9,963 matches
-
dimensiune în alta. Marele simbolist român creează sugestii și dă imaginilor, aparent nelumești, împliniri reale. Însăși poezia sa este o împlinire a imaginii imaginate a anamnezei: „Tot mai tăcut și singur / În lumea mea pustie - / Și tot mai mult m-apasă / O grea mizantropie” (Ego, 1965:136). El devine mai puternic și creează o lume pe care și-o imaginează în furia descompunerii și a nepăsării și, poate, de aceea se retrage în cripta care îi așează trupul spre odihnă. Pe
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
nebun, din nefirescul vaier, Am descâlcit al gândurilor caer Din labirintul vieții-mi anodine. Povara asta ... cui de ea-i mai pasă? Am alte griji: să sting flămând trecutul Hrănindu-mă, cu nestemat sărutul, Cât sânul tău pe pieptu-mi mă apasă. *** Volumul "Ucenic în dragoste" Referință Bibliografică: Povara asta ... Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1740, Anul V, 06 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
POVARA ASTA … de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352567_a_353896]
-
trecut pe-acolo. Nici Vichentie nu era de fel un om vorbăreț, ba chiar i se părea că pustnicindu-se atât de mult a uitat să vorbească, dar vedea că tăcerea lui Sașa se datorează unor grele taine care-i apăsau sufletul și vorbea neîncetat pentru a-l face să uite de sine, pentru a-l rupe de gândurile lui și a-i abate atenția spre minuni și lucruri mai înălțătoare. La schitul Sfânta Ana, unde el slujea împreună cu alți călugări
PĂRINTELE VICHENTIE de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350418_a_351747]
-
mărturisi credință". și aici a fost momentul cel mai încărcat al predicii: Putem să străbatem câte drumuri dorim, putem să construim mii de lucruri, dacă nu-L mărturisim pe Iisus Hristos, ceva nu merge". În italiană, "qualcosa non va", argentinianul apăsând, cu vocea să gravă, pe "non va". Vom deveni un ONG religios (ONG pietosa), dar nu Biserică, Mireasa lui Hristos", a decretat Papă, continuând: "Ce se va întâmpla dacă nu construim pe piatră? Ni se va întâmpla ce li se
UN PAPA FERICIT! (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350568_a_351897]
-
o îndreptă spre inorog. - Comută pe brenik, alicele îmi pot strica pielea și ar fi păcat,auzi regele o voce în cap și își dădu seama că vocea avea dreptate, deși nu știa a cui este. Comută pe glonț și apăsă trăgaciul! Era însă foarte emoționat și glonțul se înfipse într-un trunchi. Alb și strălucitor, inorogul se uită la el cu o privire ce denota un dispreț cumplit și sforăi de parcă ar fi râs. Un râs cam ironic, dar și
VÂNĂTOAREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350528_a_351857]
-
înmuiat în tuș și apăsat cu forța de milițian pe hârtie. Tata nu era analfabet pentru a semna cu degetul, avea cinci clase și era epitropul bisericii, deci avea și cunoștințe de contabilitate. L-au forțat autoritățile de atunci să apese degetul murdărit cu tuș, peste hârtia deja completată. Acestea sunt pățaniile familiei mele, în vremuri de mult trecute, dar niciodată uitate. Dacă încă îmi mai amintesc de acele momente petrecute în vremea copilăriei mele, se dovedește că nu sunt pe
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350572_a_351901]
-
2016 Toate Articolele Autorului ȚIE ÎȚI PASĂ ? De nu te mai iubesc și nu-mi mai pasă, Când nu-mi vorbești, de ce nu mi-e totuna, De ce mai simt sub al meu cer furtuna Și nori prea negri sufletu-mi apasă? În ochi se-agită marea-nvolburată Și-n inimă s-au prăbușit catarge, Nu mai am glas. La tâmplă mi se sparge Infamul gând: tu m-ai iubit vreodată? Ce întrebare să-mi pătrundă-n minte... Eu știu și am
