3,836 matches
-
221 Militar decorat pe ambele fronturi / 221 Subofițer în armata comunistă / 223 Intrarea la "facultate" / 225 Cine a fost turnătorul? / 230 Procesul unuia, condamnarea întregii familii / 233 La Iași, cu profesorul Gheorghiu și cu un caraliu omenos / 235 La școala anticomunistă a profesorului Gheorghiu / 237 Reintegrarea la Movileni, în stuf / 241 Un picher ospitalier de frică / 245 Jocul de fotbal ca sabotaj (Gelu SIMIONESCU) / 249 Simioneștii - o familie zdrobită / 249 Fapta: degajarea terenului de fotbal / 251 Meciul cu Securitatea / 253 Repriza
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
o țară de 30 de milioane de etnici kurzi: Turciei, Siriei, Irakului și Iranului. Era o mișcare de eliberare și de coagulare a celor patru regiuni. Și sunt ținuți așa, sub presiune puternică, și astăzi. Ori de câte ori se petrecea vreo revoltă anticomunistă sau ceva pe plan internațional, se sista orice amnistie, eliberare din lagărele de la noi. Atunci m-am îmbolnăvit. Nu am mai avut puterea să rezist. C. I.: Vă făcuserăți speranțe iar sistarea eliberărilor a venit ca o lovitură. S. Ț
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
la atâția mii de deținuți care treceau prin fiecare penitenciar. Mergeai prin toate pușcăriile, dar mergeai cu aceleași haine până la eliberare, dacă mai rămânea ceva din ele. Dacă erai la muncă era vai și amar de hainele alea... La școala anticomunistă a profesorului Gheorghiu C. I.: De la Iași unde v-a dus? I. N.: De la Penitenciarul Iași am fost transferat la Penitenciarul Galați. La plecare, eram în lot tot cu Gheorghiu Traian, ne-au scos cu lanțuri la picioare și pe
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
teritoriul statului român cultele religioase străine nu-și pot exercita jurisdicția asupra credincioșilor"294. Autoritatea Vaticanului a fost înlăturată formal, însă ea s-a menținut la nivel practic pe toată perioada regimului. Biserica Catolică a reprezentat o formă de rezistență anticomunistă ce a avut la bază principii de ordin religios; ea s-a manifestat totuși diferit față de celelalte mișcări de rezistență existente în România. Această opoziție a fost înfrântă într-un mod foarte brutal, însă nu în totalitate 295. Comportamentul mult
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
menținut demnitatea și ținuta științifică, dar au reușit chiar să-și facă un (re)nume, o carieră prestigioasă. La adăpostul distanței, ei au criticat stările de lucruri din țară și au dat exemple de probitate profesională, contribuind astfel la rezistența anticomunistă. Exemplele lui Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Pamfil Șeicaru, Constantin Brâncuși, Monica Lovinescu sunt elocvente. Un rol deosebit pentru istoricii care au preferat exilul l-au avut instituțiile românești de istorie și cultură din străinătate, dintre care excelau școlile
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
acesta și-a exprimat acordul, neacceptând sub nici o formă însă discuția pentru [Adalbert] Boros (pct. 1 al. e), aceasta însemnând a accepta o stare trecută, un act instituționalizat sub ordinul papei Pius al XII-lea, când a luat poziția formală anticomunistă și antistatală. 3. în final, Poggi a constatat că delegația Vaticanului se întoarce la Roma fără realizări practice, așa cum a fost înțelegerea în 1975, episcopia de Timișoara era acceptată și, pentru acum, era înțelegerea de a se oficializa numirea episcopului
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
unități militare românești în țară. Generalul Rădescu le-a cerut interlocutorilor săi ca legionarii din România să păstreze liniștea și să nu execute instrucțiunile lui Horia Sima transmise la radio „Donau”. Chiar dacă Rădescu a devenit cunoscut prin poziția sa hotărât anticomunistă, speranța complotiștilor legionari în disponibilitatea lui pentru o lovitură progermană în România era departe de realitate. H. Sima avea să relateze că Stoicănescu mai găsise un susținător la București în persoana generalului Bratan (Ștefan Bardan?), (sub)șeful Marelui Stat-Major al
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
prin 1965-66 au început să se înmulțească plecările, obținute foarte greu, și totuși aprobate în cele din urmă, datorită politicii guvernului comunist, care împingea fosta burghezie, intelectualii vechiului regim peste granițe. Fosta burghezie a orașelor, căci pentru chiaburi sau elementele anticomuniste de la sate nu exista nici o poartă de scăpare. Și totuși, după ’58, nu apare posibilitatea răscumpărării, după ce la Londra s-a încheiat un aranjament între Jakober, un controversat om de afaceri britanic, și șeful rezidenței României de la Londra, Gheorghe Marcu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în țară, a fost șantajat de Securitate și obligat să dea informații. Acuma, ce informații putea să dea altele decât că în ziua cutare un comitet român de nuanță politică cutare se întrunea în sala cutare ca să discute diferite probleme anticomuniste? Evident, știrea era vitală pentru Securitatea română compusă din atâția oameni, foarte bine plătiți ca să asculte după uși și să nu facă nimic altceva; de altfel, rapoartele care s-au publicat în ultimii ani arată cât de prost informați și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
