8,708 matches
-
exemple ce dovedeau că viitorul unor astfel de civilizații putea fi influențat în chip hotărâtor de un dușman slab numericește. Imensa împărăție a Indiei s-a năruit sub asaltul câtorva mii de englezi. La fel, toate popoarele de țărani din Antichitate au fost cucerite ușor și nu și-au revenit decât în clipa când au început să-și dea seama că viața nu se reducea la ceea ce pretindeau sistemele lor rigide. Rimii erau extrem de vulnerabili. Metoda lor de a comunica unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
poate cunoaște. De ce să rămână ignorant? De ce să ridice spre cerul planetei sale niște ochi năuci, orbiți de superstiție și de ignoranță, și să se lase amăgit de alții îngăduindu-le să ia hotărâri de importanță vitală? Istoria civilizațiilor din Antichitate ne dovedește limpede ce soartă îi așteaptă pe oameni când reacționează orbește la anumite situații sau când se supun unor doctrine false... Pentru moment, ne putem fixa un țel limitat. Trebuie să-i facem pe oameni să fie sceptici. Țăranul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
î. H.) și-a descifrat liniile palmare. În Biblie (Iov 37.7 și în Proverbe 3.16) se amintesc destinele ascunse din mâna stângă și cea dreaptă. Preocupările studierii palmelor s-au dezvoltat grație numeroaselor contacte cu lumea arabilor. În Antichitate, Galenus (130-200) era atent la valoarea clinică a liniilor palmelor. În Evul Mediu, palma era discutată de Tomas d’Aquino (1224-1274). John Lyndgate (1370-1420) considera liniile palmare drept un semn al divinității, iar Paracelsus (1493-1541) a transformat discuția semnelor palmare
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
ale agresiunii). Elementele ce însoțesc acest ceremonial de salut sunt ochii (dacă o persoană întoarce capul și micșorează ochii, ori nu se uită în ochi, se simte vinovată). Ceremonialul de salut se realizează cu capul, verbal, gestual, cu mâinile. În Antichitate, salutul și datul mâinii demonstra că nu se ascund arme în palme. Astăzi, semnificațiile și formele sunt diferite: dacă palmele sunt întoarse din interior spre exterior se presupune resemnare, pumnii strânși inconștient presupun tensionare, dacă persoana își lipește degetele și
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
sau cu prieteni). MÂINI DE CONSTRUCTOR, ZUGRAV! mâinile devin mesaje ale artei: „Exercițiile fizice nu sunt exclusive, ele nu țin cont de granițe, vorbind o limbă universală sunt apanajul tuturor locuitorilor Terrei”, observa un autor care, prin cunoaștere, pornind din antichitate, străbate civilizațiile precolumbiene ale celor două Americi, poposește în Asia și Europa, ajunge în perioada contemporană, în care mișcările par mai lucrate, rod al atâtor veacuri de perfecționare. SUPORTUL, MĂRIMEA, PLASAREA, CONTEXTUL MAGIC: 1. Arătătorul e un deget imperativ, chemător
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
URSS să instaureze în România un regim comunist, care a fost înlăturat abia în decembrie 1989. A recăpătat nordul Transilvaniei, dat de Hitler Ungariei, dar a pierdut Basarabia, nordul Bucovinei (Cernăuți), Cadrilaretul. Alba Iulia - oraș din centrul Transilvaniei, numit în Antichitate Apulum și în Evul Mediu Bălgrad; a fost capitala voievodatului autonom al Transilvaniei (vezi Transilvania). Este orașul care simbolizează unirea românilor. Aici a intrat Mihai Viteazul (vezi Mihai Viteazul) după bătălia de la Șelimbăr (vezi Șelimbăr), aici a fost Marea Adunare
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
Constantin cel Mare, care a proclamat în anul 330 creștinismul ca religie de stat în Imperiul Roman și a fixat capitala în vechiul oraș Bizantium (Constantinopol). Aici se afla punctul de întâlnire pe uscat al Europei cu Asia. Numit în antichitate Bizantion, a devenit capitala Imperiului Roman de Răsărit (Imperiul Bizantin, mai târziu) timp de aproape 1000 de ani. După cucerirea lui de către turci, în 1453, și-a păstrat numele și a devenit capitala Imperiului Otoman: oraș strălucitor, cu numeroase monumente
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
a fost construită o mănăstire, în 1517, de o mare frumusețe, care a devenit loc de înmormântare pentru domnii munteni și pentru regii României. Centrul Episcopiei ortodoxe cu același nume. daci - populație desprinsă din familia tracilor, care a locuit în Antichitate, pe teritoriul actual al României. Pe parcursul secolelor a asimilat mai multe populații de la celți (vezi celți) până la tătari (vezi tătari), care au trecut peste acest teritoriu. Țara lor s-a numit Dacia (vezi Dacia) și era condusă de regi. Cei
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
