2,499 matches
-
ca stat în Statele Unite ale Americii în 1959. Regatul Hawaii a fost strâns legat de muncă misionara și a comerțului SUA din anii 1880. În 1893, cei care conduceau afacerile în zonă au detronat-o pe regina și au solicitat anexarea. Președintele Grover Cleveland i-a respins puternic, astfel încât Hawaii a devenit o republică independența. Sud-democrații din Congres s-au opus cu fermitate surplusului de oameni care nu erau albi. Președintele William McKinley, un republican, a asigurat-o printr-o rezoluție
Expansiunea teritorială a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/327102_a_328431]
-
nu erau albi. Președintele William McKinley, un republican, a asigurat-o printr-o rezoluție a Congresului în 1898, iar mică republică a devenit parte a SUA, toți cetățenii săi devenind cetățeni cu drepturi egale ai SUA. Un factor decisiv al anexării a fost nevoia SUA de a avea baze navale avansate pentru a contracara ambițiile imperiale japoneze. Insulele Hawaii au devenit oficial teritoriu al Statelor Unite în 1900. După ce populația locală a aprobat anexarea prin vot în proporție de 94%, la 21
Expansiunea teritorială a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/327102_a_328431]
-
drepturi egale ai SUA. Un factor decisiv al anexării a fost nevoia SUA de a avea baze navale avansate pentru a contracara ambițiile imperiale japoneze. Insulele Hawaii au devenit oficial teritoriu al Statelor Unite în 1900. După ce populația locală a aprobat anexarea prin vot în proporție de 94%, la 21 august 1959 teritoriul Hawaii a devenit al 50-lea stat al SUA, statul Hawaii. De Hawaii aparținea Atolul Palmyra care a fost anexat de către SUA în 1859, dar mai târziu a fost
Expansiunea teritorială a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/327102_a_328431]
-
iunie 1900 pe baza Actului de Cesiune. Insula Tutuila și insula Aunuu au fost cedate de către șefii lor în 1900, apoi au fost adăugate la Șamoa Americană. Manu'a a fost anexată în 1904, apoi alipita la Șamoa Americană.( Această anexare și alipire este în prezent contestată de către Tokelau, un teritoriu colonial din Noua Zeelandă.) Șamoa Americană a fost sub controlul Marinei SUA în perioada 1900 - 1951. Șamoa Americană a devenit teritoriu oficial în 1929. Din 1951 până în 1977, guvernatorii teritoriali au
Expansiunea teritorială a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/327102_a_328431]
-
Război al Schleswigului din 1864 s-a încheiat cu victoria armatelor aliate austro-prusace și cele două țări au preluat controlul asupra Holsteinului (Austria) și Schleswigului (Prusia). Momentul în care, Austria susținea cu presiuni instalarea principelui de Augustenburg, iar Prusia urmărea anexarea efectivă a ducatelor - apar și neconcordanțe între actualii aliați, politica de comun acord eșuează, în cele din urmă acordul diplomatic încheiat se arată a fi un “fiasco-total” pentru Austria. Deși Prusia, oarecum sau mai mult onorific, susținea legitimitatea suverană a
Războiul austro-prusac () [Corola-website/Science/327197_a_328526]
-
comun acord eșuează, în cele din urmă acordul diplomatic încheiat se arată a fi un “fiasco-total” pentru Austria. Deși Prusia, oarecum sau mai mult onorific, susținea legitimitatea suverană a lui Augustenburg, aceasta o trata din perspectiva unui interes primordial, de anexare de către Prusia. Mai există o problemă care stă la baza declanșării conflictului diplomatic și armat dintre Austria și Prusia. Încă din perioada noului rege Wilhelm I al Prusiei, anul 1858, Austria manifesta un interes deosebit asupra modului principial de exercitare
Războiul austro-prusac () [Corola-website/Science/327197_a_328526]
-
