2,718 matches
-
peroreze, dar într-o stare de entuziasm parcă demonic... Visul mi-a inspirat și niște frânturi de versuri pe care le-am uitat, firește, de mult. La cursurile lui, amfiteatrul gemea de lume; nu o dată profesorul (împotriva voinței sale) era aplaudat. Tudor Vianu întruchipa prestigiul și noblețea culturii. Odată, încercând după obiceiul său să lege un dialog cu o sală despre al cărei nivel de cunoștințe nu-și putea face desigur prea multe iluzii, întrebă cine este cel mai mare poet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
acela că, atunci când întreaga sală s-a ridicat în picioare ca să-l aclame pe Gheorgiu-Dej, eu și colegul și prietenul meu Gh. Udr., punându-ne de acord din priviri, am continuat să stăm liniștiți pe scaunele noastre. De aplaudat, am aplaudat, dar nu ne-am ridicat în picioare. Și în ce mod aplaudam, așa, cam într-o doară, relaxați, blazați, ca niște congresmeni americani. Ce ne-o fi venit, nici azi nu înțeleg. De unde necesitatea acestui gest de frondă puerilă, dorința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
aclame pe Gheorgiu-Dej, eu și colegul și prietenul meu Gh. Udr., punându-ne de acord din priviri, am continuat să stăm liniștiți pe scaunele noastre. De aplaudat, am aplaudat, dar nu ne-am ridicat în picioare. Și în ce mod aplaudam, așa, cam într-o doară, relaxați, blazați, ca niște congresmeni americani. Ce ne-o fi venit, nici azi nu înțeleg. De unde necesitatea acestui gest de frondă puerilă, dorința subită de a brava? Și tocmai la o asemenea ședință, cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
gest de frondă puerilă, dorința subită de a brava? Și tocmai la o asemenea ședință, cu o asemenea participare, ca număr și „calitate”? Nimeni nu ne-a zis nimic. Ca și cum nimeni n-ar fi observat nimic. Oamenii, în picioare, au aplaudat un timp, apoi s-au așezat pe locurile lor. Ședința a continuat, netulburată, în conformitate cu scenariul organizatorilor ei. Pe la unu, s-a dat o pauză de câteva ore. M-am dus acasă cu gândul să nu mă mai întorc. Nimic interesant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
acel moment și a reținut amănuntul. Și azi mă mai întreb: figura de la început numele lui Gh. Udr. pe lista celor ce trebuiau exmatriculați? Figura de la început, dar cu semn de întrebare? Sau, enervând, atitudinea noastră matinală, sfidătoare, când am aplaudat cu vădită reținere neridicându-ne de pe scaune, a determinat punerea lui în discuție? E posibil ca o asemenea atitudine să fi trecut neobservată? Sau să fi fost tolerată? În toamna lui 1958, la o ședință UTM tematică („Despre personalitate și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
a treia” (lumea noastră, îi spun Doinei) un prestidigitator negru este somat de câțiva polițiști (printre aceștia și unul de culoare - „ca să nu se interpreteze”) să-și înceteze demonstrațiile. Scena se petrece în mijlocul unui cerc gros de privitori. Lumea îl aplaudă frenetic pe artist și îi huiduie energic pe polițiști. Nimic dramatic nu se petrece, și totuși mie îmi dau lacrimile, lacrimi de solidaritate față de cel ce a comis cine știe ce măruntă infracțiune și față de susținătorii lui. Față de lumea a treia, „lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
John F. MacArthur jr., Evanghelia după Iisus, tradusă recent și în limba română), ci de un creștinism de fațadă, electoral, aș zice. Cultul personalității consacrat lui Ceaușescu s-a transformat într-un fel de cult politic al lui Dumnezeu. În loc să aplaudăm, facem cruci. Dar de asemenea cruci, nu se mai sperie dracul. Ba chiar cred că îi convin. * V.M.: „Dacă eu care - nu-i așa? - sunt atât de bun sunt, totuși, uneori atât de rău, ce să mai zic de cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Am repetat atât de „profesional” textele în suedeză, învățând de la actori și nelăsându-mă „distrată”, cum am făcut la Visby, de trăncăneala prietenilor. Am recitat puternic, cu o voce din cap și piept, și efectul a fost maximal. Am fost aplaudată neobișnuit și felicitată de necunoscuții de la bar. Madeleine (Grive), șefa faimoasei reviste 90-talet, era gravidă (în ultima lună!), dar atât de curajoasă și cu cizme cu „diamante” plus burta ca un măr cosmic! Gala s-a încheiat la miezul nopții
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
