6,399 matches
-
ocnă... L-a scos boierul și l-a adus la moșie - ca să mai îngrozească oamenii... că și pe vremea aceea oamenii erau mai leneși... Țiganul privi în depărtări pe ușa deschisă - parcă din neguri chema amintirile. Lepădatu, c-o custură ascuțită, tăia curele pentru opinci. —Eu, zise iar Isailă, pe mezinul boierului, pe cuconu ista Jor, l-am purtat în brațe și i-am spus povești, și l-am învățat la călărie... Pe atuncea eram mai tânăr. Acu a crescut el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
face la tine, Isail?... Ce să fac, domnule Anton? Cos cojoace... Pun, asta pun... dădu din cap neamțul și-și puse iar luleaua în gură. — Zice că-i bun, lămuri, lui Niță, cojocarul. Madama călugăriță își tremură capul și grăi ascuțit: — Moș Isailă! sunt aici niște blăni de vulpe aduse de domnu Anton... Este, este... dădu din cap neamțul. Sunt... răspunse cojocarul. Le-am îngrijit eu cum trebuie... Numai cațaveică să-ți faci din ele... Pușcat eu pe dinsele... mormăi neamțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ochi. —Trebuie să fie domnu primar... mormăi el și stătu în loc. Calul depăna mărunt din picioare; ajunse la curte, se opri. Din săniuță coborî un târgovăț scurt și pântecos. Era îmbrăcat c-o blăniță de berbec; de sub căciula naltă și ascuțită, dintre palele late ale gulerului, ieși la iveală un obraz mare, stacojiu. Ochii mititei cercetară împrejuru-i. Care a băgat de samă la cal și la lăicere?... întrebă el c-o voce gâlgâită de om gras, cu gâtul scurt. Își scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sculă de la locul lui. Prin întuneric, căuta să privească în juru-i; se gândea ce să facă pentru astâmpărul vitelor. - Dar și cânele și vitele simțiseră ceva, înaintea omului. Și când simți și omul, era prea târziu. Cu zgomote năprasnice și ascuțite începură să pârâie legăturile șopronului. Îngrozite, vitele se tălăzuiră și se izbiră în toate părțile. Bătut și de valul acesta greu, șopronul începu să se surpe. Mugind, vitele scăpau prin spărturi. Sărmanu avu un plâns omenesc de desnădejde. O plasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
trecătoare. Și râdea singură într-ascuns de temerile lui Alexa Grecu, pentru că în viața ei nu-i fusese nimenea drag. Cu toate acestea era o ființă cu porniri aprige. Cum ajunse vătăviță, începu a umbla și a se purta mai ascuțit. Și la vorbele și cârtirile celorlalte neveste de slujbași ai curții, începu a răspunde atât de subțire, usturător și pătimaș, încât toate amuțiră. Ba chiar se și temeau de dânsa, căci avea niște ochi rotunzi și arzători care străpungeau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ațintită, flăcăul înțelese că femeia îl dorea. Și luminându-i-se și lui privirea, văzu înainte-i o muiere năltuță și mlădioasă, c-o floare galbenă în părul strâns cunună, cu gura ușor deschisă, în care luceau dinții albi și ascuțiți ca de sălbătăciune. Deodată ea nu mai zâmbi și-i zise încet: —Ascultă, Costandine... eu am a-ți spune ceva... Să vii la noapte la portița de colo, din fundul ogrăzii, de lângă grajd... Am să te aștept ș-am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de plăcere. A venit la el din pâclă, adulmecându-i calea, Vidra, cățelușa lui de vânat, care caută urma cerbilor vulnerați. —Tu ești, Vidra? — Eu sunt, schiaună capauca, aburcându-se până la șoldul lui și căutându-i obrazul, cu botu-i fin și ascuțit. — Da, da, zice Culi; suie până sus și mă cunoaște. Cine ți-a dat drumul, ca să vii după mine? Pe lângă unele cusururi, maica asta a mea are și înțelepciune destulă. Văzând asemenea ceață, te-a scos de la închisoare și te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de somn! — Ba! răspunde el, și se duce. Cățelușa de vânătoare s-a luat după dânsul, ca să-l privegheze. Rămâi aici, dracului! îi poruncește el cu asprime. A izbit ușa și i-a prins coada. Vidra a dat un țipăt ascuțit. Nana Floarea face un semn plictisit cu mâna. Adică: Lehamite! așa face acest Culi totdeauna. Bolnava râde puțintel strâmb; soacră-sa o pândește cu coada ochiului. Culi se duce la căsuța calului și a vacilor. Alăturea, în bucătărie, doarme sluga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