prtiție asupra Comunității neajutorate, sub pretextul de reprimare a anarhiei și restabilirea ordinii. Prima partiție în 1772 nu a amenințat în mod direct stabilitatea statului polono-lituanian. Polonia păstrase încă teritoriul extins care includea centrul polonez. Mai mult decât atât, șocul anexărilor a arătat pericolele de degradare în instituțiile guvernamentale și a creat un corp de aviz favorabil pentru reformă de-a lungul liniilor iluminismului European. Regele Stanisław August a sprijinit elementele progresive din guvern și a promovat ideile personalităților politice străine
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
să nu permită întoarcerea sa. O mare parte a Europei a condamnat dezmembrarea ca pe o crimă internațională fără precedent istoric. Pe fondul ditragerilor Revoluției Franceze și a războaielor sale inerente, nici un stat nu s-a opus în mod activ anexărilor finale. Pe termen lung, devastarea Comunității a tulburat echilibrul european tradițional de putere, a mărit dramatic influența Rusiei și a deschis calea pentru puternica Germanie. Pentru polonezi, a treia partiție a fost începutul unei perioade de dominație străină continuă, care
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
fost ministru al afacerilor externe în toate guvernele până la 1932. Între anii 1928-1935 a fost senator. Îndeplinea funcție de șef al "Consiliului de Administrație al Băncii de Comerț" din Varșovia și președinte al "Camerei de Comerț Polono-Americane". În septembrie 1939, după anexarea teritoriului Poloniei de către Wehrmacht și Armata Roșie fiind rezultat al agresiunii Germaniei și URSS, a fugit în Franța, unde a fost numit ministru al afacerilor externe în guvernul RP în exil (al doilea guvern al lui Władysław Sikorski). Și-a
August Zaleski () [Corola-website/Science/330847_a_332176]
-
din 1908-1909, cunoscută de asemenea cu numele de Criză anexării a izbucnit în opinia publicului când Austro-Ungaria a declarat pe 6 octombrie 1908 anexarea Bosniei și Herțegovinei. Rusia, Imperiul Otoman, Britania, Italia, Șerbia, Muntenegru, Germania și Franța au avut un interes în aceste evenimente. În aprilie 1909, Tratatul de la Berlin
Criza bosniacă () [Corola-website/Science/330047_a_331376]
-
din 1908-1909, cunoscută de asemenea cu numele de Criză anexării a izbucnit în opinia publicului când Austro-Ungaria a declarat pe 6 octombrie 1908 anexarea Bosniei și Herțegovinei. Rusia, Imperiul Otoman, Britania, Italia, Șerbia, Muntenegru, Germania și Franța au avut un interes în aceste evenimente. În aprilie 1909, Tratatul de la Berlin fost modificat pentru a accepta noul status quo-ul punând capăt crizei. Criză a deteriorat
Criza bosniacă () [Corola-website/Science/330047_a_331376]
-
un interes în aceste evenimente. În aprilie 1909, Tratatul de la Berlin fost modificat pentru a accepta noul status quo-ul punând capăt crizei. Criză a deteriorat permanent relațiile dintre Austro-Ungaria, pe de-o parte și Rusia și Șerbia de cealaltă parte. Anexarea și reacțiile anexării au fost cauze care au contribuit la izbucnirea Primului Război Mondial. Conform articolului 25 din Tratatul de la Berlin Austro-Ungaria a primit drepturi speciale asupra provinciilor otomane Bosnia și Herțegovina și Sângeacul Novibazar. Articolul 25 stipula:„Provinciile Bosniei și Herțegovinei
Criza bosniacă () [Corola-website/Science/330047_a_331376]
-
aceste evenimente. În aprilie 1909, Tratatul de la Berlin fost modificat pentru a accepta noul status quo-ul punând capăt crizei. Criză a deteriorat permanent relațiile dintre Austro-Ungaria, pe de-o parte și Rusia și Șerbia de cealaltă parte. Anexarea și reacțiile anexării au fost cauze care au contribuit la izbucnirea Primului Război Mondial. Conform articolului 25 din Tratatul de la Berlin Austro-Ungaria a primit drepturi speciale asupra provinciilor otomane Bosnia și Herțegovina și Sângeacul Novibazar. Articolul 25 stipula:„Provinciile Bosniei și Herțegovinei vor fi ocupate
