2,797 matches
-
cât — afirmă Hasdeu — valoarea lor de circulație. Prin teoria „circulației cuvintelor“ (frecvența cuvintelor, spunem astăzi), Hasdeu a adus o contribuție importantă În lingvistica generală. Nu este de mirare că tocmai un român a lansat ideea: În România se ducea o aprigă bătălie În jurul originilor și părea indispensabilă „cântărirea“ contribuției fiecăruia dintre elementele fondatoare. Soluția e simplă și de necontestat. Cine folosește toate cuvintele unei limbi? Pe cele mai multe, nici măcar nu le cunoaștem. Altele apar strict ocazional În vorbirea curentă. Sunt Însă și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
vândut casa lui Neculai Istrati. Acest Istrati, a fost proprietarul Rotopăneștilor, Înaintea lui Grigore Goilav (care a fost membru corespondent al Academiei) , a avut un băiat avocat, la Fălticeni, și a murit la 1868 . El era unul din cei mai aprigi antiunioniști. A fost un om de foarte mare cultură, căsătorit cu Sevastia Ciudin . Dar ceea ce vreau să scriu și ce mi s-a părut deosebit, vine acuma. El era mason, șeful masonilor de pe aceste meleaguri, nu știu cât de Întinse. Eu nu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
a „atinge” membrana sensibilă a acelor ani și destine, de a sugera o atmosferă, un climat, „aerul” unor reflexe sociale și psihologice, legile nescrise ale acelui „continent scufundat”, în subsolul căruia - dar uneori și la suprafață! - s-au dus lupte aprige, s-au distrus vocații și prietenii fundamentale, dar s-au și născut personalități și opere autentice care au fost semnalul, cum o spuneam mai sus, că regimul ideologic comunisto-bolșevic putea fi învins în chiar ambiția și esența sa: în ideologie
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
față de slugile lor interne, această ură care a putut fi o armă de luptă și de coeziune a unor spirite libere, curajoase, a fost ea însăși cea care a întunecat multe minți, înlăuntrul și mai ales în afara granițelor, cei mai aprigi au fost, cum se întâmplă, tocmai cei care au suferit și au luptat mai puțin! Și, am mai spus-o, noi, la Paris, am avut două sau chiar trei figuri înalt reprezentative nu numai pentru geniul național, dar și în ce privește
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Iar în a șasea lună, a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret. (Luca, I, 26) "Dușmăniile religioase, nota Renan, care detesta Ierusalimul din cauza sectelor lui, sunt la Nazaret mai puțin aprige ca în alte locuri." Când autorul Vieții lui Iisus a poposit în acest orășel nemenționat nicăieri în Vechiul Testament dar cunoscut ca un loc fast de la Buna Vestire încoace, inclusiv pentru climatul său salubru și pentru frumusețea femeilor, el i-a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pe șevaletul meu, dar nimeni din salonul unde mă aflam față în față cu vreo zece membri ai Frăției nu mi-a cerut părerea. Este probabil o forță și în faptul de a nu te interesa de ceilalți. Unul dintre aprigii mei dascăli a ridicat o sprânceană stufoasă atunci când am evocat situația musulmanilor din Franța, dar poveștile cu alogeni par să-i lase indiferenți. Acest lucru ar trebui să-i liniștească pe apărătorii "lumii libere". Frații pe care membrii al-Qaida îi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Ralea, în Viața românească, 1927, nr. 2). Dacă Baltagul, capodopera absolută, fusese scris în căldură, în mai puțin de zece zile, e pentru că naratorul avea în minte toate componentele de aspect etnografic, psihologic și etic. Cu patru ani înainte de Baltagul, apriga Vitoria Lipan și fiica ei, Minodora, se numeau Ileana și Aglăița. O evocare din 1926, Primăveri de altădată, prefigurează comportamentul sever al Vitoriei în relațiile cu copila: "Ce cauți aici, fată hăi? Ai isprăvit treaba pe care ți-am dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
frânghie aruncată de sus, urcându-se ca-ntr-un vârtej, cutremurând gratiile ca o fiară, prinse o sărutare de foc pe colțul rumăn al gurei pe care n-o văzu dar o simți ca de jar pătrunzându-i ca un aprig fior toată ființa. Și-n altă noapte, cuele fiarelor fiind scoase și gratiile puse frumos la o parte, de pe scară, înfierbântat de lucru și de dragoste, se strecură în chilie. Ș-acolo era stânsă candela; și de-afară, rază de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fără deosebire de naționalitate, își bat joc de munca Românului. Toți surtucarii satului, primar, notar, scriitoraș, mulg fără rușine, fără milă, această vacă lăptoasă. Se adaogă la aceștia și preotul care aproape în toate părțile e în discordie cu învățătorul. Aprig la câștig din pricină că are familie grea, om care ajunge la oarecare avere și oarecare greutate, care, prin faptul acesta, trebue să se dea de partea "apăsătorilor", nu va privi niciodată cu ochi buni pe învățător, care este un "calic", care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