când televiziunile italiană și iugoslavă au transmis imagini despre zilele sângeroase de la București, a fost un șoc pentru albanezii care trăiseră până atunci într-o izolare în care nu răzbăteau decât informații controlate de Sigurimi (Securitatea lor). La începutul demonstrațiilor anticomuniste, a apărut imediat zvonul că la Malta s-a stabilit un acord sovieto-american pentru a împinge Albania în direcția indicată de evenimentele din celelalte state est-europene, iar Alia a chemat la „luptă de clasă”, vechea soluție, “împotriva forțelor reacționare din
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Alia ordonase să se tragă și că un masacru a fost evitat de refuzul ministrului de Interne, deși același, cu ani în urmă, aprobase pregătirea unor liste de persoane ce urmau a fi suprimate fără judecată în cazul unei revolte anticomuniste. Oricum, cu binecuvântarea oficială, s-a creat atunci Uniunea activiștilor voluntari „Enver Hoxha”, la care au aderat zeci de mii de oameni și care a întreținut câtăva vreme un climat de război civil. Față de această amenințare, a crescut între timp
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în momentul în care vorbește despre Religie și naționalism (autor Olivier Gillet) ca despre o carte cu care „istoriografii și credincioșii cu greu se pot împăca”. Mihai Ungheanu crede, spre deosebire de Olivier Gillet, că Occidentul a ignorat două forme de „luptă anticomunistă”: opoziția și rezistența, privilegiind lupta stradală, rezistența armată și disidența. în viziunea acestuia, categoria rezistenței cuprinde o subramură, „rezistența în instituții”. în această subramură este inclusă și activitatea BOR sub regimul comunist. Mihai Ungheanu afirmă că documentele prezentate în volumul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
au publicat numeroase surse, îndeosebi din arhivele Securității, dar și mărturii, lucrările analitice sunt extrem de rare și surprind doar secvențial problema. Cât privește sinteza, aceasta se pare că mai are de așteptat. Dennis Deletant a mai scris despre rezistența armată anticomunistă și în alte lucrări. Se înțelege, este vorba despre o privire generală asupra fenomenului. Sunt câteva aserțiuni care pun bine problema. Prima: “în timpul lui Dej, acțiunile împotriva regimului comunist au fost rare și nici una nu a amenințat să-l răstoarne
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Ana Pauker) și legionari (Nicolae Petrașcu) s-a încheiat într-adevăr în 1945, însă nu în august (p. 184), ci în decembrie. Sunt și unele probleme legate de traducere, îndeosebi când e vorba de sintagme. Spre exemplu, în timpul discursului său anticomunist din 24 februarie 1945, generalul Nicolae Rădescu i-a etichetat pe Ana Pauker și Vasile Luca ca fiind „Fără Neam și Dumnezeu”, utilizând acronimul FND (de la Frontul Național Democrat). Traducerea „fără Dumnezeu ori țară” (p. 59) este literal făcută din
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
alocuri” (Andi Mihalache). Trecutul este detonatorul prezentului, iar istoricii, când tac, se fac vinovați de complicitate la nefericirea colectivă (Ovidiu Pecican). Daniel Nazare Aurora LIICEANU, Rănile memoriei. Nucșoara și rezistența din munți, Editura Polirom, Iași, 2003, 168 p. Despre rezistența anticomunistă s-a putut vorbi în România abia după 1990. Nevoia de transparență, precum și dorința de a vorbi au produs o cantitate impresionantă de lucrări care s-au concentrat în special pe memorialistică și pe publicarea unor documente de arhivă. Cartea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
locuitorilor acesteia. O întrebare firească se impune: de ce Nucșoara? Satul Nucșoara, situat în partea de nord a județului Argeș, într-o zonă muntoasă, a fost, între anii 1949 și 1958, locul unde a acționat cea mai longevivă grupare de rezistență anticomunistă din România, „Haiducii Muscelului”, condusă succesiv de doi militari disponibilizați în urma reformei militare din anii ’46-1947: colonelul Arsenescu și căpitanul Toma Arnăuțoiu. După 1990, Nucșoara este descoperită (în special prin intermediul serialului de televiziune „Memorialul durerii” realizat de Lucia Hossu-Longin) ca
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
condusă succesiv de doi militari disponibilizați în urma reformei militare din anii ’46-1947: colonelul Arsenescu și căpitanul Toma Arnăuțoiu. După 1990, Nucșoara este descoperită (în special prin intermediul serialului de televiziune „Memorialul durerii” realizat de Lucia Hossu-Longin) ca un simbol al rezistenței anticomuniste. Dar, așa cum corect remarcă autoarea cărții, Aurora Liiceanu, „comuna Nucșoara și-a făcut treptat o imagine publică fără a se constitui, mai întâi, într-un obiect de cercetare care să răspundă la o întrebare simplă: cum a fost posibil ca
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