Criza bosniacă () [Corola-website/Science/330047_a_331376]
-
de la Novibazar și a Bosniei și Herțegovinei de subjugatul otoman. Relațiile dintre Șerbia și Austro-Ungaria s-au deteriorat treptat. Prin 1907, ministrul de externe austro-ungar Alois Aehrenthal a început conceperea unui plan pentru a consolida poziția Austro-Ungariei în Bosnia-Herțegovina, prin anexare. Oportunitatea să a venit sub forma unei scrisori de la ministrul de externe rus Alexander Izvolsky și bine cunoscută lor întâlnirea la Castelul Buchlov în Moravia, Austria-Ungaria. Pe 2 iulie 1908, Alexandru Izvolsky, ministrul de externe al Rusiei, i-a scris
Criza bosniacă () [Corola-website/Science/330047_a_331376]
-
externe al Rusiei, i-a scris lui Alois Aehrenthal, ministrului de externe al Austro-Ungariei, și i-a propus o discuție despre schimbări mutuale în Tratatului de la Berlin din 1878 în favoarea interesului Rusiei asupra Strâmtorile Constantinopolului și a intereselor Austro-Ungariei asupra anexării Bosniei și Herțegovinei și Sangeacului de la Novibazar. Pe 14 iulie, Aehrenthal i-a răspuns cu respectarea și acceptarea deciziei propuse. Pe 10 septembrie, după discuții lungi și complexe în Austro-Ungaria, Aehrenthal a abordat o înțelegere cu totul altă cu Izvolsky
Criza bosniacă () [Corola-website/Science/330047_a_331376]
-
binevoitoare. Cele două părți au căzut de acord că o altă consecință ar putea fi declarația de independență a Bulgariei față de Imperiul Otoman. Austro-Ungaria nu ar fi oferit nicio concesie teritorială teritorială Șerbiei și Muntenegrului, însă dacă ar fi sprijinit anexarea, atunci Austro-Ungaria nu ar fi împiedicat expansiunea Șerbiei în Balcani și ar fi susținut cererea Rusiei de revizuire a articolului 29 al Tratatului de la Berlin care limită suveranitatea Muntenegrului. Părțile au căzut de acord că „aceste schimbari pot fi sancționate
Criza bosniacă () [Corola-website/Science/330047_a_331376]
-
revizuire a articolului 29 al Tratatului de la Berlin care limită suveranitatea Muntenegrului. Părțile au căzut de acord că „aceste schimbari pot fi sancționate după negocierile cu Poartă și Puterile” dar „problemă Bosnia și Herțegovina nu ar mai fi intrat discuție”. Anexarea urma să aibă loc la începutul lunii octombrie. Relatarea originală a lui Aehrenthal nu a fost descoperită prin urmare istoricii s-au folosit de o copie a documentului care nu era datata. Pe 30 septembrie, Austro-Ungaria l-a informat pe
Criza bosniacă () [Corola-website/Science/330047_a_331376]
-
originală a lui Aehrenthal nu a fost descoperită prin urmare istoricii s-au folosit de o copie a documentului care nu era datata. Pe 30 septembrie, Austro-Ungaria l-a informat pe Izvolsky, care la acea vreme era în Paris, ca anexarea urma să aibă loc pe 7 octombrie. La data de pe 4 octombrie, Izvolsky pregătise un raport cerut de ambasadorul britanic al Franței, Francis Bertie. Izvolsky susținea că anexarea era o problemă care trebuie rezolvată de semnatarii Tratatului de la Berlin. Odată
Criza bosniacă () [Corola-website/Science/330047_a_331376]
-
a informat pe Izvolsky, care la acea vreme era în Paris, ca anexarea urma să aibă loc pe 7 octombrie. La data de pe 4 octombrie, Izvolsky pregătise un raport cerut de ambasadorul britanic al Franței, Francis Bertie. Izvolsky susținea că anexarea era o problemă care trebuie rezolvată de semnatarii Tratatului de la Berlin. Odată oferită compensație Austro-Ungariei pentru retragerea din Sângeacul Novibazar, Rusia nu consideră anexarea un motiv de izbucnire a războiului, insă Rusia și celelalte guverne vor insista să fie aduse
Criza bosniacă () [Corola-website/Science/330047_a_331376]