ȚIE ÎȚI PASĂ? de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350633_a_351962]
-
multă sensibilitate și melancolie asupra chipului maestrului Iovan Miclea sau Grigore Constantinescu, profesori dragi domniei sale și pe care-i evocă cu multă nostalgie. Lasă apoi nostalgia la o parte și abordează cu mult har subiecte aparent prozaice, dar care ne apasă sufletește și ne complică viața zi de zi, cum ar fi de exemplu: exploatarea aurului românesc în beneficiul unor companii străine, marile afaceri cu vaccinuri și medicamente pe seama poporului român sau prezicerile lui Gupta Swami, doctor în Istoria religiilor, preziceri
MARIANA CRISTESCU- UN INTELECTUAL DE MARE CUPRINDERE, FORMAT ÎN SPIRITUL DRAGOSTEI NECONDIŢIONATE FAŢĂ DE CARTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 683 din 13 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351308_a_352637]
-
legat cu instinctele unor oameni aleși. Bacovia și-a ales cititorii și le-a lăsat ca mesaj dezlegarea codului creației sale. El a prevăzut și a spus: Uitați-vă ce gol, ce ruină-n amurg - / Amurgul galben m-a-ngălbenit, și m-apasă, / Ca geamuri galbene, cu lacrimi ce nu mai curg („Scântei galbene”, 1965:105). O previziune, o apropiere de despărțire de o dimensiune și intrarea într-o altă dimensiune, un regret a faptului că puțini vor înțelege și vor ști să
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
acțiunii timpului, în versul bacovian. Poetul este solidar umbrei sale în toată existența lui, o simte ca nimeni altul cum trăiește, cum se hrănește din fiindul lui și cum jinduiește spre eul creator: O umbră, în odaie, pe umeri m-apăsa și continuă, declarându-și identitatea în entitatea dublului persistenței sale: Vedeam ce nu se vede, vorbea ce nu era („Umbra”, 1965:112). Întotdeauna am crezut într-o alunecare a eului creator într-o dimensiune superioară fiindului teluric, într-o legătură
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
în: Ediția nr. 338 din 04 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Text primit de la Alex Omoreanu Și atunci când în lacrima ta Voi vedea un lac fără fund Și îmbrățișările tale Or să-mi dea două perechi de aripi Săruturile tale apăsate Îmi vor umple venele de sânge Și privirile noastre întâlnite Au să creeze o explozie solară Atingerile tale subtile Or să-mi cutremure lumea Vorbele tale chiar și în șoaptă Îmi vor răsună într-un ecou nesfârșit Mirosul tău cel
ATUNCI CAND... de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351481_a_352810]
-
noastră dragoste pentru sacrificiul suprem pe care l-au făcut ... ca plaiul românesc să fie o grădină-înfloritoare sub soare. TARA MEA IU BITĂ, MAMĂ PREA DORITĂ! Țara mea iubită, Mamă, mult dorită, Ție vin să-ți cânt Dorul ce m-apasă ... Ție, Mamă scumpă, Care mă așteaptă Cu pâine și sare ... Și celor de-acasă. Mamă adorată ... Ești nemuritoare! EROI LEGENDARI Plânge Mama Țară, feciorii și-adună: Dragii mei copii, luați armele-n mână, Pământul meu sfânt să-l eliberați! La
NONE1 DECXEMBRIE 1918-2011 de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351527_a_352856]
-
noastră dragoste pentru sacrificiul suprem pe care l-au făcut ... ca plaiul românesc să fie o grădină-înfloritoare sub soare. TARA MEA IU BITĂ, MAMĂ PREA DORITĂ! Țara mea iubită, Mamă, mult dorită, Ție vin să-ți cânt Dorul ce m-apasă ... Ție, Mamă scumpă, Care mă așteaptă Cu pâine și sare ... Și celor de-acasă. Mamă adorată ... Ești nemuritoare! EROI LEGENDARI Plânge Mama Țară, feciorii și-adună: Dragii mei copii, luați armele-n mână, Pământul meu sfânt să-l eliberați! La
