KorAP: Find »[drukola/base=arhaic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...95 96 97 ...143 >

3,560 matches

Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808

reprezentări de zei sau ansamblul iconografic Zeița-Mamă-Copilul, figuri atât de comune în Orient, sunt destul de rare în regiunile danubiene, în plus, asemenea statuete n-au fost niciodată găsite în morminte. Unele descoperiri recente au confirmat în mod strălucit originalitatea culturilor arhaice din Europa de Sud-Est, adică a complexului pe care Marija Gimbutas îl numește "Old European civilization". Într-adevăr, o civilizație care cuprinde cultura grâului și a orzului, domesticirea 42 Vezi Miiller-Karpe, o/7. Ciî., II, pp. 61 sq., 339,351

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
fost "impulsul inițial" al acestei culturi 43. Dar nu există vreo dovadă arheologică pentru a indica un aflux de imigranți veniți din Asia Mică, în posesia plantelor cultivate și a animalelor domestice 44. Oricare ar fi originea sa, "civilizația europeană arhaică" s-a dezvoltat într-o direcție originală, care o distinge atât de culturile Orientului Apropiat cât și de acelea ale Europei Centrale și Septentrionale, între ~ 6500 și ~ 5300 a avut loc un puternic avânt cultural în Peninsula Balcanică și în

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
Gimbutas vorbește de "în jur de 5000 î. Hr." (P- 11). 47 Hortensia Dumitrescu, "Un model de sanctuar descoperit la Căscioarele", fig. l și 4 (aceasta din urmă, reprodusă de M. Gimbutas, fig. l, p. 12). 48 După M. Gimbutas, "civilizația arhaică europeană" elaborase și o scriere (cf. fig. 2 și 3), deja către ~ 5300 - 5200, adică cu 2000 de ani înainte de Sumer (p. 12). Dezintegrarea acestei civilizații începe după ~ 3500, în urma invaziei populațiilor stepei pontice (p. 13). ajuns să luăm în

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
nume pe care-1 avea și în vremea Egiptului faraonic. Grâul fiert care este oferit la funeralii și parastase în România și în Balcani se cheamă colivă. Numele (Kollyvă) și ofranda sunt atestate în Grecia antică, dar obiceiul este, desigur, mai arhaic (se crede că îl regăsim în mormintele de la Dipylon). Leopold Schmidt a arătat că anumite scenarii mitico-rituale, încă în vigoare la țăranii din Europa Centrală și sud-Orientală la începutul secolului XX, păstrează fragmente mitologice și ritualuri dispărute, în Grecia veche

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
minereurilor, le face "coapte", într-un interval miraculos de scurt. Fierul se dovedește a fi mijlocul de "a face mai repede", dar și de a face altceva decât ceea ce era deja în natură. Acesta este motivul pentru care în societățile arhaice, topitorii și fierarii sunt renumiți ca "stăpâni ai focului", alături de șamani, vindecători și magicieni. Dar caracterul ambivalent al metalului 53 T. A. Rickard, Mân and Metals, I, p. 149. 54 Vezi M. Eliade, Forgerons et alchimistes, pp. 46 sq. 55

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
desemnând "Marea primordială") este prezentată ca "mama care a zămislit Cerul și Pământul" și "strămoașa care a născut pe toți zeii". Tema Apelor Primordiale, imaginate ca o totalitate în același timp cosmică și divină, este destul de des întâlnită în cosmogoniile arhaice. Și în acest caz masa acvatică este identificată cu Mama originară care a născut, prin partenogeneză, primul cuplu, Cerul (An) și Pământul (Ki), încarnând principiile masculin și feminin. Acest prim cuplu era împreunat, până la confundare, într-un hieros gamos. Din

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
sanctifica și îi asigura prosperitatea și fericirea pentru anul care începea. Și mai importantă decât sărbătoarea Anului Nou era construirea templelor. Ea era, totodată, o reiterare a cosmogoniei, căci templul - "palatul" zeului - reprezintă prin excelență o imago mundi. Ideea este arhaică și abundent răspândită. (O vom regăsi în mitul lui Baal, § 50.) Conform tradiției sumeriene, după facerea omului unul din zei a întemeiat cele cinci cetăți; el "le-a clădit în locuri pure, le-a dat nume și le-a desemnat

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
Cer", în același timp cu însemnele sale, tiara și tronul 13. După potop, ea a fost pentru a doua oară coborâtă pe pământ. Credința într-o preexistentă celestă a "operelor" și a instituțiilor va avea o importanță considerabilă pentru ontologia arhaică și va cunoaște cea mai celebră expresie în doctrina platoniciană a Ideilor. Ea este atestată pentru prima oară în documentele sumeriene, dar rădăcinile sale vin probabil din preistorie, într-adevăr, teoria modelelor celeste prelungește și dezvoltă concepția arhaică, universal răspândită

