2,578 matches
-
i (în germană "Österreicher") sunt un popor etnic german a cărui origine se găsește în vestul Europei centrale, în Austria. Termenul englez "Austrians" (austrieci) a fost aplicat populației Austriei habsburgice în secolul al XVII-lea sau al XVIII-lea. Cuvântul englez "austriac" este un derivat al numelui propriu Austria, care este o latinizare a Österreich, numele german pentru Austria. Acest cuvânt este derivat din
Austrieci () [Corola-website/Science/323336_a_324665]
-
în germană "Österreicher") sunt un popor etnic german a cărui origine se găsește în vestul Europei centrale, în Austria. Termenul englez "Austrians" (austrieci) a fost aplicat populației Austriei habsburgice în secolul al XVII-lea sau al XVIII-lea. Cuvântul englez "austriac" este un derivat al numelui propriu Austria, care este o latinizare a Österreich, numele german pentru Austria. Acest cuvânt este derivat din Ostarrîchi, care apare pentru prima dată în 996. Aceasta, la rândul său, este, probabil, o traducere a Marcha
Austrieci () [Corola-website/Science/323336_a_324665]
-
cu jumătatea de est a teritoriului de bază din Bavaria (jumătatea de vest care face parte din landul german Bavaria). Adjectivul austriac intră în limba engleză, în secolul al 17-lea, la data de trimitere a Austriei habsburgice. Ca substantiv, austriecii pare oarecum mai târziu, în a doua jumătate a secolului al 17-lea, la început, în sensul de "membri ai filialei austriece a Casei de Habsburg" (ramura junior emergente din divizarea dinastică în Habsburgii austrieci și spanioli în 1521), dar
Austrieci () [Corola-website/Science/323336_a_324665]
-
a Austriei habsburgice. Ca substantiv, austriecii pare oarecum mai târziu, în a doua jumătate a secolului al 17-lea, la început, în sensul de "membri ai filialei austriece a Casei de Habsburg" (ramura junior emergente din divizarea dinastică în Habsburgii austrieci și spanioli în 1521), dar din secolul 18, de asemenea, "un nativ sau locuitor din Austria". În antichitate popoarele germanice, „barbare”, erau grupate în mai multe triburi, precum alemani, saxoni, frizi și bavari, care au luptat împotriva Imperiului Roman, unul
Austrieci () [Corola-website/Science/323336_a_324665]
-
Consiliul executiv "ad hoc" al Adunării nu avea statut juridic și nici accepțiunea opiniei publice. La Fayette, în fața refuzului trupelor sale de a-l urma în apărarea Constituției din 1791, a ales să dezerteze și a fost luat prizonier de austrieci. Alegerile pentru Convenție s-au făcut cu vot universal, dar participarea a fost scăzută, din cauza presiunilor și intimidărilor: în funcție de regiune, prezența la vot a fost de 10-25%, variind de la o regiune la alta. Mai mulți deputați ai Adunării naționale constituante
Insurecția de la 10 august 1792 () [Corola-website/Science/323328_a_324657]
-
-și păstreze terenurile pe care le-au luat de la proprietari în 1917 și Wilhelm a împiedicat forțele armate habsburgice să rechiziționeze cerealele. Ucrainenii care s-au opus rechiziționării în altă parte - inclusiv a celor care au ucis soldați germani sau austrieci - s-au refugiat pe teritoriul lui Wilhelm. Aceste acțiuni au indignat Germania și oficialii austrieci de la Kiev dar a crescut popularitatea lui printre localnicii ucraineni, care l-au numit cu afecțiune "Prințul Roșu" nu în sensul marxist ci pentru că era
Arhiducele Wilhelm de Austria () [Corola-website/Science/324053_a_325382]
-
cultivarea cartofului chiar și în lipsa animalelor de muncă. Se pare că în timpul domnitorului Scarlat Callimachi (1812-1819) s-ar fi introdus cultura cartofului în Moldova, adus din Transilvania, conform agronomului Simion P. Radianu - 1906. Această informație este confirmată de lucrarea diplomatului austriac Ștefan Raicevici care spune că un profesor francez deținea în 1812 terenuri în arendă în Moldova care erau cultivate cu cartofi. Din lucrarea lui Nicolae Iorga numită "Documentele familiei Callimachi" (1902) reiese că domnitorul, în scopul extinderii culturii de cartofi
Istoria cartofului în România () [Corola-website/Science/324312_a_325641]
-
Munții Alpi și Carso. În perioada Războaielor napoleoniene, prin Tratatul de la Campo Formio din 1797 s-a consemnat căderea Republicii, iar regiunile care făceau parte din Stato de Tera au trecut în stăpânirea Austriei, după care Napoleon I, victorios asupra austriecilor în bătălia de la Austerlitz în 1805, le-a inclus în Regatul Italiei. În 1815, după căderea lui Napoleon, a fost creat Regatul Lombardo-Venețian, sub directul control al Austriei.
