2,819 matches
-
vedeam nici o urmă de răspuns. Fusese onest cu mine până acum. Stăteam așezat pe acoperișul înclinat al școlii. Deși vântul adia, frunzele copacilor stăteau nemișcate, iar vorbele păreau a nu ști să meargă mai mult de câțiva metri. Era o apăsare nefirească asupra naturii. O presiune ce prevestea că nimic bun se abătea asupra noastră. Vladimir nu părea deranjat de acest lucru, dar eu știam că, într-un fel sau altul, furtuna care va veni va avea legătură cu mine. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
lui, deoarece nedreptățile mereu noi și neîncetate îi vor face pe aceștia să nu se simtă niciodată în siguranță față de el. Căci nedreptățile trebuie săvârșite toate împreună, pentru ca oamenii, gustând din ele doar puțină vreme, să le simtă mai puțin apăsarea; binefacerile, în schimb, trebuie făcute încetul cu încetul, pentru a le simți gustul vreme mai îndelungată. Dar, mai presus de toate, principele trebuie să se poarte în așa fel cu supușii lui încât nici o întâmplare, nici bună, nici rea, să
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
-Dar era căsătorită. -Și ce dacă, berbec lățos, ce, inima ține cont de certificatul de căsătorie? Încet, Încet, cu Întrebările lui Kawabata cu tot, memoria lui Antoniu, descarcă trecutul cu repeziciune, precum țâșnesc dintr-o armă gloanțele, la o simplă apăsare de trăgaci. Mă Îndrăgostisem, și eram pregătit să lupt pentru a-mi apăra dragostea, să Înfrunt orice piedică mi-ar fi ieșit În cale, să sfâșii, să urlu, să rănesc, să fur, să mă bat, dacă cineva ar fi Îndrăznit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
capitala Moldovei la 23 mai/4 iunie. Maladia era anunțată de simptome epigastrice și amețeli, zbârnâituri în urechi, urmate de vomitări, crampe, diaree, cianoză ș.a. În această primă fază - caracterizată prin accidente gastrice, cefaleice sau gastro-cefaleice simultane, manifestate printr-o apăsare a epigastrului și prin senzații de vomă și semne congestive - se recomanda bolnavilor administrarea a câte 4 grame de ulei de mentă, eter acetic, laudanum lichid Sydenham. Pentru accidentele holerice deja caracteristice în faza a doua a maladiei, tratamentul recomandat
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
evreii săraci. Aceștia locuiesc în partea de jos a orașului, care deși nu este cel mai murdar cartier, este totuși foarte insalubru. Boala se prezenta cu fenomenele tipice: diaree, vărsături, convulsii (acestea nu însă atât de frecvente ca în 1848), apăsare de piept, teamă, greutate, dureri și crampe de stomac, extremități reci, ochi căzuți, piele veștedă, sete mare (dar niciodată la începutul bolii), excremente holerice, voce holerică, retenția urinei (mai frecventă decât în 1848 și totdeauna în a doua jumătate a
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
grămezi, pe bancheta de vinilin albastră și, stând, așteptând, carnea pulpelor lor, bine Îndesate, se tot umfla, fenomenul devenind vizibil mai ales sub baretele sandalelor cu toc cui, păstrate din Îndepărtata tinerețe, a lor și a lui Elvis Presley. Sub apăsarea nemiloasă a curelelor de la sandale carnea alburie se tot umfla, creștea moale, dădea pe de lături, ca o cocă. Iar ele și dăduseră drumul la bandă. * — Ce păcat că Buni nu a apucat măcar luna asta! Să fi stat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
lași să te vadă cum ești este aproape ca un fel de minciună, zic eu. Când o să mă fac bine, spune Manfred, vom scrie corespondențele împreună, eu și micul Manfred. E greu, zic eu, să trăiești o viață întreagă sub apăsarea adevărului. De jos, din bucătărie, se aude cum micul Manfred bate în nicovală cu ciocanul lui Manfred. Eva a pus pe noptiera bolnavului un vas cu crengi de scoruș. Boabele sunt de un roșu deschis, iar frunzele încă verzi. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
de ideea de igienă și moralitate. Acolo sus, unde se termina covorul, dincolo de baie și de spălător parcă pândeau amenințător, din umbră, fapte de viață. O dată, o singură dată pătrunsese el în acest tărâm interzis: în vârful picioarelor, sub blânda apăsare a vârstei de șase ani, se apropiase de camera în care dormea acum și se uitase pe furiș în încăpere. Bătrâna slujnică, pe care părinții săi o moșteniseră și pe care o numeau, cu un respect îmbinat cu spaimă, Madame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
