat? Oare el se deranjase vreodată să-i prezinte lui Theo o stafidă căreia acesta să-i acorde atenție? Sau un alt fruct uscat? Pe dracu’! Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mormăielile lui interesate, și lui Theo îi plăcea apa. Alice l-a mângâiat pe cap cu afecțiune. Era cu-adevărat un băiețel drăguț. Uitându-se la el cum chicotea în timp ce fixa apa, atât de fericit, atât de nerăbdător să fie amuzat, Alice a simțit un soi de indignare uluită în numele copilului. Cum putea cineva, chiar și Amanda Hardwick, să lase copilul ăsta în urmă? Și ce fel de tată putea să facă așa ceva? Credința lui Alice că Hugo avea să apară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cu plăcere pe care ar fi fost înclinat să o descrie drept sadică, chiar se mirase fiindcă nu o aude gemând, implorând mila care nu avea să vină, apoi o aruncase fix în coș. Ceea ce iarăși îl surprinsese și îl amuzase și își spusese da, ziua asta este altfel, are ceva misterios în ea, poate chiar paranormal, poate chiar un pic de magie, dar cine este magicianul și cine este iepurele scos din joben, la această întrebare poate să răspundă cineva
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]