daci liberi - daci care locuiau în afara teritoriului provinciei romane Dacia, care fusese parțial ocupată de romani; dacii liberi, deși au suferit influențe ale culturii, limbii și civilizației romane, nu au fost sub stăpânirea politică a Imperiului. Dacia - țara locuită în Antichitate de daci, numiți și geți (vezi daci), care se întindea de la Marea Neagră și Munții Balcani până în Carpații Păduroși, în timpul regelui Burebista (vezi Burebista). A fost formată prin unificarea triburilor, fie pe cale pașnică, fie prin război. A cunoscut un nivel de
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
de Pace de la Paris din 1856 în Moldova și Țara Românească pentru a propune măsuri care să conducă la Unire. Participau reprezentanți ai marii boierimi, ai marilor negustori, clerice și chiar țărani. Dobrogea - teritoriul dintre Dunăre și Marea Neagră, cunoscut în Antichitate ca Dacia Pontică sau Sciția Minor. Era locuită de geți, conduși de regi ca Zalmodegikos și Rhemaxos. Pe malul Pontului Euxin (vezi Pontul Euxin), grecii au întemeiat colonii. Cele mai cunoscute de pe actualul teritoriu al României au fost: Callatis (vezi
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
boier, nobil), inclusiv cu libertatea. În Moldova se numea vecin, în Țara românească rumân, iar în Transilvania șerb. iobăgie - sistemul de totală dependență a unui țăran de feudalul al cărui pământ îl lua în folosință. Deși asemănător cu sclavia din Antichitate, teoretic, nu se permitea vânzarea iobagului ori uciderea lui, dar se accepta înstrăinarea prin căsătorie, danie, împrumut etc. Iordanes - istoric. A scris o carte intitulată Getica. Iorga Nicolae (1871-1940) - cel mai mare istoric român, om politic, profesor universitar, academician (vezi
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
Reformă), începând cu secolul al XVI-lea. Ele sunt: luteranismul, calvinismul, unitarismul, anglicanismul și presbitarianismul. Există și religii neoprotestante, apărute în secolele XIX-XX. Renaștere - mișcare culturală și socială, desfășurată între secolele XIV-XVI în Europa, caracterizată prin redescoperirea valorilor culturale a Antichității grecești și romane și crearea unor mari valori culturale, considerate inegalabile. S-a manifestat în special în domeniul artei și literaturii, în care au creat personalități neegalate până astăzi (Dante, Michellangelo, Leonardo da Vinci etc.). Republica Populară Romînă - a fost
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
Roman). români - locuitori ai României (vezi România) vorbitori ai limbii române (vezi formarea limbii române). romani - locuitori ai Romei (vezi Roma) și ai Imperiului Roman, vorbitori ai limbii latine (vezi limba latină, Imperiul Roman). A fi cetățean roman era în Antichitate o onoare cu mari beneficii. România - s-a format ca stat național unitar prin unirea celor trei Țări Române, în două etape: în 1859 s-a unit Moldova cu Țara Românească, și în 1918, la Patria Mamă au aderat Transilvania
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
vezi sașii) au avut statut de națiune privilegiată în cursul Evului Mediu. Aveau obligații militare (apărarea graniței) și au fost organizați în șapte „scaune” secuiești. Serbia - astăzi Republica Serbia, situată în centrul Munților Balcani și în sudul Câmpiei Panonice. În Antichitate, populația de origine tracică de aici a fost cucerită de romani și s-a creștinat; ulterior, a fost cucerită de slavii de sud. La începutul Evului Mediu s-a constituit aici Despotatul Sârb, cu capitala la Belgrad (vezi Belgrad). Domnii
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
Romană. A fost un excepțional organizator și comandant militar. În timpul domniei lui, Imperiul Roman a cunoscut cea mai mare întindere teritorială. Transilvania - (trans - peste, silva - pădure), „țara de peste pădure”, teritoriu din centrul României actuale, împrejmuit de Munții Carpați, locuit în antichitate de daci. Populația locală s-a constituit ulterior în cnezate și voievodate (vezi crezat, voievodat), care, în secolele IX-XIII, au fost cucerite de maghiari și supuse regelui Ungariei. După cucerire, Transilvania și-a păstrat autonomia. Ungurii, care numeau provincia Transilvania
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
asupra bugetului țării. Perioada în care se apreciază că tributul a cunoscut cele mai înalte valori este regimul fanariot (vezi regimul fanariot). tricolor - vezi drapelul României. Tucidide (460-398 î. Hr.) - om politic grec și unul dintre cei mai mari istorici ai Antichității. A scris Istoria războiului peloponesiac. Tudelo, Benjamin de - călător evreu din secolul XII. A călătorit în Europa, Asia și Africa. Și-a notat impresiile de călătorie. turci - numiți și otomani (osmanlâi), populație venită din Asia și stabilită la începutul secolului
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
Mare). Ținutul Herța - parte din teritoriul Moldovei istorice, care a aparținut apoi României Întregite, situat în nordul Bucovinei, cu centrul la Cernăuți. În 1940 a fost ocupat de URSS și cedat Ucrainei. Ungaria - țara al cărei teritoriu era numit în Antichitate Pannonia, în Câmpia Tisei, locuit de daci, ocupat apoi de romani și de migratori. Hunii, conduși de Atilla, s-au stabilit aici în secolul V d. Hr. În jurul anului 900 s-au stabilit aici ungurii (maghiari), venind din zona Uralilor