în momente când trebuiau să mimeze mânuirea unor instrumente. Inspirația dirijorului Alexandru Lăscae de a alege pentru concert această minunată operă a genului buff a însemnat un mare succes în fața unui numeros public ieșean deja format pentru operă, care a aplaudat, cu sinceră încântare, la scenă deschisă aparenta joacă de-a spectacolul, arătând că a înțeles pe deplin travaliul artistic. Reușitul și sugestivul afiș (mențiune în plus pentru organizatori) s-a constituit într-o elegantă invitație adresată spiritului meloman al ieșenilor
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
profesori și elevi, a păstrat bunele tradiții. Școala mea era recunoscută odinioară pentru calitatea formațiilor artistice de frunte, care ani în șir obțineau la întrecerile naționale locul I (cum ar fi corul, fanfara și echipa de dansuri). Cu plăcere am aplaudat corul de fete Strop de ler, pregătit de prof. Viorel Bârleanu și Dorina Iușcă, remarcabili pedagogi. Am reținut acuratețea vocilor, frazarea îngrijită, dicția corectă și echilibrul sonor între voci, ca și repertoriul ales. Momentul folk, pregătit de prof. Lucian Moraru
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
spre casă, partea de jos era împinsă către Dunăre. Conform teoriei malului, tot o creangă, sărmana, mi-a venit în ajutor. Am luat-o pe câmp, prin grădinile oamenilor, a dat sfântul și am ieșit iar la drum, victorie intens aplaudată de lătrăturile câinilor. Ud până la piele am trecut de Lărgeanca și am ajuns acasă. Iar Dumnezeu m-a ajutat să nu ies din sănătate, poate și datorită faptului că orice sacrificiu făcut pentru un copil este bine primit. Am avut
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
spun? Cred că a fost o întrebare retorică, el însuși fiind un declarat "colaborator" și cunoscând "că nu sunt vremurile sub om, ci bietul om sub vremuri", cum zicea cândva un cronicar. I-am dat un răspuns care a fost aplaudat de întreg plenul celor două Comisii: "Domnule senator, în anii în care am lucrat eu la externe, ministerul era mai albastru decât Voronețul lui Ștefan cel Mare!"). Lucrurile nu s-au schimbat radical nici după '89, dar după experiența și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
memorabil, zicea că acolo unde este ortodoxia, este interesul României”, și acum, În 1877-78, „când .... tot d-l Brătianu face o alianță cu Rusia”. Concluzia lui era că guvernul nu putea reprezenta țara la Congresul de la Berlin, spusele sale fiind aplaudate la scenă deschisă de către tinerii senatori liberali, care totuși, trei luni mai târziu, trimiseseră pe Brătianu și Kogălniceanu la Berlin. Oricât de nedibace a fost acțiunea diplomatică a României Înainte de intrarea În război, acțiunea militară fusese prea glorioasă ca să i
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
o clipă, vizibil emoționat, înainte de a fi invitat la catedra care îl aștepta, cu o voce întretăiată, nesigură, ne-a spus direct, cam așa: "Dragii mei, nu mi s-a întâmplat niciodată să fiu omagiat doar ca om... am fost aplaudat ca artist... voi sunteți primii și mă bucură că se întâmplă în acest oraș al vostru și al meu". Era un om bolnav atunci, doborât de un reumatism al coloanei vertebrale, care îi cocoșase spinarea. După ce s-a așezat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
altă parte nici nu era nevoie, căci majoritatea studenților (cel puțin a celor prezenți) era pentru „numerus clausus”. Înainte de închiderea ședinței s-a mai întâmplat un incident de care îmi aduc aminte. Pe când vorbea cu patimă Șerban Cioculescu, Crețu a aplaudat la un moment dat cu mare entuziasm ditirambele filosemite ale viitorului critic literar, ceea ce m-a făcut să-l apostrofez, strigându-i: „D-le Crețu, d-ta ca președinte ești chemat să fii imparțial. Dacă vrei să aplauzi, lasă pe
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
Crețu a aplaudat la un moment dat cu mare entuziasm ditirambele filosemite ale viitorului critic literar, ceea ce m-a făcut să-l apostrofez, strigându-i: „D-le Crețu, d-ta ca președinte ești chemat să fii imparțial. Dacă vrei să aplauzi, lasă pe altcineva să prezideze și atunci ești liber să aplauzi”. Mi-a dat dreptate, și-a cerut scuze și a prezidat mai departe - ceea ce nu l-a împiedicat ca până la urmă, luat de curent, dacă nu și de convingere
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
filosemite ale viitorului critic literar, ceea ce m-a făcut să-l apostrofez, strigându-i: „D-le Crețu, d-ta ca președinte ești chemat să fii imparțial. Dacă vrei să aplauzi, lasă pe altcineva să prezideze și atunci ești liber să aplauzi”. Mi-a dat dreptate, și-a cerut scuze și a prezidat mai departe - ceea ce nu l-a împiedicat ca până la urmă, luat de curent, dacă nu și de convingere, să devină mare antisemit. În sfârșit, societatea noastră, ca și marea
