38,739 matches
-
sale ritmice, acela strică cu necesitate orce efect artistic și mai cu seamă orce efect dramatic. Dar oare pentru aceea ritmul să fie șters cu desăvârșire, și scopul declamatorului să nu fie altul decât ca să dizolve versul cu desăvârșire pentru auditori și să-l reducă la vorbirea neritmică? Aceasta ar fi o distrucțiune a vieții ritmice, care nu e deloc o purtătoare numai întîmplătoare a coprinsului său, și ar însemna a-l scurta pe poet cu un element esențial. Cum e
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
versului, să nu vedem purtate decât cugetările și simțămintele după greutatea lor specifică; și tot astfel și rima are de-a descoperi urechei puterea sa muzicală, fără însă de-a-și face scop sunetul și de-a respinge cugetarea din sufletul auditorului. În rimă voim să auzim sunând spiritul în forma plină de simțire ce și-a creat-o el în mișcarea sa; însă spiritul trebuie să ni vorbească distingibil din acest sunet și să nu fie întunecat de accidenta formei sale
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o abnegație de sine în obiectul acela pe care vrea să-l re-nvieze și în sufletul altora. Această abnegație de sine declamațiunea epică după natură o cere mai puțin decât celelalte speții a declamărei. Declamatorul lasă ca să treacă pe dinaintea auditorului toate acele procese descrise de poet, astfel încît ele să se impună auditorilor ca o narațiune poetică și nu ca o întîmplare din viața naratorului. Această declamațiune e de-aceea esențial recitativă, adică fără dezapropriațiunea personalității sale proprii. Recitatorul urmează
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-nvieze și în sufletul altora. Această abnegație de sine declamațiunea epică după natură o cere mai puțin decât celelalte speții a declamărei. Declamatorul lasă ca să treacă pe dinaintea auditorului toate acele procese descrise de poet, astfel încît ele să se impună auditorilor ca o narațiune poetică și nu ca o întîmplare din viața naratorului. Această declamațiune e de-aceea esențial recitativă, adică fără dezapropriațiunea personalității sale proprii. Recitatorul urmează într-adevăr impresiunilor cari se escită în el prin natura obiectului, însă fără
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
personalității sale în obiectul care se declamă sânt cu totu1 inadmisibile. Schimbarea diferită în ton și tempo e numai o urmare a impresiunilor diferite ce le fac obiectele asupra declamatorului și pe care el vrea să le reproducă și în auditori. El rămâne însă totdeuna atât pentru sine cât și pentru auditor despărțit de materia sa. Cu toate astea declamațiunea epică va trebui să constituie un studiu deosebit pentru reprezentatorul dramatic. El învață aicea acea liniște și claritate în espresiune condiționată
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Schimbarea diferită în ton și tempo e numai o urmare a impresiunilor diferite ce le fac obiectele asupra declamatorului și pe care el vrea să le reproducă și în auditori. El rămâne însă totdeuna atât pentru sine cât și pentru auditor despărțit de materia sa. Cu toate astea declamațiunea epică va trebui să constituie un studiu deosebit pentru reprezentatorul dramatic. El învață aicea acea liniște și claritate în espresiune condiționată de despărțirea declamatorului de obiectul său, deși toate impresiunile deosebite pe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
caracter declamațiunea are a-l reproduce prin resignată abandonare în simțământ. În poeziile de speția a doua e altfel. Aicea lectorul are de-a se nalță mai mult la unitatea cugetărei și, purtat de această cugetare, el are să răzlățească asupra auditorilor dispozițiunea lirică. Aicea predomină în compozițiunea poetică patosul cugetărei și de-aceea declamațiunea va trebui s-o transmită aceasta sufletului cu deplină energie. De-aceea pentru poezii de felul acestora ajunge deja înțelegerea lor și ridicarea la cugetarea poetului pentru
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
speții nu pot fi reproduse cu deplin efect decât printr-o intuițiune poetică care să se poată transporta cu totul în subiectiva lor dispozițiune psihică. Pentru declamarea lor trebuie o natură pronunțat poetică, care să prefacă și să readucă pentru auditori la claritate sensibilă viața deplină a simțământului. Se vor găsi mult mai lesne individe care să poată citi cu efect o poezie dominată de cugetare de-a lui Schiller decât de-acelea care să poată renaște poetic acele sunete simple