NONE1 DECEMBRIE 1918-2011 de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351530_a_352859]
-
n-o mângâi ușor pe abdomen, pe pulpe, pe micuții mugurași care au început să-și înalte cornițele... Am simțit că jocul îi place și că se va trezi. Mi-a înlănțuit gâtul cu brațele somnoroase, în timp ce pieptul ei îl apăsa pe-al meu, cu merișoarele delicate ale sânilor, ce aveau o presiune ușoară și plăcută pe pielea mea. Am înviorat-o ciupind-o ușor cu buzele de mugurei, apoi am cuprins între dinți aceste proeminențe drăgălașe, care creșteau tot mai
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1228 din 12 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350717_a_352046]
-
se spărgeau zgomotos de zidul stâncos al muntelui ce ieșea ca o insulă din adâncuri sau se revărsau peste nisipul fierbinte al plajei. Uitasem de grijile și frământările din țară, rupându-ne din acea presiune psihologică și stres care ne apăsa zi de zi. Simțeam cu adevărat gustul dulce al libertății! În Italia traiul este destul de ieftin în comparație cu cel din România, iar magazinele au oferte pe parcursul întregului an. Mă aflam în regiunea Campania din provincia Caserta. Ca nou sosit pe aceste
ILUZII ŞI SPERANŢE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350736_a_352065]
-
31 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Stimată doamnă, pic de somn Și veștile mă întristează Că vine iar același domn Și-mi bate-n ușă la amiază Lăsați-mi draperia trasă Și storurile fără fantă Că vin tristeți care m-apasă Cu energie radiantă; Și nu-nțeleg ce tot îmi spune, Adesea bate din picior Eu bănuiesc că nu sunt bune Aceste vorbe care dor I-am arătat și buletinul Da-mi face semn c-o să se-ntoarcă Și-am să
SCRISOARE DESCHISĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350824_a_352153]
-
împietrit într-o așteptare ce prea mult așteaptă parcă nimic nicicând nu mai vine ceva și pe aceste meleaguri să se întâmple Un praf selenar amestecat în șuvițe de fumuri plutește resemnat deasupra Obcinelor despădurite și această placă de ciment apasă oamenii în gânduri nedefinite umbrind cu răceala din pietrele ei sensuri și mituri despre îndepartări fericite păduri sfârtecate de hoții de lemne încet, dar sigur rămân o amintire a numelui de locuri purtat din vecie care din voi ați mai
NORDUL BUCOVINEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/350884_a_352213]
-
a realismului dostoievskian era aceea care deschidea o nouă pagină în istoria literaturii ruse. Atât Nekrasov și mai cu seamă Bielinski au salutat cu entuziasm apariția acestui scriitor, care pătrundea “în străfundurile sufletului omenesc “, aducând în raza viziunii cititorului lumea apăsată de nevoi a “celor ce se cuibăresc în mansarde și subsoluri “de la periferia societății. Dostoievski a cunoscut lumea orobsită din timpul său și a familiei sale împovărată cu opt copii, al căror tată era un medic la un “ spital pentru
DOSTOIEVSKI GENIUL ROMANULUI RUS ŞI PĂRINTELE EXISTENŢIALISMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350945_a_352274]
-
de sticlă spre recepție, să-l vadă cât mai repede pe Raul. Scena din vizorul ei i se părea stranie, erau doi polițiști și un civil și se părea că discută lucruri foarte serioase. Ana n-a avut puterea să apese clanța, a reevocat în mintea ei convorbirea cu Ileana, colega lui Raul. O vedea pe acea fată, scuturându-și părul de soare, acum zice NU, ea nu-i vinovată, iar privirile se agață de El, care e palid, pierdut, cu
CÂND CREZI CĂ LUMEA E A TA de SUZANA DEAC în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351542_a_352871]
-
