3,538 matches
-
situațiile în care este necesară curtoazia convențională în rîndul locuitorilor insulei Manam nu coincid cu acelea care ar cere practici similare în Europa. Ceea ce unui alb i s-ar părea regretabil, pentru un locuitor al insulei Manam ar fi probabil amuzant și viceversa. Deși în societățile industrializate adevărul din comentariul lui Bacon (1861b:253) că "știința în sine înseamnă putere" este demonstrat zi de zi, cei care se află la putere sînt mai ușor luați drept mincinoși decît cei care nu
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
realitate nu sînt de acord unii cu părerile altora. Respectul față de superiori poate fi înșelător dacă persoana aflată într-o funcție superioară îl ia drept o atitudine independentă de constrîngerile ierarhiei. Pentru un străin, consecințele respectului pot fi uneori foarte amuzante. O întîmplare, probabil adevărată, se leagă de vizita la Tokyo a unui academician indian. Invitat de un coleg japonez pe care nu-l cunoscuse de fapt personal, el a fost întîmpinat la sosire de un bărbat care i-a spus
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cretan" fără să se compromită. Totuși, ceea ce urmează se conformează generalizării lui Adams, deoarece editorul său, Stanley Weintraub (1970: xvi) comentează: "Shaw se prezintă așa cum ar fi vrut ca lumea să-și amintească de el... poate cel mai plăcut și amuzant G.B.S.". Aici nu e vorba de nici o autoiluzionare și cititorul este avertizat în privința nesincerității textului. Formulîndu-și autobiografia în acest mod, Shaw îi atribuie privilegiul creației ficționale, după cum se va discuta în capitolul 9. Ar trebui să evităm să ne mințim
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
nu era încă bine conturat la începutul acelui secol, toleranța era mai accentuată decît în Grecia clasică, unde falsitatea era acceptată la nivele scăzute, atunci cînd nu era confundată cu adevărul, ca de exemplu cea din fabulele cu animale... anecdotele amuzante... și parodiile vieții de fiecare zi... (Forsdyke 1956:158) Aceeași distincție este făcută și în prezent. În Marea Britanie, dacă prin reclame se atribuie unor produse calități pe care nu le au, mincinoșii pot fi dați în judecată. Pe de altă
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
tragism nedisimulat, îmbrăcând forma sarcasmului sau a persiflării, adică ironia romantică prin excelență, la Arghezi ironia stârnește râsul, fiind sursa unui comic de esență ludică, învecinat celui caragialian. Realității obiective, supărătoare prin injustețea recurentă, îi este substituită o alta, virtuală, amuzantă, ilară sau absurdă. În textul de față avem de-a face cu o ironie lejeră, un joc al simulării reverențiosului chiar și atunci când ambiguitatea ironiei se disipează pentru a lăsa mesajul transparent să ajungă la destinatari (preopinent și lectorul inițiat
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pune funcția ironiei în relație manifestă cu duplicitatea conștiinței, relevând "disjuncția continuu agravată dintre spirit și semnele spiritului" și, în final, dihotomia adevăr-opinie. Dacă parodia se întemeiază pe un contrast prelungit, pe care textul parodiant îl exhibă într-o manieră amuzantă, ironia se construiește pe un contrast simultan, în care exprimatul contrazice flagrant realitatea gândului prin ton, mimică, gestică sau, în scris, prin indici metatextuali. Când aceștia nu există, ironia ambiguizează demersul polemic și pretinde un grad înalt de comprehensibilitate din partea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cu o alta, ce simulează naivitatea infantilă: "Domnul Iorga e incontestabil un mare român, ceea ce nu-l împiedică să fie și un foarte mare iudeu". Pretenția anulării incompatibilității dintre etnii, prin falsa acceptare a paradoxului, trimite la o logică puerilă, amuzantă prin conexiunile bizare. Iată continuarea raționamentului: "În românește scrie de la stânga spre dreapta, iar în idiș de la dreapta spre stânga: nu-l costă o extremitate mai mult decât cealaltă. Domnul Léon Blum afirmă pe franțuzește că "les extremes se touchent
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
simbolici la supraviețuirea socială au o carieră determinată de valoarea de imagine a fiecăruia. Aceasta va măsura coeficientul lor epidemic, sau aptitudinea lor de difuzare, care decide programarea. Selecția genetică a ideilor sociale urcă din aval spre amonte. Puțină sociologie amuzantă. Să observăm idealurile care circulă la noi: morala umanitară de extremă urgență, Drepturile Individului (și nu ale Cetățeanului, invizibil), diplomația aparențelor, politica loviturilor, selecția fotogenică a șefilor și a candidaților, aprecierea textelor după chipul și vocea scriitorului, talk-show-ul ca normă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