sunt personalități extreme, aflate în imposibilitatea de a coabita cu ceilalți membri ai grupului. Ambii au un sfârșit violent, fiind împușcați de „ai lor”, în încercarea acestora de a stabili un relativ echilibru. Util de analizat pentru înțelegerea fenomenului rezistenței anticomuniste, așa cum și-a propus Aurora Liiceanu, este și relația dintre membrii grupării de rezistență din munți cu lumea satului nucșorean. Aceasta este analizată în ultimul subcapitol: „Lumea satului”. Autoarea apreciază că această legătură a fost determinantă în supraviețuirea grupului. Acea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
este similară pentru el cu pierderea unei persoane dragi, ceea ce generează, din punct de vedere psihologic, „groaza de abandon”. Astfel, amenințat cu pierderea pământului, țăranul are o reacție violentă, aproape instinctuală de împotrivire. Aceasta ar trebui să explice de ce rezistența anticomunistă a fost atât de puternică în mediul rural. Lectura cărții este deosebit de dinamică. Prezența citatelor extrase din interviurile de istorie orală (realizate de un grup de studenți și cercetători aflați sub conducerea Alinei Mungiu-Pippidi, în cadrul unui proiect de cercetare al
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de un grup de studenți și cercetători aflați sub conducerea Alinei Mungiu-Pippidi, în cadrul unui proiect de cercetare al Institutului Român de Istorie Recentă) oferă autenticitate și culoare. Lucrarea Aurorei Liiceanu reușește să ne ofere atât o înțelegere a fenomenului rezistenței anticomuniste din România, cât și o interesantă privire asupra psihologiei țărănești și a lumii satului, în general. Adelina Ștefan Alina MUNGIU-PIPPIDI, Gerard ALTHABE, Secera și buldozerul. Scornicești și Nucșoara. Mecanisme de aservire a țăranului român, Editura Polirom, Iași, 2002, 208 p.
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
cele mai longevive grupări de rezistență din România, „Haiducii Muscelului”, iar a doua, pentru că este localitatea natală a ultimului lider comunist al României, Nicolae Ceaușescu. Diferențele nu se opresc aici: în timp ce Nucșoara a trebuit să suporte ca un stigmat trecutul anticomunist, Scorniceștiul a avut statutul unei localități privilegiate. în sfârșit, datorită terenului accidentat de munte, Nucșoara nu a fost colectivizată, pe când la Scornicești - sat de câmpie - a fost dezvoltată cea mai mare „colectivă” din România comunistă. Cu toate acestea, cei doi
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
totuși puțin cunoscut. Monica Lovinescu vorbește cu distanțarea pe care i-o oferă lipsa constrângerilor ideologice, depărtarea de țară și de presiunile exercitate asupra familiei rămase acasă - mama sa pe care comuniștii încercaseră să o folosească pentru a tempera entuziasmul anticomunist al Monicăi Lovinescu murise în iunie 1960 -, sentimentul datoriei îndeplinite și al responsabilităților asumate corect în numele unui adevăr absolut, toate acestea fac din volumul Monicăi Lovinescu un document de importanță majoră pentru studierea culturii românești în timpul regimului comunist. O lectură
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de Stat purtase discuții în România cu: generalul Susaikov, șef adjunct al Comisiei Aliate de Control, asistat de generalul Vinogradov; Gheorghe Tătărescu, șeful unei disidențe liberale intrate în FND (se considera singurul reprezentant al liberalismului românesc; se mai declara și anticomunist, ceea ce totuși era un nonsens, de vreme ce guverna împreună cu PCR); Petru Groza, șeful guvernului de la București (megaloman și mitoman, după cum reiese cu claritate din cele spuse la întâlnirea cu Ethridge); Gheorghe Gheorghiu-Dej, lider PCR (erau vizibile rigiditatea și viclenia personajului); Mihai
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
5v. Ibidem, f. 19. Ibidem. Ibidem. `ntr-un raport al Departamentului de Stat al SUA consacrat evoluției statelor-satelit din Europa de Est `n perioada 18 iulie 1956 - 20 noiembrie 1957 se atrăgea atenția asupra contradicției care apăruse `n politica americană, `ntre postura tradițional anticomunistă a SUA și obiectivul intermediar stabilit de National Security Council, de `ncurajare a dezvoltării „național-comunismului” ca un pas pozitiv `n `ndepărtarea de dominația sovietică (Foreign Relations of the United States, 1955-1957, vol. XXV, Eastern Europe, United States Government Printing Office
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
10 august, despre vizita lui Kurimszki la Tito: Sovetskii Soiuz i vengherskii krizis 1956 goda, ed. cit., pp. 228-231. Top secret. Magyar-jugoszlav kapcsolatok 1956, Budapest, 1995, pp. 99-100, 116. * Parțial, am abordat acest subiect și `n studiul „`nceputurile rezistenței armate anticomuniste `n România”, Anuarul Institutului de Istorie „A.D. Xenopol”, tom XXXIV, 1997, pp. 111-136, `n special pp. 114-125, condiționați `n reconstituirile punctuale și `n concluzii de sursele disponibile `n acel moment. Una dintre `ntrebări era: „Care au fost cauzele ce au
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]