Pleacă ultimii cocori. Vântul cată-n drum opreliști, Printre crengile uscate, Șuierând ca un bezmetic, Peste-nvolburate ape. Vrăbiuțe solitare, Amețite de furtună, Se ascund prin șuri, prin poduri, Lupii-n haite se adună. Frigul îți pătrunde-n oase, Întunericul apasă. Doamna nopții și-a veciei Își ascute vechea coasă. Presimțind venirea morții, Câinii urlă a pustie, Sufletul înalță-n ceruri, Mama ... nu mai este vie. Plâng pe piatra rece, mamă, Bucuriile apuse. Mângâierile duioase Pentru totdeauna-s duse. Pe cărarea
POEME ESENŢIALE (1) de NICOLAE STAN în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351648_a_352977]
-
la dascălul Florescu “Radioul “ devine în ochii sătenilor un adevărat univers. Despre acest context, Constantin Noica scria: “De învățat înveți multe și de la toți.Dar profesor nu e decât cel care te învață să înveți “. E suficient ca prozatorul să apese pe protuberanțele realului din “rama “ rememorării, pentru ca seva acestuia să se coaguleze într-un tablou sugestiv. Autorul e preocupat nu doar să ridice voalul subțire de pe chipul acestei lumi, a satului oltenesc, ci și să descopere noua mitologie, cu toate
FLORIAN VĂIDEIANU-MEMORIILE CA MĂRTURISIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351723_a_353052]
-
permis, vă rog, se scuză doamna Davidescu. Dar sunt mamă și orice veste despre fiul meu trece prin suflet. Dan formă numărul Mariei. Aceasta era la serviciu unde își vărsa necazul și primea susținerea colegilor. Orice telefon de la poliție îi apăsa gândurile, i le încurca și simțea privirile colegilor înlănțuite în semne de întrebare. - E în regulă, domnule comisar, dați-le numărul meu de telefon. În trecut am avut o relație bună. Cred că sunt cumva încorsetați de aceste vești. Apartamentul
PROMISIUNEA DE JOI (III) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 766 din 04 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351738_a_353067]
-
-și poată stăpâni emoția și fără să mai găsească cuvinte pentru a-și continua fraza începută. Uitase ce a dorit să spună. Avea senzația că zidurile bisericii se pleacă spre el și-l cuprind ca într-o strânsă-mbrățișare, îl apasă și-l țintuiesc, fără a le simți greutatea, îndemnându-l să rămână. Simțea privirile sfinților din privirile vechi cum îl învăluiesc cu blândețe. Avea convingerea că-i zâmbesc. Și teama i s-a risipit. Dar, în același timp, rușinea că
ISPITA (18) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346487_a_347816]
-
mesageri Privește-n jur: poclade albe Acopăr răni câte mai sunt Și se revarsă pe pământ Lumina blândă-a unor salbe Coboară îngerii și-și lasă Un strat de pur și diafan Și plângem fiecare an De răutatea ce ne-apasă Și-atâta pace-ncet se cerne Din înălțimile albastre Pe triste sufletele noastre Cu uscăciunile lor terne Referință Bibliografică: Iarnă / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 400, Anul II, 04 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion
IARNĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346655_a_347984]
-
prefacerile asumate. Pe noi, cei cu rădăcinile în altă țară, ne mâna de la spate mai aprig nevoia schimbării atât de necesară adaptării noului mediu. Uneori o schimbare în viața noastră poate face minuni, mai ales când suntem stresați, când ne apasă anxietatea, vinovăția, diverse fobii, depresii, traume emoționale sau când este scăzut respectul de sine, (self-esteem). Nevoia de schimbare își găsește ecou în discursul lăuntric al omului. Întoarcerea către sine este o redobândire a propriei identități. Sunt nevoi exterioare, dar și
NEVOIA DE SCHIMBARE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346646_a_347975]