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ce-o află fantazia în sine însăși, acea variațiune a formelor pe cari le percurge fantazia într-o singură poezie, jucîndu-se cu cele mai mari greutăți ce și le crează ea însăși, toate astea trebuie să pătrundă și la urechea auditorului. Aicea vocea are nevoie de cea mai mare bogăție de modulațiuni și de dominare asupra tuturor spețiilor de accent, căci vocea are să realizeze (pe deplin) în același timp și după trebuință elementul muzical din rime, greutățile în ritm și compozițiune
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
citirea dramatică a singuratecelor role mai e de făcut pasul din urmă la citirea unui întreg dramatic: culmea a toată declamațiunea dramatică și a toată arta vorbirei. Se cere însă coexistența celor mai strălucite însușiri spre-a reproduce în fantazia auditorului prin declamațiune un întreg dramatic ca o operă de arte vie în sine. Abia timpul cel mai nou a făcut dintr-asta în Germania o artă proprie și de sine stătătoare, de-a cărei fundator și strălucit interpret se poate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de artă, totodată însă el are de-a procede în fiece moment la această renegare a personalității sale pentru vrouna din personalitățile deosebite a opului. Prin momentul întîi el ține toate figurele diferite într-un singur întreg și-i impune auditorului asigurarea, cea atât necesară pentru orice gustare a artei, cumcă lectorul poartă în sine însuși, în intuițiunea sa intelectuală, unitatea acestei varietăți vii. Prin momentul al doilea i se descopere lectorului acea lucrători internă a caracterelor pe cari el le
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ni le descopere și nouă cu o claritate diafană. Pentru că prolectorul dramatic concentră în el unitatea cea vie a tuturor figurelor deosebite, de-aceea opera poetică se va reproduce în mare parte mult mai clară și mai amăsurată în intuițiunea auditorului cult decât prin reprezentarea scenică, unde roluri subordinate se joacă așa de rar bine; pe când, din contra, la un prolector dramatic care pricepe toate celea în legătura lor internă și în semnificarea lor necesară până și figurile cele laterale vor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de orce mijloace care să escite iluziunea afară de ton face ca acest fel de mulțămire sufletească să nu fie accesibilă decât spiritelor culte; căci aicea spiritul poetului, liber și separat de orce material și fără pârghia iluziunei sensibile, coincide cu auditorii lui. Cine aduce cu sine într-un mod or într-altul un interes de-o natură materială adăogat artei acela aicea nu va găsi satisfacere deplină, și la oameni ca aceștia entuziasmul pentru felul acesta de mulțămire sau e simulat
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mișcare adânc dureroasă asupra tragicei vieței sale sufletești. Lucrul de căpetenie e aicea ca să ne [convingă] atât pe noi cât și pe june că Lady, deși în relațiuni foarte echivoce cu principele, totuși n-a pierdut internul ei curat uman. Auditorul să fie convins despre adevărul și sinceritatea narațiunii, ca astfel să nu găsească neesplica[bilă] mișcarea adâncă a lui Ferdinand, ci s-o simtă el însuși. Trebuie să mai pomenim două narațiuni remarcabile în privința artistică și adică: întîi narațiunea lui
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și astfel, prin însuflețitoarea mărime a ideei și prin tonul însuflețit al actorului, declamațiunea va face ca acea impresiune adâncă făcută asupra sufletului sultanului să fie, ca curat umană, îndreptățită pe deplin și să răsune ca atare și în pieptul auditorului. REPREZENTAREA CARACTERELOR (DIE CHARAKTERDARSTELLUNG) (CARACTERIZAREA. GRIMA. MASCA. COSTUMUL) NATURA CONCEPȚIUNII IDEALE A CARACTERULUI Orce reprezentare a unui caracter are scopul de-a pune înainte-ne un om întreg care poartă în el principiul vieței sale. Materialul pentru aceasta i-l
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
s-o sensibilizeze și actrița. Tonul naiv, ingenuu, copilăresc al scenei întîie, care nici nu tradă puterea și pasiunea adormită, acest ton naiv [cedează] înaintea unui altuia din care ni vorbește o simțire ce umflă sufletul întreg. Din tonurile acestea auditorul presupune acea putere a inimei care-a coprins pentru toată viața sufletul ei plin. Deși natura cea copilăroasă din actul [întîi] nu s-a pierdut cu desăvârșire, totuși prin ea pătrunde un foc întunecos care roșește cerul ei senin. Epoca
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
la complectarea înțelesului zidăriei. Accentul etic deslucind adâncimile vieței sufletești individuale, urmează că accentul logic și cel simbolic îi sânt subordonate. Amândouă acestea nu pătrund până la espresia individuală a sufletului și stau în urma accentului aceluia, care predă o vorbire urechei auditorului asemenea unui fruct care au crescut [din] stratul specific compus al caracterului. În raport cu acesta accentul logic are numai funcțiunea de-a da materialul măsurat căruia accentul etic îi inspiră suflet. TOTALITATEA ARTISTICĂ A REPREZENTĂRII DRAMATICE Privită din punt de vedere