rege pe o targă și pe alți principi de asemenea și au fugit cu ei dincolo de munți”. Din scrisoarea lui Pannonius aflăm cum a început bătălia: „Atunci acel Ștefan Voievod, de cu noapte, pe la somnul dintâi, a năvălit un iureș aprig peste oastea Domnului Rege, astfel că Husarii care lucrau în străjile dinafară, din patru părți, de-abia dacă au putut da de știre înlăuntru. Siculii (secuii) care păzeau căile târgului, de asemenea, din patru părți, nu au putut să facă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
atâta lumină, încât să se lupte foarte bine. Are loc mare măcel, mai întâi la poartă, apoi pe căi și pe la răscruci; lupta se încleștează cu asemenea avânt, de amândouă părțile, încât părea că nimic nu se (putea) înfăptui mai aprig. Dinadins, două coloane în pătrat țintesc spre gazda regelui, pe amândouă căile, dau buzna peste veteranii rânduiți acolo, (iar) aici are loc bătălia cea mai aprigă și mai cumplită.” Până la acest punct, descrierea lui Bonfinius este destul de corectă. Finalul este
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
asemenea avânt, de amândouă părțile, încât părea că nimic nu se (putea) înfăptui mai aprig. Dinadins, două coloane în pătrat țintesc spre gazda regelui, pe amândouă căile, dau buzna peste veteranii rânduiți acolo, (iar) aici are loc bătălia cea mai aprigă și mai cumplită.” Până la acest punct, descrierea lui Bonfinius este destul de corectă. Finalul este însă în mod voit ambiguu. Scrie Bonfinius: „Cad mulți valahi, și, câtă vreme ei se străduie să-i azvârle pe dușmani afară din casă, (iar) aceia
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
scris un cronicar oriental despre această bătălie. Prin publicarea fragmentelor din cronica lui Kemal-Pașa-Zade avem de data aceasta posibilitatea să știm ce a scris un cronicar oriental despre urmărirea oastei otomane. După acest cronicar, urmărirea moldovenilor a fost atât de aprigă, încât turcii au fost nevoiți să fugă pe drumuri pe care nu le cunoșteau. „Când călăreții (turci), venind iute ca vântul și cu iuțeala unui torent, s-au îngrămădit în groapa aceea (este vorba, probabil, de o râpă de pe malul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
i-o pun,/ Și-alții cinci în chinșî-l strâng,/ Șialții cinci călare-l pun”. Cei douăzeci și cinci de dregători reușesc cu greu să stăpânească energia nărăvașă care ascultă doar de feciorul consubstanțial cu miticul. El poate nu numai să domolească bidiviul aprig, dar știe să îl poarte în mod magic și devine un concurent al soarelui: „Strânge calul, mi-l cofTânge,/ Calu-mi sare și-mi răsare,/ Cu Soarele se-ntre- ceare”. Demonstrația de echitație magică este caracterizată de prezentul indicativ, fiindcă saltul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mâncat de mama zmeilor atunci când dublura cu fratele geamăn (basmele din Ciclul celor doi frați, A, Tipul Dioscurilor) implică moartea temporară, specifică inițierii. Piedicile magice o întârzie temporar, sfârșitul bestiei se află în însăși natura ei, răul se autoanihilează: „e aprigă și de un temperament incoercibil și la supărare plesnește în sensul propriu al cuvântului”. Antidotul maleficului se află în natura negativă intrinsecă, personajele opozante din basme fiind adeseori pedepsite la nivel narativ cu ... apoplexie: „daca se văzu înfruntat până întratât
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de formare a unui guvern provizoriu, care să pregătească o cale democratică de organizare a viitorului statului român. Reamintesc că, în acele prime zile de "revoluție", M.A.E. era singura autoritate legală și care funcționa normal în condiții de aprigă anormalitate. Formarea noului guvern era o necesitate obiectivă, întrucât ambasadele României mai ales din statele Tratatului de la Varșovia înregistraseră mai multe solicitări de a avea contacte cu noile autorități de la București. Nu întâmplător, primii oaspeți oficiali primiți de noua conducere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
întâlnirile colegiale și prietenești. D E S P Ă R Ț I R E Adio, câmpuri înverzite Sculptate în sufletu-mi pribeag. Adio lanuri aurite, Din trecutu-mi atât de drag. Îmi zboară gândul meu departe Purtat de un dor aprig și tăcut Prin vii, grădini, livezi încărcate. Adio, întregului trecut. Mângâia-mă vor amintirile duioase Până mă va ajunge apusul necruțător. Purta mă vor cărările prin câmpiile mânoase În diminețile cu rouă, cântate de ciocârlii în cor. Adio voi ortaci