lucru la care se gândește Jemima acum, în timp ce se întoarce acasă de la muncă, este că internetul pare amuzant; poate chiar să afle tot ceea ce vrea despre curățatul argintului, despre draperiile uzate sau înlăturarea mirosurilor de spray de pisică doar prin apăsarea câtorva taste. Încă și mai interesant este faptul că informația pe care o primește poate veni de oriunde din lumea asta. Merge pe trotuar, pierdută în gândurile despre internet, de fapt atât de cufundată în ele, încât a și ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
la revedere de la Nick. Mă întorc într-o clipită. Brațele lui Ben sunt încă pe umerii mei: sunt atât de nervoasă, încât parcă m-am și trezit deodată, și acum pot să văd totul în detaliu, pot să simt fiecare apăsare a brațului lui Ben pe corpul meu. ― Tu ești singura mea prietenă, îmi spune el, întorcându-se și îngropându-și fața în umărul meu. Te iubesc, Jemima, mormăie el în bluza mea, iar eu îngheț. Și lumea stă în loc. ― Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
artilerie, fiindcă toți suntem artileriști cred. Nu? Da’ vorba ceea: nu-i mult până departe... Așa că să fim sănătoși și om ajunge noi... ― Pentru un așa răspuns cred că ar fi nevoie de o dușcă de rachiu, ca să putem învinge apăsarea așteptării - s-a pronunțat cel care a pus întrebarea, ridicând garafa cu un lichid colorat. ― Dacă ne spui ce drăcovenie de rachiu bei dumneata, te-om urma și îi fi prietenul nostru. Altfel... ― Știam eu că o să vă facă cu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
noastre, nu am pus viața noastră în scris, nu tot ce facem împreună se revarsă în text, nu am decretat niciodată ușa camerei mele închisă, nu a trebuit să-i cer să facă liniște pentru că scriu, nu am trăit împreună apăsarea marilor momente inspiraționale, când nimic altceva nu mai contează, nu am transformat scrisul în dictatură înăuntrul casei. Scrisul a fost mai degrabă ca un membru al familiei, un frate, un fiu, o soră, un tată în ultimă instanță, cu care
Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
caseta protectoare, pentru a putea fi scos apoi din aparat. Acest lucru se realizează prin deblocarea pinionului cu roți dințate, permițând deplasarea filmului în sens invers (în funcție de tipul aparatului, deblocarea se face în diferite moduri, cel mai des întâlnit fiind apăsarea unui buton aflat în partea inferioară a aparatului). Odată deblocate roțile dințate, filmul se trage în casetă prin rotirea unei mici manivele („șpul”), care se găsește în partea superioară a aparatului (figura 2.22). La aparatele electronice, după ce a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
atunci când acesta se deplasează cadru cu cadru. Așa cum am menționat mai devreme, transportul filmului poate fi realizat manual, prin acționarea pârghiei de armare. La aparatele noi, acest lucru este realizat de un servomotor electric, încorporat în aparat și acționat prin apăsarea butonului de declanșare. Aparatele profesionale au ca accesoriu o talpă înzestrată cu același tip de motor, alimentat de baterii. Ea poate fi atașată în partea inferioară a aparatului de fotografiat. Fig. 2.29. Magazia pentru material fotosensibil la aparatele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
de acolo, din golul îngust de sub tavan. Era copleșitor, nu semăna cu nimic cunoscut. Iuliu Crișan auzise la viața lui tot felul de zgomote din subteran. Putea să recunoască fără greș cântecul lemnului când cintrele amenințau să se prăbușească sub apăsarea stâncilor de deasupra ori scrâșnetul straturilor de rocă deranjate de scormonitul oamenilor, ce se reașezau la locul lor. Știa cum sună piatra fisurată sub loviturile de ciocan, la fel cum deosebea zgomotul plin al stâncilor nederanjate până atunci. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
țineți în mână, iar imediat ce ies la pensie o să-l distrug. Cristi dădu din cap, tăcut, examinând cu atenție dispozitivul. Nu era de loc o șurubelniță, așa cum crezuse la început. Din tija subțire ieșeau o serie de știfturi minuscule la apăsarea unui șir de butonașe aliniate pe mâner. Da, era o găselniță interesantă, o biju terie mecanică lucrată îngrijit și, după cum văzuse acum câteva momente, extrem de eficientă. Fără discuție că așa ceva nu trebuia să apară pe piață. Orice spărgător ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
încă mult până să-și recupereze investiția dar afacerea părea promițătoare. Din păcate, viața la Baia de Sus era cumplit de plictisitoare. Aici, lucrurile se desfășurau încet, mult prea încet. Liniștea de acolo îl apăsa, dându-i un sentiment de apăsare, făcându-l să aibă impresia că stă degeaba. Nici zumzăitul ferestraielor mecanice și al motoa relor utilajelor nu reușeau să-i dea un sentiment de activitate. I-ar fi plăcut să trăiască într-un oraș mare, să se distreze. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