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
înainte, nu poate fi alta decât cea maghiară paragraful 39); apoi limba deosebitelor ținuturi - daca n-o fi cea maghiară - nu se poate propune la toate gimnaziile și școalele reale, deci și la cele confesionale, decât numai ca studiu extraordinar auditorilor de bună voie, ba încă în așa chip încît corpul profesoral să poată eventual opri pe cei interesați de la învățarea ei paragrafele 9, 78), iar ministrului i se rezervă dreptul de-a statornici dimensiunea studiilor obligatorii în așa chip încît
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
acum, când o mână de oameni independenți tot mai găsesc mijlocul de-a pătrunde în Adunări, controlul nu este nimic mai puțin decât eficace; miniștri și partid guvernamental trec peste întîmpinările cele mai justificate cu cîte-o sofismă calculată după ușurința auditorului sau cu cîte-o contraacuzare vulgară. Ce va deveni însă controlul ce are a-l exercita puterea legiuitoare când atotputernicia guvernamentală nu va mai avea a se teme nici de criticile cuviincioase ale unei opoziții moderate? Abatele Galiani, o figură cunoscută
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
vedea, așa sper, din adnotările mele. O altă premisă foarte importantă, datorită căreia noua teorie a narațiunii a putut să fie construită pe o bază mai largă de texte decît vechea tipologie a situațiilor narative din 1955, au creat-o auditorii mei de la Universitatea din Graz, care au tratat în lucrările de seminar sau în disertații o parte însemnată din materialele necesare pentru aceasta, contribuind în acest mod cu unele idei foarte fructuoase la dezvoltarea teoriei. Li se cuvin, de asemenea
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
cuvinte (ce fac și eu acum), unul mai bun reprezentarea, punerea în scenă, și unul excelent: punerea în interacțiune. În primul caz, cel al discursului, faceți un expozeu sau o expunere, recitați un text sau aranjați obiecte într-o vitrină. Auditorul sau spectatorul privește, ascultă nemișcat, nu se clintește nimic, e dificil de urmărit și plictisitor de moarte. În al doilea caz, cel al parcursului sau al spectacolului, există un început, un cuprins și un sfîrșit; spectatorul vede desfășurarea unei istorii
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
alături de un număr tot mai mare de IMM-uri și de colectivități teritoriale, cum este cazul Prefecturii Mie. Având În frunte un comitet executiv (Managing Committee) condus de un președinte și un vicepreședinte, structura cuprinde un număr important de directori, auditori, comitete și grupuri de lucru tematice, precum și membri de onoare, aleși din rândul celor mai prestigioși reprezentanți ai managementului superior al principalelor companii japoneze. Adunarea Generală Anuală a KMSJ reunește câteva sute de participanți și acordă o serie de Premii
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
sunt toate, ajungându-se astfel la forma lahu, iar apoi, din venerație, au adăugat articolul hotărât, lungind și vocală a72. Dar cei mai multi teologi sunniți, cu excepția mu‘taziliților, preferă să considere acest nume că pe un nume propriu. Oricum, cititorii și auditorii Coranului așa l-au perceput și îl percep. Din exemplele de traducere citate, constatăm că traducătorii optează fie pentru păstrarea numelui ca atare, fie pentru echivalarea lui cu cuvântul ce desemnează divinitatea supremă în limba-țintă. În lucrarea să pe tema
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
două expresii nu par totuși a autoriza o astfel de interpretare. Semnificație de bază: cel care ține socoteală (în vederea răsplătirii sau pedepsirii). 2.1.8.7. (al-)Șam SOI „cel ce aude”; ASM „Cel care Aude Totul”; GG „Auzitorul”; Marr „Auditor”; RB „l’Audient”; DM „celui qui entend parfaitement”; YA „Thou hearest all things”; Arb „the All-Hearing”. Cu forma de participiu activ intensiv, apare urmat de nume cu aceeași formă care îi întăresc semnificația, ce se referă tot la cunoaștere: e
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
explicită caracterul permanent al acestei acțiuni divine. Semnificație de bază: răspunde favorabil rugăciunii. 2.1.13.8. Șam‘: SOI „cel ce aude” (34, 49: 14, 41)/„asculți” (3, 33); ASM „Cel care aude”; GG „Auzitorul”/„Cel ce aude” (rugile); Marr „auditor (deprecationis)”; RB „audient” (34, 49)/„Celui qui entend (la prière)”; DM „celui qui entend” (34, 50)/„celui qui exauce (la prière); Arb „Allhearing”/„hears (the petition)”. La v. 34, 50/49, pe care tocmai l-am citat, unde se află
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]