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
planetar, cu gesturi largi democratice în stil Whitman, Vladimir Cavarnali, cum apreciaza Mihai Cimpoi, este producător de chiote și țipete înfricoșătoare, colorate în chip expresionist”. (Chiui ca un scit în stepă). Poezia lui este viforoasă, eruptivă, dominată de o imaginație, „aprigă” și „învolburată de enigme.” Cavaler al hiperbolei, poetul aleargă „în căruțe de foc pentru a înfrăți bucuria cu oțelul, își spală palmele în cer, așterne sub fiecare brazdă a cernoziomului, cu care se crede înfrățit, câte o poemă cu visurile
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
argintii ca niște stele pe câmp, sălbatice și gâtuite de alice. Le culegeam de prin buruieni și desișuri, potrivindu-mi-le pe la șolduri și brânci. Și cum nu erau atinse decât de o moarte vagă și albă, începuseră să bată aprig din aripi, din inimi și din idealuri, iar eu simțeam că mi se surpă țărâna sub picioare, că zbor de-a binelea, că însuși miezul cerului e pe-aici, pe-aproape. De aterizat, n-am putut ateriza decât după ce rupsesem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
spunea într-un interviu că "epigonii nu sunt decât niște sinucigași"... Dar nu sunt inspirat, așa că te rog a mă absolvi de a da un răspuns mai detaliat la această întrebare. Laurențiu Ulici a fost, în perioada postbelică, cel mai aprig și mai consecvent apărător al breslei scriitoricești în general, și al cauzei tinerilor scriitori, cu precădere Laurențiu Ulici a fost un artizan al definirii literare a "kilometrului zero al literaturii române " la Sighet. Voi, câțiva, păreați locotenenții lui Laurențiu Ulici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
răspuns: zi de zi, noapte de noapte. Cred că nu-i departe ziua când i se vor consacra ample cercetări asupra operei și asupra vieții sale. Le merită din plin și cu asupra măsură! Laurențiu Ulici a fost cel mai aprig și mai consecvent apărător al breslei scriitoricești în general, și al cauzei tinerilor scriitori, cu precădere. Pe mulți i-a nășit, mulți îi datorează supraviețuirea unii chiar la propriu, nu doar cea literară multora le-a fost sfetnic și călăuză
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
din 10 octombrie 1899 al autorităților militare "se interzic coridele de tauri în insulă Cuba". În discuțiile pentru redactarea noii Constituții a Cubei, din perioada noiembrie 1900 februarie 1901, pe marginea drepturilor de "asociere și reunire'', s-au consemnat dispute aprige privind dreptul de organizare a coridelor. Discuții în Parlament pe tema reluării coridelor au avut loc și în 1910, 1914, 1915. Ultima arenă din Havana, "Los Zapotes'', s-a înființat în 1908 și a funcționat până în 1940, autoritățile impunând ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Machu Picchu La Machu Picchu în noapte se-adună războinici incași, duc sfaturi de taină în șoapte, stau strajă pe ziduri arcași. Ard focuri în temple, pe-altare dau preoți jertfire de vieți și inima-n piatră tresare mușcată de aprigi săgeți. Ni-s zeii potrivnici de-o vreme, în Cuzco dușmanul a-nvins, ne plouă de-un timp cu blesteme și Marele Inca e prins! Au fost profeții necrezute de tragic sfârșit de pe ape, acuma ni-s rugile mute și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
prin case și la țară, mai ales fiind dată lipsa de trenuri [de] atunci. Li se permiteau multe ca să-i îmbărbăteze, le promiteau pacea pe luna lui aprilie prin înfometarea Angliei și Italiei. Se publică discursul lui Bethmann-Hollweg94, declarând războiul aprig cu submarinele ca lovitură finală. politica conservatorilor Ai noștri jubilau și mulți își regăsiseră curajul, convinși că pacea ne așteaptă în toamnă. Inamicul nemaiavând nimic de menajat, ne resemnasem să-l vedem și mai neîndurător, dar pre feram urgia scurtă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ca o condiție de admitere la vot, promițând însă că în curând nu va mai rămâne nimeni neștiutor de ea, cu luarea școlilor de statul ungar. Tisza l-a combătut strașnic, nu voia nici măcar această ipocrită concesie; lupta a fost aprigă și votul s-a amânat. Dar dezvelirea intențiunilor acestea întărea și mai mult convingerea românilor că trebuiau să se prepare la luptă dârză, pe viață sau pe moarte. Scrisorile din Moldova se succedau, dar acum dânșii erau și mai izolați
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]