În regulă, o să luăm un taxi. Te las acasă. Pe bancheta din spate, ascultându-l pe șofer cum urla în rusește la telefonul mobil, eu și Aidan am rămas tăcuți. I-am aruncat o privire rapidă, în timp ce luminile și umbrele ascuțite ale orașului îi alunecau pe chip, astfel că era imposibil să îi vezi expresia. M-am întrebat ce avea să se întâmple în continuare. Știam un singur lucru: după ultima escapadă, n-aveam de gând să mai ofer cărți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de poplin prinsă în talie à la Doris Day, purtată peste colanți negri cu inimi albastre străpunse de ace, o geacă de blugi cu mânecile tăiate și pantofii mei albaștri cu toc, cei despre care spuneai că sunt cei mai ascuțiți pantofi făcuți vreodată, atât de ascuțiți că ultimii zece centimetri sunt invizibili. Fără pălărie astăzi - o mică plăcere pentru sufletul meu. Te iubesc. Fata ta dragă, Anna Îi scriam două-trei mailuri pe zi, păstrând un ton degajat și dezinvolt. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
gândit, e Janie! A lui Aidan. Ce ne cumpărase? Am dat clic disperată să văd detaliile și apoi, am avut senzația că m-a lovit cineva în stomac. Janie ne cumpărase un set de cuțite de bucătărie. Din acelea foarte ascuțite, tăioase, periculoase. Ce-i drept, le scrisesem în lista de cadouri, dar de ce n-o fi putut să ne ia o pătură de cașmir sau un set de perne pufoase, care de asemenea erau pe listă? Am rămas cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
e nevoie să-i explic ce e acela un depilat brazilian, dar părea că s-a prins. În timp ce ne uitam, unul din fundurile roșii a căzut de pe o creangă și alte două au venit să-l necăjească și să râdă ascuțit, ceea ce a încântat la culme mulțimea. Au țâșnit cu toții în față cu aparatele foto și m-am pierdut de Mitch. Abia când am început să mă uit după el mi-am dat seama că nu știam de fapt cum arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Aidan, te rog. Am tresărit când mi-am auzit propria voce la început, dar apoi nu s-a mai auzit nimic. Stăteam cu urechile ciulite să aud ceva, orice. Dar tot ce se auzea era foșnetul tăcerii. Deodată un țipăt ascuțit a țâșnit de pe casetă; slab, dar cu siguranță perceptibil. M-am dat înapoi înspăimântată. Oh, Doamne, oh, Doamne, era Aidan? De ce țipase? Inima îmi bătea să-mi sară din piept. Mi-am lipit urechea de boxă, se auzeau și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
deasupra lui, foarte excitată deodată, și, ținându-mă de tăblia de la pat, am început să mă legăn înainte și înapoi. Clitorisul meu se freca de penisul lui și sânii mei îi atârnau peste față. Mi-a cuprins sfârcurile cu dinți ascuțiți, cu mâinile strângându-mi șoldurile, purtându-mă în sus și jos pe scula lui, din ce în ce mai repede. Căpătâiul patului scârțâia la unison cu zgomotele pe care le scotea el. „Ah! Ah! Ah! Ah!.“ Apoi, „Oh, la naiba, nu!“. Tresărind și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ți-a fost necredincios. Citește scrisoarea. Unde e? În geantă? Scoate-o de-acolo. Sub privirea ei vigilentă, am desfăcut scrisoarea, fără tragere de inimă, și am încercat s-o citesc, dar cuvintele îmi jucau în fața ochilor. Cu un foșnet ascuțit, i-am întins-o. —Citește-o tu. —OK. Și ascultă cu atenție. Dragă Anna, Nici măcar nu știu cum să încep această scrisoare. Cu începutul, probabil. Îți scrie Janie, Janie Wicks (pe numele de fată, Sorensen), fosta iubită a lui Aidan. Ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Fete Vesele, Jacqui a ascultat cu deosebit interes. —Eu sunt Ingrid, a zis cea însărcinată, apoi femeia de lângă ea a zis: — Iar eu sunt Krista, partenera lui Ingrid în timpul nașterii și totodată iubita ei. Jacqui mi-a tras un cot ascuțit. —Eu sunt Jacqui, a zis Jacqui. Prietenul meu mi-a dat papucii când a aflat că sunt gravidă. Iar eu sunt Anna, partenera lui Jacqui în timpul nașterii. Dar nu și iubita ei. Hm, nu că ar fi contat dacă eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Dacă aveam, de pildă, o durere de măsea, îi dădeam buletine regulate asupra simptomelor mele. —E o durere diferită acum, spuneam. Mai știi când am zis că era un fel de durere surdă, ei bine, s-a schimbat. E mai ascuțită. Aidan se obișnuise cu mine și cu obsesia mea și spunea: —Ascuțită, zău? Asta e ceva nou. Îmi și rupsesem un os acum cam vreun an și jumătate; scotocisem prin dulapuri căutând ceva și mă întorsesem prea brusc, îmi izbisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
