2,985 matches
-
in 1941 o parte din nordul Serbiei - Voivodina. Ungaria a intrat în Al Doilea Război Mondial alături de Germania împotriva U.R.S.S.. Adolf Hitler l-a înlocuit pe amiralul Miklós Horthy în septembrie 1944, după ce acesta ar fi consimțit la un armistițiu cu Uniunea Sovietică și l-a instalat la putere pe fascistul extremist Ferenc Szálasi liderul partidului Crucile cu Săgeți. Începând din anii 1920, dar mai ales dupa aderarea la Pactul Anticomintern Ungaria a adoptat o serie de legi și măsuri
Ungaria () [Corola-website/Science/297060_a_298389]
-
al delegației române la Societatea Națiunilor de la Geneva (1929-1931), membru în secretariatul Ligii Națiunilor (1931-1933), ministru plenipotențiar la Haga și Varșovia (1933-1937). La 17 mart. 1944, făcea parte din echipa prințului Știrbei, care începea la Cairo negocieri relative la condițiile armistițiului dintre România și Națiunile Unite. În 1944-1945 era ministrul afacerilor externe în guvernele generalilor C. Sănătescu și N. Rădescu, director al revistei Viața Românească și codirector al gazetei Jurnalul de dimineață. După instaurarea guvernului P. Groza pleacă din țară și
Urlați () [Corola-website/Science/297058_a_298387]
-
la 1 noiembrie 1784, răscoala izbucnește cu putere la Curechiu, Câmpeniul primește cu bucurie cântecele de răsculați ale lui Horea. Aici vor fi distruse de către răsculați arhivele nobililor, fiind eliberați moții închiși. La Tibru, la 12 noiembrie se încheie un armistițiu pe 8 zile între Cloșca și colonelul imperial Schultz. Țăranii cereau să nu mai fie iobagi și să fie înscriși în armată, să fie eliberați cei închiși. Se cunoaște că ultimele încercări de rezistență ale țăranilor au fost înfrânte la
Câmpeni () [Corola-website/Science/297093_a_298422]
-
și înapoi, la data de 23 august 1944 (armata sovietică fiind deja în Moldova de nord încă din luna martie a aceluiaș an), regele Mihai își dă acordul pentru înlăturarea prin forță a mareșalului Antonescu dacă acesta va refuza semnarea armistițiului cu Națiunile Unite. În urma refuzului net al lui Ion Antonescu, regele Mihai l-a destituit și l-a arestat, iar România a trecut de partea Aliaților. Participarea României la cel de-al doilea război mondial s-a caracterizat așadar prin
Regatul României () [Corola-website/Science/297113_a_298442]
-
și influențe importante ale primului război mondial și ale Revoluției Ruse din 1917 asupra orașului. Armata germană a intrat în Riga în 1917. Țările Baltice au fost cedate Germaniei după semnarea Tratatului de la Brest-Litovsk. În urma înfrângerii Germaniei și a semnării Armistițiului cu Germania din 11 noiembrie 1918, Letonia și celelalte state baltice au fost puse în situația de a-și proclama nestingherite independența. După mai mult de 700 de ani de ocupație străină, Letonia, având capitala la Riga, și-a proclamat
Riga () [Corola-website/Science/297227_a_298556]
-
proclamarea unei Republici Populare în 1948. În 1950, Coreea de Nord cucerește cea mai mare parte din Coreea de Sud, declanșând Războiul din Coreea. Coreea de Nord va fi sprijinită de China și URSS, iar Coreea de Sud de către SUA și ONU. Războiul s-a încheiat cu un armistițiu în 1953, Coreea fiind împărțită și azi în Coreea de Sud și Coreea de Nord de-a lungul paralelei de 38 de grade. Conform constituției, Coreea de Nord este o republică socialistă, dar mulți o consideră o dictatură absolută de tip stalinist, unde Kim Ir-sen a
Coreea de Nord () [Corola-website/Science/298090_a_299419]
-