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
din cauza adulterului, recunoaștem că Părinții trebuiau să ia aceste cuvinte după sensul tehnic pe care-l aveau ele în dreptul roman. Această afirmație nu este greu de contrazis. Înainte de toate, ne putem întreba dacă nu este anacronic să se proiecteze în antichitate noțiunea noastră actuală de semnificat tehnic, și dacă rarele dăți când au fost folosiți acești termeni permit să li se aplice această calificare. Și, mai ales, oricine este obișnuit cu textele patristice, știe că, pe de o parte, Părinții greci
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
pentru a discredita în același timp judecata lor în privința unei noi căsătorii după divorț. Acest fel de generalizare, plecând de la un text care este mut asupra chestiunii, este destul de frecventă. 3. Cercurile vicioase De fiecare dată când un autor din antichitate vorbește de separare în caz de adulter, se declară că înțelege să permită a doua căsătorie a soțului inocent, adoptând astfel încă de la început ceea ce ar trebui să se demonstreze, totdeauna, în numele unui „principiu de interpretare”. Nu trebuie să ne
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
Ne putem teme că autorii de care ne ocupăm, mai mult teologi sau canoniști decât istorici, nu ar fi perceput această exigență, cu riscul de a face o operă inutilă, sau chiar nocivă. 5. „Argumentum et silentio” Unii scriitori din antichitate caută să împiedice femeia căsătorită să se recăsătorească, dar în textul studiat nu vorbesc despre bărbatul divorțat: de aceea, aceștia acceptă căsătoria bărbatului într-un caz similar. Cei care raționează astfel nu se întreabă dacă ar exista alte texte ale
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
scrierile lui nu s-ar găsi vreo afirmație clară a parității sexelor cu privire la drepturile fundamentale ale căsătoriei și, în sfârșit, dacă contextul în care o asemenea interdicție este aplicată nu reflectă caracterul aparent unilateral. Un alt exemplu. Acest scriitor din antichitate nu spune niciodată că a doua căsătorie după divorț este autorizată, dar trebuia cu siguranță să gândească acest lucru. De ce? Pentru că este un exeget și nu tratează niciodată dificila problemă pusă de Mt 19,9. Trebuia, deci, să-i dea
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
altul va spune că acest refuz este destul de clar în Biserica timpului, pentru ca să nu mai fie repetat în fiecare moment. O muncă care s-ar baza pe astfel de argumentări riscă să fie perfect arbitrară, pentru că proiectează asupra Părinților din antichitate o mentalitate care este cea a autorului modern, fără a se preocupa să caute care era mentalitatea celor studiați. 6. Preferința acordată aluziei obscure în dauna afirmațiilor clare În lipsa unei afirmații explicite a acceptării unei noi căsătorii după divorț - pentru că
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
a acceptării unei noi căsătorii după divorț - pentru că nu există altele în afară de cea a lui Ambroziaster - trebuie să se apeleze la pretinse aluzii implicite. Raritatea extremă a afirmațiilor explicite pune în mare pericol autenticitatea acestor aluzii implicite. Mulți scriitori din antichitate s-au pronunțat net în sensul opus: ar trebui să preferăm în mod arbitrar obscurul - clarității? În privința acelora care nu au exprimat o părere formală nici într-un sens, nici în altul, aluziile implicite susținute pun și ele o gravă
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
în mod privat, așa cum arată Omilia la Levitic II, 4 a lui Origen, păcătosul rămânea liber să supună pocăinței publice păcatele care puteau fi judecate, mai ales dacă acestea erau publice: există studii contemporane care tratează despre pocăința publică în antichitate, pentru a îndepărta această ambiguitate. Textul canonului 8 de la Niceea nu explică ce sunt numiții digamoi pe care, după afirmațiile Conciliului, novațienii trebuie să-i admită la Sf. Împărtășanie. Probabil scrierile polemicii antinovațiene precedente sau posterioare cu un secol față de
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
sfătuiește pe tinerele văduve să se recăsătorească, apoi 1Cor 5,1-5, care vorbește despre omul incestuos care a luat în căsătorie soția tatălui său: 2Cor 2,8-10 este legat de acesta, ceea ce înseamnă că Epifaniu, ca toți ceilalți scriitori din antichitate, exceptându-l pe Tertulian, montanistul din De Pudicitia, vede aici iertarea celui incestuos. Paul nu spune că acest bărbat a luat-o în căsătorie pe mama lui vitregă în timp ce încă trăia tatăl lui, deci că ar fi vorba de o
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]