sistemul grecesc era atât de greoi, încât matematicienii transpuneau fracțiile unitare în sistem sexagesimal babilonian, apoi efectuau calculele și, în final, converteau rezultatele în sistemul grecesc. Ar fi putut sări peste multe dintre aceste etape lungi. (Știm cu toții cât de amuzant este să tot transformi fracțiile!) Însă grecii disprețuiau atât de mult numărul zero, încât au refuzat să îl accepte, deși văzuseră cât era de util. Motivul: zero era periculos. Proprietățile de temut ale nimicului În vremurile de început a trăit
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
ne-a deranjat tăindu-i vorba cu un: „Spune repede, mă spăl pe cap!”. La rândul nostru, când telefonăm nu vom începe o convorbire cu reproșuri „Unde umblați?”, „Vă caut de trei zile”. E neplăcut, supărător! Am auzit un răspuns amuzant din partea unei persoane astfel apostrofate: „De ce nu-mi telefonați când sunt acasă?” Când trebuie să telefonăm? Nu este o regulă generală, dar trebuie să avem grijă să no facem nici prea devreme, dimineața, nici prea târziu, seara. În principiu este
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
de alt ordin decât cele la care se deda defuncta Sycorax („V-ajungă roua cea mai otrăvită / Ce-a strâns-o mama de prin bălți cândva / Cu pana ei de corb“ blestemă Caliban). 169 Iar Ariel face, cu o mândrie amuzant suspectă, bilanțul onorific al prestațiilor sale: „Te rog / Să-ți amintești că te-am slujit cu cinste: / Nici te-am mințit, nici ți-am greșit, robind / Fără-a cârti sau murmura.“ Dar, lăsând la o parte faptul că o asemenea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
dar de alt ordin decât cele la care se deda defuncta Sycorax („V-ajungă roua cea mai otrăvită / Ce-a strâns-o mama de prin bălți cândva / Cu pana ei de corb“ blestemă Caliban). Iar Ariel face, cu o mândrie amuzant suspectă, bilanțul onorific al prestațiilor sale: „Te rog / Să-ți amintești că te-am slujit cu cinste: / Nici te-am mințit, nici ți-am greșit, robind / Fără-a cârti sau murmura.“ Dar, lăsând la o parte faptul că o asemenea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
New Delhi. Fiul ei, Rajiv Gandhi, cel de-al IX-lea premier indian, a fost și el asasinat în 1991 prin detonarea unei bombe purtate de o indiană fanatică kamikaze. Un limerick este o foarte scurtă poezie cu formă fixă, amuzantă prin absurditatea ei. Se compune din cinci versuri anapestice, bine ritmate, în care versurile 1, 2 și 5 au între 7-10 silabe fiecare, și rimează între ele, iar versurile 3 și 4 au între 5-7 silabe fiecare care rimează și
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
de imaginat că vechii greci nu cunoșteau aceste realități. Cuvintele se împrumută și din spirit de imitație, împrumuturile fiind supuse capriciilor modei. Un cuvânt poate fi împrumutat pentru că termenul străin este considerat mai distins, mai frumos, mai interesant sau mai amuzant. Or, nu există metodă prin care să se poată prevedea de ce un cuvânt este considerat mai distins, mai amuzant sau mai interesant. De asemenea, nu se pot stabili legi generale cu privire la direcția în care merg împrumuturile. Acestea pot veni dinspre
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
supuse capriciilor modei. Un cuvânt poate fi împrumutat pentru că termenul străin este considerat mai distins, mai frumos, mai interesant sau mai amuzant. Or, nu există metodă prin care să se poată prevedea de ce un cuvânt este considerat mai distins, mai amuzant sau mai interesant. De asemenea, nu se pot stabili legi generale cu privire la direcția în care merg împrumuturile. Acestea pot veni dinspre populații cu civilizații superioare spre populații cu civilizații inferioare, dar și invers; cuvintele preluate din limbile exotice sunt o
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
bucătăria țărănească. Franțuzismele, apărute târziu în bucătăria aristocratică, au influențat masiv și repede meniurile târgovețe, dar nu au ajuns pe mesele țărănești. Atât de rapidă și de puternică a fost influența gastronomică occidentală, încât unele texte literare ne oferă detalii amuzante despre perioada în care ea s-a izbit de adepții trecutului nostru culinar. De pildă, Kogălniceanu, în Fiziologia provincialului în Iași, descrie o masă luată la un restaurant ieșean al anului 1844: „... bucatele sunt tot beftecuri, angemachturi, budinci și blamanje
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
la începutul mesei, conform obiceiului românesc) și în această listă se poate citi strădania de a civiliza, de a franțuzi (mai ales prin nume) bucate altminteri destul de fruste pentru papilele gustative occidentale. Uneori acest efort naște preparate culinare cu denumiri amuzante, cum ar fi „epure de Sighișoara à la Bucureșteanca“ (nu vom condamna intenția de fuziune interregională, care ar trebui chiar stimulată, dar pomenirea dublei proveniențe, una a produsului și cealaltă a tehnologiei, e hilară). Nostime mai sunt „musacaua à la