15 august, același an, este alcătuit primul guvern de către președintele Li Sang Man. Independența țării a fost recunoscută de ONU la 12 decembrie 1948. Pe data de 25 iunie 1948 Coreea de Nord invadează Coreea de Sud, astfel izbucnind Războiul coreean, care încetează în urma armistițiului de la Panmunjon din 27 iulie 1953. În ciuda acestor conflicte dintre Coreea de Nord și Coreea de Sud, țara a devenit tot mai activă pe plan internațional. În 1990 se stabilesc relații diplomatice cu URSS, iar în 1991 Republica Coreea devine membru al ONU. În
Coreea de Sud () [Corola-website/Science/298091_a_299420]
-
palestinian pe când ieșea de la rugăciune, în fața Moscheei Al-Aqsa din Ierusalim. Deoarece fiul lui Abdullah, Talal, avea probleme de sănătate (de natură psihică), a fost numit ca urmaș la tron prințul Hussein, nepotul lui Abdullah și fiul lui Talal. Acordul de armistițiu arabo-israelian din 1949 a menționează afilierea Cisiordaniei, cucerită de iordanezi și redenumită „Malul de Vest” (al Iordanului, în ) Iordaniei, care se unificase politic și geografic cu populația palestiniană din zonă prin „Acordul de la Ierihon” (sau, „A II-a Conferință Arabo-Palestiniană
Iordania () [Corola-website/Science/298109_a_299438]
-
albanezi. Un a avut loc între guvern și insurgenții etnici albanezi, mai ales în partea de nord și de vest a țării, între lunile februarie și august 2001. Războiul s-a încheiat cu intervenția unei forțe NATO de monitorizare a armistițiului. În conformitate cu termenii , guvernul a fost de acord să transfere din puterea politică și să acorde drepturi culturale minorității albaneze. Partea albaneză a fost de acord să renunțe la cererile separatiste și să recunoască toate instituțiile statului macedonean. În plus, în conformitate cu
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]
-
în război. La sfârșitul conflictului, în 13 ianuarie 1949, 700.000 de mii de palestinieni se refugiază în Cisiordania, în Gaza și în țările arabe vecine. Un zid traversează Ierusalimul separând Ierusalimul de Est de cel vestic. Se semnează un armistițiu între Israel și statele arabe beligerante, ca bază a unor eventuale tratate de pace, opțiune care a fost respinsă categoric de arabi în 1967 prin cele trei Nu! ale conferinței Ligii Arabe de la Khartoum. Linia de încetare a focului din
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
a urzit intrigi împotriva lui Brâncoveanu, și a călăuzit armata condusă de generalul Rönne care a asediat cetatea Brăilei. Grosul armatei ruse s-a confruntat cu turcii la Stănilești, fiind învinsă, astfel că la 21 iulie s-a încheiat un armistițiu. Ziarele occidentale au atribuit o mare parte din vină voievodului muntean, însă relațiile cu țarul au fost reluate și au fost strânse între 1712-1713. În perioada următoare, Brâncoveanu s-a concentrat să satisfacă cererile turcilor, deși a depus plângeri pentru
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
guvernului de la București, diplomații români au făcut tatonări printre Aliați pentru încheierea unei păci separate. Pe de altă parte, anumiți oameni politici români s-au unit, atrăgându-l și pe rege de partea lor, pentru a obține de la Aliați un armistițiu avantajos. În condițiile puternicei ofensive sovietice de la începutul anului 1944, s-au intensificat demersurile pentru încheierea armistițiului. Cele mai importante negocieri s-au purtat la Ankara (septembrie 1943 - martie 1944) și Stockholm (noiembrie 1943 - iunie 1944), din partea guvernului Antonescu, și
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
altă parte, anumiți oameni politici români s-au unit, atrăgându-l și pe rege de partea lor, pentru a obține de la Aliați un armistițiu avantajos. În condițiile puternicei ofensive sovietice de la începutul anului 1944, s-au intensificat demersurile pentru încheierea armistițiului. Cele mai importante negocieri s-au purtat la Ankara (septembrie 1943 - martie 1944) și Stockholm (noiembrie 1943 - iunie 1944), din partea guvernului Antonescu, și la Cairo (martie - iunie 1944), din partea opoziției. La Stockholm s-au dus tratative între Frederic Nanu, ambasadorul