stânga. Luat pe neașteptate, moșneagul reacționă exact după cum se așteptase ucigașul: se propti pe picioare, încercând din toate puterile să se opună mișcării pe care acesta îl obliga să o facă. Atât aștepta Boris, imediat ce simți efortul acestuia, slăbi imediat apăsarea și îi răsuci brusc capul în direcția opusă. Gâtul se frânse, trosnind ca un vreasc uscat. Capul bătrânului se lăsă moale într-o parte, în timp ce trupul căzu moale în brațele atacatorului. Toiagul îi scăpase din mâini, rostogolindu-se pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
asta numai după ce avea loc demonstrația. Își luase angajamentul să-i ducă bestia direct acestuia, fără să mai aibă loc nici o licitație. Traficantul voia să înlăture concurența, iar pentru aceasta se arătase dispus să plătească gras. Boris nu avea nici o apăsare pe conștiință, în cazul în care ar fi fost dăruit de Dumnezeu cu așa ceva. În definitiv, învățase de la Vlad că, în afaceri, mustrările de conștiință nu își au locul. Știa foarte bine că și-l va face dușman de moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se află în jurul său. Simțea cum se ridică tot mai sus, peste Muntele Rău. Stânca Adevărului era chiar dedesubt, o vedea ridicându-se din marea de iarbă care unduia ușor. Impropriu spus că o vedea, știa că e acolo, simțea apăsarea colosală a greutății ei pe piatra muntelui, scrâșnetul rocii măcinate și susurul apei din pânza freatică din adânc. De o parte și de alta, pădurea se întindea întunecată, pierzându-se în depărtare. Țârâitul timid al unui greiere îi gâdilă plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lui Israel și i-a dat în mîinile lui Hazael, împăratul Siriei, și în mîinile lui Ben-Hadad, fiul lui Hazael, tot timpul cît au trăit împărații aceștia. 4. Ioahaz s-a rugat Domnului. Domnul l-a ascultat, căci a văzut apăsarea sub care ținea împăratul Siriei pe Israel; 5. și Domnul a dat un izbăvitor lui Israel. Copiii lui Israel au scăpat din mîinile Sirienilor și au locuit în corturile lor ca mai înainte. 6. Dar nu s-au abătut de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
săptămână, născuse o fetiță, Măriuca, care-i mai alinase dorul și-i înnegurase gândurile. „Dacă el nu s-a mai întoarce? Dacă înștiințarea era adevărată? Nimeni nu se întorsese de la Cotu Donului!” Așa petrecu Safta vreo doi ani, neîncredințându-și apăsările nimănui, muncindu-și pământul, fiind ajutată de Vasile și Dumitru, frații drepți ai bărbatului. Minunea de a-și vedea din nou bărbatul se îndepărta, ca și bucuria vieții, care se pierdea din trupul bicisnic al femeii. Pierdută în negrele gânduri
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
era alb. Devenisem mici puncte mișcătoare într-o lume care părea că abia începe să se definească așa cum o poezie dă să se nască pe o foaie de hârtie imaculată. Vântul încremenise dincolo de pădure. Pomii stăteau nemișcați trăindu-și tăcuți apăsarea zăpezilor de pe ram. Cerul, de un gri spălăcit, părea să coboare cu toată apăsarea sa, tot mai aproape de pământ. Îmi căutam banca dând cu mâneca hainei în stânga și-n dreapta să pot îndepărta neaua care o acoperea. Era locul meu
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
să se definească așa cum o poezie dă să se nască pe o foaie de hârtie imaculată. Vântul încremenise dincolo de pădure. Pomii stăteau nemișcați trăindu-și tăcuți apăsarea zăpezilor de pe ram. Cerul, de un gri spălăcit, părea să coboare cu toată apăsarea sa, tot mai aproape de pământ. Îmi căutam banca dând cu mâneca hainei în stânga și-n dreapta să pot îndepărta neaua care o acoperea. Era locul meu și mă întorsesem acolo pentru a mă regăsi. Așezat pe acea scândură înghețată, îi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
că lucrurile se vor îndrepta. În tot cazul, o simțeam foarte aproape pentru că deținea ceva de la mine. Acum îmi înapoiase totul, era liberă, descătușată, putea să facă ce voia, să înceapă altă dragoste, orice... Pentru întîia dată am simțit o apăsare care mă neliniștea. Nu, nu voiam s-o pierd. O cucerisem prin luptă, trebuia s-o pierd tot prin luptă. Nu înțelegeam să dărâm din cauza unei prostii, dealtfel neconsumate, tot ceea ce clădisem cu atâta trudă. Am recitit din simplă curiozitate
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]