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
Cotroceni. S-a vorbit și s-a scris prea mult despre ea, așa că nu e nevoie să mă opresc asupra ei. Cei ce au fost însă acolo și au văzut acea masă de câteva mii de studenți fremătând de entuziasm aplaudând pe vorbitori și cântând imnul studențesc ca apoi într-o coloană impunătoare să pornească spre „centru” - și-au dat seama că ceva s-a rupt definitiv în sufletul tineretului universitar, și anume zăgazul indiferenței față de soarta neamului, ridicat cu măiestrite
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
Becali, ar putea constitui un excelent studiu de caz despre un spațiu public chintesențial primitiv, grobian, antidemocratic și vulgar, cu protagoniști care dau la o parte bunul-simț ca să intre în grațiile vedetei și un public perfect coerent cu cel care aplauda minerii în 1990. Pentru un politolog, cazul, în sens etic, îmi pare însă mult mai serios. Imediat după acest episod sfâșietor de linșaj moral și intelectual al celor care își permit luxul periculos al minoratului, în articolul intitulat „Între political
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Sonet”, peste drum de Bolta Rece. Encomiast prin excelență, poetul George Lesnea se acomodase destul de bine cu módele proletcultiste ale vremii. Adevăratul său succes rămâneau însă traducerile din poeții ruși. Ori de câte ori recita, la șezători, „Șalul negru” al lui Pușchin, era aplaudat frenetic. Transpunând în românește proză clasică rusă concomitent cu o poezie originală care se adresa copiilor, ferită și de imixtiuni politice prea grosolane, mai creativă se arăta Otilia Cazimir. Spre deosebire de Lesnea, poeta apărea însă foarte rar în public. Autoexilul din
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
aceasta nu mai este cîtuși de puțin muzică, ci o necuviință...". Pe scena de la Burgtheater, bătrînul tragedian Sonnenthal, înnobilat de împărat, și faimosul său rival, Kainz, invitatul răsfățat odinioară de Ludovic al II-lea al Bavariei și de Wagner, erau aplaudați în Faustul lui Goethe și dramele lui Schiller. Publicul vienez, recunoscător actorilor săi favoriți pentru orele frumoase petrecute la teatru ascultîndu-i, continua să aplaude aceste glorii ale scenei, chiar și cînd pierduseră prospețimea și deveniseră afoni, cum era venerabilul tenor
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
rival, Kainz, invitatul răsfățat odinioară de Ludovic al II-lea al Bavariei și de Wagner, erau aplaudați în Faustul lui Goethe și dramele lui Schiller. Publicul vienez, recunoscător actorilor săi favoriți pentru orele frumoase petrecute la teatru ascultîndu-i, continua să aplaude aceste glorii ale scenei, chiar și cînd pierduseră prospețimea și deveniseră afoni, cum era venerabilul tenor Winckelmann care, sub pretext că însuși Wagner îl învățase aceste roluri, se crampona de repertoriul de la Bayreuth fără a mai avea voce. El nu
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Aceștia, care nici nu se născuseră în anii gloriei marelui decar, au rămas perplecși cînd l-au văzut. Care cum erau, dezbrăcați sau urcați pe masa de masaj, au lăsat orice, au luat poziția de drepți și au început să aplaude. Oare noi, românii, ne vom mai aplauda stîngaciul peste 40 de ani? Pe Hagi, firește! octombrie 2006 Triajul european Cînd editorialiștii de la The Times ironizau echipele din Est și veneau cu sugestii de regionalizare a Ligii Campionilor, mulți dintre noi
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
anii gloriei marelui decar, au rămas perplecși cînd l-au văzut. Care cum erau, dezbrăcați sau urcați pe masa de masaj, au lăsat orice, au luat poziția de drepți și au început să aplaude. Oare noi, românii, ne vom mai aplauda stîngaciul peste 40 de ani? Pe Hagi, firește! octombrie 2006 Triajul european Cînd editorialiștii de la The Times ironizau echipele din Est și veneau cu sugestii de regionalizare a Ligii Campionilor, mulți dintre noi îi acuzam de răutate superioară. Dar, în
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
Inima Marinei bate ca un ciocan. Ține ochii închiși și pumnii strânși în buzunarele șorțulețului. - Aceasta este lucrarea câștigătoare! hotătăște juriul. Să vină în față autorul. “S-a terminat” își spune Marina. “ Acum pot deschide ochii” Toți copiii încep să aplaude și o privesc pe ea. De ce oare? În mâinile doamnei profesoare de desen e planșa ei. Asta înseamnă că... - Bravo, Marina! Ai dovedit că, într-adevăr, ești mica noastră pictoriță. Ne spui și nouă cum ți-a venit ideea să
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]