-
octombrie, Izvolsky pregătise un raport cerut de ambasadorul britanic al Franței, Francis Bertie. Izvolsky susținea că anexarea era o problemă care trebuie rezolvată de semnatarii Tratatului de la Berlin. Odată oferită compensație Austro-Ungariei pentru retragerea din Sângeacul Novibazar, Rusia nu consideră anexarea un motiv de izbucnire a războiului, insă Rusia și celelalte guverne vor insista să fie aduse modificări ale Tratatului în favoarea lor, inclusiv deschiderea strâmtorilor, independentă Bulgariei, concesii teritoriale Șerbiei, abolirea limitării suveranității Muntenegrului din articolul 29. Bertie l-a informat
Criza bosniacă () [Corola-website/Science/330047_a_331376]
-
Imperiul Otoman. Pe 6 octombrie, împăratul Franz Josep anunțase populația Bosniei și Herțegovinei că intenționa să le ofere un regim autonom iar provinciile au fost anexate. În ziua următoare, Austro-Ungaria anunțase că se retrage din Sângeacul Novibazar. Independența Bulgariei și anexarea Bosniei nu erau prevăzute în Tratatul de la Berlin izbucnind o agitație de proteste și discuții diplomatice. Șerbia și-a mobilizat armata și pe 7 octombrie Consiliul de Coroană a Șerbiei cerea să fie anulată anexarea sau dacă nu, Șerbia să
Criza bosniacă () [Corola-website/Science/330047_a_331376]
-
Sângeacul Novibazar. Independența Bulgariei și anexarea Bosniei nu erau prevăzute în Tratatul de la Berlin izbucnind o agitație de proteste și discuții diplomatice. Șerbia și-a mobilizat armata și pe 7 octombrie Consiliul de Coroană a Șerbiei cerea să fie anulată anexarea sau dacă nu, Șerbia să primească compensații, care constă într-o fâșie de pământ din partea nordică a Sangeacului Novibazar. În cele din urmă aceste cereri au fost respinse, desi Șerbia a preluat controlul Sangeacului ulterior. Imperiul Otoman a protest față de
Criza bosniacă () [Corola-website/Science/330047_a_331376]
-
o fâșie de pământ din partea nordică a Sangeacului Novibazar. În cele din urmă aceste cereri au fost respinse, desi Șerbia a preluat controlul Sangeacului ulterior. Imperiul Otoman a protest față de declarația de independență a Bulgariei mult mai vehement decât a anexării Bosniei și Herțegovinei, care nu avea prospecte practice de guvernare. Cu toate acestea, s-a desfășurat un boicot al Austro-Ungariei care au provocat pierderi comerciale Monarhiei dualiste. Pe 20 februarie, Austro-Ungaria a rezolvat problema și a primit consimțământul Imperiului Otoman
Criza bosniacă () [Corola-website/Science/330047_a_331376]
-
de guvernare. Cu toate acestea, s-a desfășurat un boicot al Austro-Ungariei care au provocat pierderi comerciale Monarhiei dualiste. Pe 20 februarie, Austro-Ungaria a rezolvat problema și a primit consimțământul Imperiului Otoman în schimbul sumei de 2.2 milioane de lire. Anexarea și declarația de independență era văzute ca fiind încălcări ale Tratatului de la Berlin. Franța, Marea Britanie, Rusia și Italia au fost prin urmare în favoarea unei conferințe pentru rezolvarea problemei. Opoziția germană și manevrele diplomatice complexe în cea ce priveste locația, tipul
Criza bosniacă () [Corola-website/Science/330047_a_331376]
-
diplomatice complexe în cea ce priveste locația, tipul și precondițiile conferinței au întârziat iar în cele din urmă a fost abandonată. În schimb, Puterile au ajuns la un acord al Tratatului prin consultare între capitale. Italia aștepta compensații în schimbul recunoașterii anexării Bosniei și Herțegovinei, așa cum era prevăzut în tratatele Austro-Ungariei cu Triplă Alianță. Cu toate acestea, acest lucru nu s-a mai întâmplat și a fost unul din motivele pentru care Italia a rupt alianță cu Austro-Ungaria în 1915. Clauză compensației
Criza bosniacă () [Corola-website/Science/330047_a_331376]