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
pentru ontologia arhaică și va cunoaște cea mai celebră expresie în doctrina platoniciană a Ideilor. Ea este atestată pentru prima oară în documentele sumeriene, dar rădăcinile sale vin probabil din preistorie, într-adevăr, teoria modelelor celeste prelungește și dezvoltă concepția arhaică, universal răspândită, după care acțiunile omului nu sunt decât repetarea (imitarea) actelor revelate de către Ființele divine. 18. Primul mit al Potopului Regalitatea a trebuit adusă din nou din cer după Potop, deoarece catastrofa diluvială e echivalentă cu "sfârșitul lumii", într-

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
țara fabuloasă Dilmun 14. Regăsim tema Potopului în Epopeea lui Ghilgameș. Această celebră capodoperă, destul de bine păstrată, pune și mai bine în lumină analogiile cu narațiunea biblică. După toate aparențele, avem de-a face cu un izvor comun și destul de arhaic. După cum se știe din compilațiile lui R. Andree, H. Usener și J. G. Frazer, mitul Potopului este aproape universal răspândit; el este atestat în toate continentele (deși foarte rar în Africa) și la diverse niveluri de cultură. Un anumit număr

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
Ceea ce surprinde în versiunea sumeriană este justificarea "psihologică", adică umană, a condamnării lui Dumuzi: totul pare să se explice prin mânia Inannei când își găsește soțul instalat glorios pe tronul ei. Această explicație romanescă pare să cuprindă o idee mai arhaică: "moartea" rituală și, deci, reversibilă însoțește, inevitabil, orice act de creație sau procreație. Regii din Sumer ca și, mai târziu, regii akkadieni, îl întruchipează pe Dumuzi în hieros gamos cu Inanna 21. Aceasta presupune, mai mult sau mai puțin, acceptarea

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
p. 159. A se vedea textele citate și traduse de J. Zandee, "Le Messie", pp. 13, 14,16. Religiile mesopotamiene S-ar putea spune că regele împărtășea modalitatea divină, dar fără a deveni zeu. El reprezenta zeul, ceea ce în stadiile arhaice ale culturii implica, de asemenea, că el era într-o măsură cel pe care îl figura, în orice caz, ca mijlocitor între lumea oamenilor și lumea zeilor, regele mesopotamian efectua, în propria sa persoană, o unire ritualică între cele două

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
rege al Urukului, Ghilgameș, a eșuat în tentativa sa de a cuceri nemurirea. 23. Ghilgameș în căutarea nemuririi Epopeea lui Ghilgameș este, desigur, cea mai celebră și mai populară creație babiloniană. Eroul, Ghilgameș, regele Urukului, era deja celebru în epoca arhaică, și au fost regăsite și câteva episoade din versiunea sumeriană a vieții sale legendare. Dar, în ciuda acestor antecedente, Epopeea lui Ghilgameș este opera geniului semitic; a fost compusă în limba akkadiană, pornindu-se de la diverse episoade izolate. Este una din

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
omului, a regalității, a instituțiilor sociale, a ritualurilor etc.) constituiau esențialul științei sacre. Natural, existau mai multe mituri cosmogonice, punând în evidență zei diferiți și localizând începutul Creației într-o multitudine de centre religioase. Temele se numără printre cele mai arhaice: apariția unei movile, a unui lotus sau a unui ou la suprafața Apelor primordiale. Cât despre zeii creatori, fiecare oraș important îl situa pe al său pe primul plan. Schimbările dinastice erau de multe ori urmate de schimbarea capitalei. Atari

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
32 J. Vandier, p. 72. Un expozeu mai detaliat ia J. H. Breasted, op. Cit., pp. 103 sq. Și la R. Weill, Le champ des roseaux et le champ des offrandes, pp. 16 sq. Asemenea încercări sunt cunoscute în numeroase tradiții arhaice. Ele presupun o inițiere prealabilă, comportând anumite ritualuri și anumite învățături (mitologie și geografie funerară, formule secrete etc.). Cele câteva aluzii care se găsesc în Textele Piramidelor constituie cele mai vechi documente scrise privind obținerea unei soarte privilegiate grație anumitor

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
este ghidul prin excelență al sufletului în lumea de dincolo. Rugăciunile și formulele magice pe care le conține au drept scop să ușureze călătoria sufletului și, mai ales, să-i asigure succesul în încercările "procesului" și "cântăririi inimii". Printre elementele arhaice ale Cărții Morților, să relevăm primejdia "morții a doua" (cap. 44,130, 135-136, 175-176) și importanța de a păstra memoria (cap. 90) și de a-și reaminti numele (cap. 25); credințe amplu atestate la "primitivi", dar și în Grecia și

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
regiunea Kersonnesosului: se dansează pe două suprafețe, sub o boltă, se bea, se cântă cântece de dragoste tot atât de ritualic cum s-a asistat la slujba din capela vecină"62. Continuitatea se verifică și cu privire la alte expresii specifice ale religiozității cretane arhaice. Șir Arthur Evans insistase asupra solidarității între cultul arborelui și venerația pietrelor sacre. Regăsim o solidaritate similară în cultul Atenei Parthenos la Atena: un stâlp alăturea de arborele sacru (măslinul) și bufnița, pasărea emblematică a zeiței. Evans a arătat, în