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
Nanu, ambasadorul României în Suedia, în numele mareșalului Antonescu, și Aleksandra Kollontai ambasadoarea U.R.S.S. în Suedia. Guvernul României a sistat aceste tratative atunci când, la 12 aprilie 1944, i-a fost comunicată delegației române de la Cairo, condusă de Barbu Știrbey, condiția armistițiului: „capitulare necondiționată”, condiție respinsă de Antonescu, care își exprima neîncrederea în promisiunile sovieticilor, făcute la 13 aprilie la Stockholm, atâta timp cât ele nu erau susținute și de Marea Britanie și Statele Unite. Tatonările sterile ale diplomaților lui Antonescu, care au durat aproape doi
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
Conferința de la Teheran (28 noiembrie - 1 decembrie 1943). La 20 iunie 1944, partidele din opoziție, P.N.Ț., P.N.L., P.S.D. și P.C.R. au pus bazele unei coaliții naționale, Blocul Național Democrat, care și-a propus ca obiective răsturnarea regimului Antonescu, încheierea armistițiului cu Națiunile Unite și instaurarea unui regim democratic. Regele și-a dat acordul pentru înlăturarea prin forță a lui Antonescu dacă acesta va refuza semnarea armistițiului cu Națiunile Unite. La 23 august 1944, în urma refuzului net al lui Antonescu de
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
naționale, Blocul Național Democrat, care și-a propus ca obiective răsturnarea regimului Antonescu, încheierea armistițiului cu Națiunile Unite și instaurarea unui regim democratic. Regele și-a dat acordul pentru înlăturarea prin forță a lui Antonescu dacă acesta va refuza semnarea armistițiului cu Națiunile Unite. La 23 august 1944, în urma refuzului net al lui Antonescu de a admite acest armistițiu, regele Mihai l-a destituit și l-a arestat fiind predat inițial spre pază comuniștilor, apoi deținut în Uniunea Sovietică. La 17
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
și instaurarea unui regim democratic. Regele și-a dat acordul pentru înlăturarea prin forță a lui Antonescu dacă acesta va refuza semnarea armistițiului cu Națiunile Unite. La 23 august 1944, în urma refuzului net al lui Antonescu de a admite acest armistițiu, regele Mihai l-a destituit și l-a arestat fiind predat inițial spre pază comuniștilor, apoi deținut în Uniunea Sovietică. La 17 mai 1946 a fost condamnat la moarte pentru crime de război de Tribunalul Poporului din București. La 1
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
trecut jenant, cât și în relațiile tensionate cu evreii supraviețiutori ai Holocaustului, deciși să emigreze în Israel, precum și cu acei lideri ai lor care aveau vederi liberale. Guvernul României, împreună cu Comisia Aliată de Control, conform art. 14 din Pactul de Armistițiu cu România. a anchetat aproximativ 2.700 de acuzați de crime de război. Comisia de anchetă a stabilit că existau dovezi suficiente pentru a trimite la parchet cam jumătate din cazuri pentru crime de război, crime împotriva păcii și crime
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
mai puternică decât raționamentul omului de stat și decât patrioticele sale îndatoriri.”" În urma acțiunii energice conduse de generalul Constantin Prezan, bolșevicii au fost dezarmați și ordinea restabilită, "„Take Ionescu căutând rușinat, un motiv de a reveni asupra demisiei.”" După încheierea armistițiului cu Puterile Centrale, singura preocupare a lui Take Ionescu a reprezentat-o plecarea la Paris, unde reușise să ajungă între timp și doamna Cordescu. Va solicita guvernului român un tren special care să-l ducă la Paris pe el și