asupra simptomelor mele. —E o durere diferită acum, spuneam. Mai știi când am zis că era un fel de durere surdă, ei bine, s-a schimbat. E mai ascuțită. Aidan se obișnuise cu mine și cu obsesia mea și spunea: —Ascuțită, zău? Asta e ceva nou. Îmi și rupsesem un os acum cam vreun an și jumătate; scotocisem prin dulapuri căutând ceva și mă întorsesem prea brusc, îmi izbisem degetul de un sertar și începusem să urlu ca în gură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cu mintea încețoșată și limba slobodă, rostind blasfemii împotriva Celui ce a interzis vinul, împotriva Celui ce a spus: „Nu veniți la rugăciune în stare de beție!“ Astaghfirullah! Mohamed taică-meu își drese glasul, având gâtul parcă zgâriat de tonul ascuțit pe care-l luase, după care continuă: — Da, frați drept-credincioși, lucrurile astea se petrec în orașul vostru, sub ochii voștri, iar voi nu faceți nimic, de parcă nu v-ar aștepta Dumnezeu în ziua Judecății ca să vă ceară socoteală. Ca și cum Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a răsunat vocea tatei: — Hassan, trezește-te dacă vrei să-ți vezi orașul! Ieșind din toropeală, mi-am dat seama că micul nostru convoi ajunsese deja la picioarele unei incinte de culoarea nisipului, înaltă și masivă, crenelată cu nenumărate merloane ascuțite și amenințătoare. O monedă strecurată în palma vameșului ne-a lăsat să trecem pe sub o poartă. Eram în interiorul zidurilor. — Privește, insista Mohamed. Jur-împrejurul orașului Fès se înșiruiau cât vezi cu ochii dealuri presărate cu nenumărate case din cărămidă și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dintre patronii lor, locuite fiind de cei numiți al-hiwa. Așa cum am scris în Descrierea Africii, al cărei manuscris a rămas la Roma, aceștia sunt bărbați permanent îmbrăcați în femei, fardați și purtând podoabe, care își rad barba, vorbesc cu glas ascuțit și torc lână în timpul zilei. Oamenii din Fès nu-i văd decât cu prilejul funeraliilor, căci există datina ca ei să fie angajați alături de bocitoare spre a spori jalea. E bine de știut că fiecare dintre aceste ființe are un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
întâmplat ceea ce orice ființă cu un dram de judecată ar fi putut ghici. Mohamed era alături de Warda, iar maică-mea s-a strecurat tremurând în odaia lor. Tocmai se pregătea să toarne din lichid când concubina a scos un țipăt ascuțit, așa că taică-meu s-a trezit și, cu un gest de apărare, și-a apucat fragilul agresor de tendon. Salma a căzut plângând. Văzând fiola din mâna ei, Mohamed și-a acuzat nevasta că e vrăjitoare, nebună, otrăvitoare și, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
filosofie sau la astrologie, în ciuda interzicerii categorice a acestor materii de către suveran. Aveam norocul să avem ca magiștri niște oameni versați în toate domeniile cunoașterii. Pentru a se deosebi de gloată, unii își înfășurau turbanul în jurul unor calote înalte și ascuțite, asemănătoare acelora pe care aveam să le văd purtate de medici, în cursul șederii mele la Roma. Noi, învățăceii, aveam o simplă tichie. În pofida științei și veșmântului lor, profesorii noștri erau mai toți oameni plăcuți, cu răbdare la explicații, atenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe barbarul înalt care mai înainte îl decapitase pe soldatul roman. Uriașul îl privea cu un rânjet ce se ivea din barba mânjită de sânge. Părul roșcat îi ieșea de sub un coif de fier cu două coarne metalice, scurte și ascuțite. — Tarosh! Celtul râdea. Își șterse gura cu dosul mâinii. Își privi mâna plină de sânge și râse din nou, întinzând brațul ai cărui mușchi puternici se desenau sub pielea albă. Valerius se lăsă să alunece în zăpadă. Cuprins de spaimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
treaba în liniște, ajutat de fată. Curăță rănile cu vin amestecat cu ulei - primul pentru prevenirea infectării, iar al doilea, pentru ca pielea rănită să nu se usuce. Folosi multe dintre instrumentele sale de chirurg pentru remedierea rănilor făcute de armele ascuțite. Pe răni presără pulbere de semințe de papirus - un remediu excelent, ce ajuta cicatrizarea - și smirnă, zeamă de verigar și rășină de fistic. Fața îi era scăldată în sudoare, din cauza luptei îndârjite pe care o dădea împotriva morții. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]