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
asociate cu zeițe se regăsește în Grecia clasică, unde izvoarele erau adorate ca Nereide; el persistă în zilele noastre: zânele se numesc încă Nereide. Ar fi inutil să multiplicăm exemplele. Amintim că un proces analog de continuitate a structurilor religioase arhaice caracterizeză toate culturile "populare", din Europa Occidentală și regiunea Mediteranei până în Câmpia Gangelui și în China (cf. § 14). Pentru discuția noastră e important să subliniem faptul că acest complex religios - zeițe ale fertilității și ale morții, rituri și credințe privind

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
care-i reprezenta pe cuceritorii ariofoni; dar ceremonii asemănătoare se practicau în țară din neolitic. "Magia neagră" era interzisă prin Codul Legilor; vinovații erau executați. Lucru care confirmă, indirect, extraordinarul renume de care se bucurau, în mediile populare, anumite practici arhaice. Dimpotrivă, un număr considerabil de texte descoperite până în prezent probează că "magia albă" era deschis și din plin practicată; ea comporta mai ales ritualuri de purificare și de "îndepărtarea răului". Prestigiul și rolul religios al regelui sunt considerabile. Suveranitatea este

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
dioritul se laudă mereu că regatul ceresc i-a fost lăsat moștenire de tatăl său, Kumarbi. In cele din urmă este doborât de către Teșub. Acest mit este remarcabil din mai multe puncte de vedere, în primul rând, pentru anumite elemente arhaice pe care le conține: autofecundarea lui Kumarbi înghițind organul sexual al zeului pe care-1 detronase; unirea sexuală a unui zeu cu o stâncă, având drept rezultat nașterea unui monstru antropomorf mineral; raporturile dintre acest diorit gigant și Atlasul hurrit, Upelluri

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
vine până la genunchi, ea se încinge cu capetele și mâinile victimelor. Episodul este semnificativ 34.1 s-au găsit paralele în Egipt, și mai ales în mitologia și iconografia zeiței indiene Durgă 35. Carnajul și canibalismul sunt trăsături caracteristice zeițelor arhaice ale fertilității. Din acest punct de vedere, mitul lui 'Anat poate fi clasat printre elementele comune vechii civilizații agricole care se întindea din Mediterana orientală până în câmpia Gangelui. Într-un alt episod, 'Anat își amenință propriul tată, El, că-i

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
și fabuloase din primar diurn. Aceasta poate fi adevărat numai începând cu o anumită epocă și, mai ales, pentru o anumită elită religioasă. Dar nu există motive să conchidem că strămoșii israeliților erau indiferenți față de problemele care pasionau toate societățile arhaice, anume cosmogonia, crearea omului, originea morții și alte câteva episoade grandioase, încă în zilele noastre, după 2500 ani de "reforme", evenimentele relatate în primele capitole ale Facerii continuă să hrănească imaginația și gândirea religioasă a urmașilor lui Avraam. Urmând tradiția

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
în primele capitole ale Facerii continuă să hrănească imaginația și gândirea religioasă a urmașilor lui Avraam. Urmând tradiția premodernă, vom începe expunerea noastră cu primele capitole ale Facerii. Data târzie a redactării lor nu constituie o dificultate, căci conținutul este arhaic: în fond, el reflectă concepții mai vechi decât saga lui Avraam. Facerea se deschide cu acest pasaj celebru, " La început a făcut Dumnezeu (Elohim) cerul și pământul. Și pământul era netocmit și gol. Întuneric era deasupra adâncului și Duhul lui

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
celebru, " La început a făcut Dumnezeu (Elohim) cerul și pământul. Și pământul era netocmit și gol. Întuneric era deasupra adâncului și Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor" (I: 1-2). Imaginea oceanului primordial, deasupra căruia plutește un zeu creator, este arhaică 2. Totuși, tema zeului plutind deasupra abisului 1 Problemele puse de izvoarele și redactarea Pentateuhului, adică primele cinci cărți ale Legii (Torăh), sunt considerabile. Pentru scopul nostru, este suficient să amintim că sursele au fost desemnate prin termeni de: sursă

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
care evocă victoria împotriva unui monstru ofidian numit dragon (tannin), sau Rahab sau Leviathan, și care amintesc tradițiile mesopotamiană și canaaneană (cf., de ex., Psalmul 74: 13 sq.; Iov, 26: 12 sq.) 5 E vorba de o trăsătură specifică ontologiilor arhaice: animalele și plantele încep să existe cu adevărat din momentul în care li se dau nume (cf. exemplul unui trib australian, în M. Eliade, Mythes, reves et mysteres, p. 255). 6 Adăugăm că, în numeroase tradiții, îngropându-se omul, "spiritul

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]