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
prin intermediul tiparului, atrăgând tot mai mulți susținători, oferindu-i protecția popularității. În 1536-1537, Danemarca și Norvegia sunt unite de regele luteran Christian al III-lea. În 1543-1550, luteranismul cuprinde orașele săsești din Transilvania și Țările Române. În 1552 are loc armistițiul de la Passau, prin care împăratul Carol Quintul garantează protestanților luterani libertatea de religie. S-a declanșat războiul civil în imperiu între apărătorii reformei și catolici, ce s-a încheiat după moartea lui Luther, prin pacea de la Augsburg, care, în 1555
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
război, ci și cetățenii austro-ungari care „nu inspirau încredere”. De exemplu, rutenii rusofili din Galiția, din Bucovina și din Transcarpatia au fost deportați în lagărele Thalerhof și Theresienstadt, unde mulți dintre ei au murit. Speranța cultivată în 1917 că un armistițiu cu Rusia, încheiat în același an în urma Revoluției din Octombrie, ar duce la o înclinare a balanței înspre o victorie a Puterilor Centrale nu s-a împlinit din cauza sosirii între timp a Forțelor armate ale Statelor Unite ale Americii. Superioritatea Imperiului German, care
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
a capitulat. Germanii au reușit pentru scurt timp să cucerească Italia nordică și centrală. Țara a rămas câmp de luptă tot restul războiului. În nord, germanii au proclamat Republica Socială Italiană (RSI), un stat-marionetă nazist, condus de Mussolini. Perioada de după armistițiu a adus apariția mișcării antifasciste de rezistență, denumită "Resistenza". Ostilitățile au luat sfârșit la 29 aprilie 1945, când forțele germane din Italia au capitulat. Aproape jumătate de milion de italieni (inclusiv civili) au murit în conflict, iar economia italiană fusese
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
ea abia ieșise din cea mai grea criză pe care o cunoscuse a Treia Republică. După opt luni fără lupte („Războiul ciudat”), Wehrmachtul a invadat, la 10 mai 1940, nord-estul Franței, iar mareșalul Philippe Pétain a cerut, la 22 iunie, armistițiul . Acesta din urmă a cerut și a obținut, la 10 iulie, puteri depline, lichidând, astfel, cea de a Treia Republică și punând bazele , care a dus o politică conservatoare, tradiționalistă și antisemită, în colaborare cu Germania Nazistă și în ciuda acțiunilor
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
răspândirea unui rău și mai mare: comunismul. Cel din urmă element al ideologiei naziste era naționalismul de tip agresiv, care se răspândise ca urmare a condițiilor specifice din Germania ultimilor ani. În opinia multor germani ca și a lui Hitler, Armistițiul din 1918 și Tratatul de la Versailles trebuiau reconsiderate, iar teritoriile pierdute trebuiau retrocedate Germaniei. Dar naționalismul lui Hitler cerea ceva mai mult decât simpla restabilire a frontierelor din 1914. El dorea crearea unui „Reich” care să-i cuprindă pe toți
Nazism () [Corola-website/Science/296739_a_298068]
-
pericolului nazist și în cele din urmă la căderea regimului. Cea de a treia Republică a fost desființată la data de 11 iulie 1940 odată cu numirea lui Philippe Pétain ca șef al statului și acordarea puterilor depline acestuia pentru semnarea armistițiului cu Germania Nazistă. Regimul nou format a fost cunoscut ca Regimul de la Vichy sau "Statul francez". Oponenții acestuia au format un guvern în exil aliat forțelor aliate din timpul războiului, sub conducerea generalului Charles de Gaulle.
A Treia Republică Franceză () [Corola-website/Science/296735_a_298064]