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
De aici imaginea unei anatomii cu destule erori privind atât numărul organelor cât și funcționalitatea lor. Ei gândeau structura organismului după cea a cosmosului, constelațiilor dinspre care venea „suflul vital“ dirijator al circulației sanguine. Pentru hippocraticii europeni această optică rămâne amuzantă și totuși, în aceste circumstanțe, chinezii au gândit și realizat acupunctura, îmbogățind terapia empirică cu și fără formule magice, procedeu practicat și azi, cu extensie în toată lumea. în fond acupunctura se edifică pe ideea stimulării, tonifierii prin deșteptare a anumitor
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Mercier narează o anecdotă ce are drept scop să demonstreze că tragedia nu-l mai privește deloc pe omul timpului său. "Un țăran din Alsacia, om cu scaun la cap, se afla la Paris pentru prima oară în viață. Găsiră amuzant să îl ducă în lojă să vadă reprezentația unei tragedii. Mai întâi ascultă foarte atent, și cum îl întrebau despre ceea ce simțea, el răspunse: "Văd niște oameni care vorbesc și gesticulează mult; cred că discută despre problemele lor, și pentru că
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
momentele patetice nu încetează să coexiste cu momentele comice. Drama este gata să vadă lumina zilei. "Comedia fiind reprezentarea moravurilor, această piesă pare să fie suficient de mult de genul acesta. Se vede aici un amestec de caracteristici serioase și amuzante, comice și emoționante. Astfel este împestrițată viața oamenilor; adesea chiar o singură întâmplare produce toate aceste contraste. Nimic nu este mai obișnuit decât o casă în care tatăl bombăne, o fiică preocupată de pasiunea ei plânge, fiul își bate joc
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
contemporanilor săi, Lillo sau Goldoni, pe care nu-i citează decât episodic. Apreciază zugrăvirea realistă a umanității propusă de Terențiu, blânda emoție care emană din piesele sale, în care evoluează oameni de condiție medie, apropiați de noi. Lipsite de personaje amuzante, comediile sale nu dezlănțuie niciodată râsul, căci Terențiu nu caricaturizează trăsăturile, spre deosebire de Aristofan și Seneca. Măreția sa, în ochii lui Diderot, care găsește nelalocul lui râsul stârnit de farsă în sânul unei zugrăviri realiste, constă în a ne aduce zâmbetul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
au fost primii surprinși să se vadă reprezentați pe o scenă de teatru, în Fata cinstită, în 1748. "Există în această comedie, scrie Goldoni în partea a doua a Memoriilor sale, scene cu gondolieri venețieni, trasate după natură și foarte amuzante pentru cei ce cunosc limbajul și manierele țării mele. Voiam să mă reîmpac cu această clasă a servitorimii care merită ceva atenție și care era nemulțumită de mine. Gondolierii din Veneția au locuri la spectacole când parterul nu este plin
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
atât de bine pe Cehov, încât nu doar îl imită, ci îl dezvoltă", inserând în universul dramatic al acestuia temele sale favorite: așteptarea, frica, moartea.96 Poate că cel mai savuros roman românesc în cheie parodică, traversând ludic și extrem de amuzant stiluri de proză eteroclite, de la cel cronicăresc la cel epistolar muncitoresc, bogat în aluzii atât livrești, (de pildă la cuplul din Numele trandafirului), cât și politice, este O sută de ani de zile la porțile Orientului al optzecistului Ioan Groșan
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cu o scurtătură de lemn și femeia cu un târn, și dă-l pân noroi: Na belete, na belete, na belete!!!"203 Fragmentul este elocvent în privința abilității umorului de a concilia seriosul cu veselia, de a converti penibilul în ridicol amuzant, privit cu bonomie resemnată și surâzătoare. Se întrevede în aceste rânduri atitudinea umoristului veritabil care "ar plânge, dar nu poate de râs". În același sens, ușoara urmă de ironie care răzbate din conturarea personajului Cănuță este, de fapt, o perfectă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cunoscuta ipostază de farsor neîntrecut, amator de șotii mai mult sau mai puțin periculoase, tipul Mitică primește o ilustrare inedită în piesa lui George Ciprian, Capul de rățoi. Ciriviș, Macferlan, Bălălău și Pentagon sunt în aparență pușlamale vesele, inofensive și amuzante prin sclipitoarele vorbe de duh și paradoxurile care șochează trecătorii inoportunați. Această conduită marcată de neseriozitate, cinism, zeflemisire ireverențioasă, este însă impulsionată de pornirea legitimă de răzvrătire adolescentină împotriva conformismului, a șabloanelor convenționale de comportament, a ipocriziei și a rutinei
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]