Stato da Tera () [Corola-website/Science/324365_a_325694]
-
În prag de iarnă, oastea lui Pîntea ocupă Cetatea Chioarului, transformând-o într-un cartier general al trupelor sale. Francisc Rákóczi îi trimite o scrisoare lui Pîntea în care îi cere să-și unească forțele pentru a-i alunga pe austrieci din țară. Căpetenia țăranilor români răsculați se duce la Baia pentru a vorbi cu grofii, dar aceștia dihn urma încearcă să-l captureze pentru a-l ucide. Dragomir este capturat în loc lui Pîntea, dar este eliberat cu ajutorul lui Fekete care
Pintea (film) () [Corola-website/Science/326635_a_327964]
-
Clubul a fost fondat de doi evrei austrieci sioniști, Fritz "Beda" Löhner și Ignaz Herman Körner, în anul 1909. Numele de Hakoah vine din limba ebraică care înseamnă "Puterea". Fiind prima echipă totalmente evreiască, Hakoah a atras mulți fani în întreaga lume în special în Rusia și Statele Unite
SC Hakoah Viena () [Corola-website/Science/326715_a_328044]
-
Mării Negre și Caucazului, au dus la o reacție din partea puterilor europene, în special a Austriei și Regatului Unit, care se temeau tot mai mult de creșterea puterii Imperiului Rus. Politica externă austriacă a executat o întoarcere la 180 de grade. Austriecii, care fuseseră inamicii otomanilor pentru mai multe secole, erau amenințați cu încercuirea de către ruși în Balcani. Începând cu sfârșitul secolului al XVIII-lea, austriecii s-au transformat în sprijinitorii integrității Imperiului Otoman. Lor li s-au alăturat britanicii, care se
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
de creșterea puterii Imperiului Rus. Politica externă austriacă a executat o întoarcere la 180 de grade. Austriecii, care fuseseră inamicii otomanilor pentru mai multe secole, erau amenințați cu încercuirea de către ruși în Balcani. Începând cu sfârșitul secolului al XVIII-lea, austriecii s-au transformat în sprijinitorii integrității Imperiului Otoman. Lor li s-au alăturat britanicii, care se temeau că rușii ar fi putut ocupa coloniile asiatice ale Londrei și ar fi devenit astfel o supraputere euroasiatică. Britanicii se temeau că o
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
alăturându-se unui comitet de sprijinire a luptei acestora. Cu toate acestea, până în 1826, politica guvernului său a fost una de neintervenție. Otomanii s-au dovedit însă incapabili să înăbușe revolta în lunga perioadă de neintervenție asigurată de britanici și austrieci. În momentul în care otomanii păreau că fac progrese serioase, era deja prea târziu. În decembrie 1825, contextul internațional s-a modificat în mod semnificativ odată cu moartea țarului Alexandru. Pe tronul Rusiei a urcat fratele lui mai tânăr, Nicolae. Noul
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
dar armatele otomane au fost înfrânte din nou de forțele lui Ibrahim, care a invadat iarăși Anatolia. În acestă situație critică, Mahmud al II-lea a murit, iar pe tronul otoman a venit fiul său adolscent, Abdul-Medjid I. Britanicii și austriecii s-au temut de o posibilă dezintegrare a Imperiului Otoman și acționat direct, navele lor militare blocând Delta Nilului. Egiptenii au fost obligați să se retragă din Siria dar, pe de altă parte, britanicii și austriecii l-au forțat pe
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
Abdul-Medjid I. Britanicii și austriecii s-au temut de o posibilă dezintegrare a Imperiului Otoman și acționat direct, navele lor militare blocând Delta Nilului. Egiptenii au fost obligați să se retragă din Siria dar, pe de altă parte, britanicii și austriecii l-au forțat pe tânărul sultan să îi recunoască lui Ali statutul de vicerege ereditar al Egiptului. Dinastia fondată de Ali a continuat să conducă Egiptul până la lovitura de stat din 1952. Independența de facto a egiptenilor față de Imperiul Otoman
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
În meciul tur, Rapid nu și-a dezamăgit suporterii învingând formația AC Sparta Praga cu scorul de 2-0. Pentru oamenii de fot ai vremii a fost o victorie surprinzătore mai ales că meciul s-a disputat le Praga. În retur austriecii au învins cu 3-2 cucerind astfel primul lor trofeu. "Primul play-off dintre Újpest FC și AS Ambrosiana s-a terminat la egalitate, scor 1-1, după prelungiri." "Al doilea play-off dintre Újpest FC și AS Ambrosiana s-a terminat cu victoria
Cupa Mitropa 1930 () [Corola-website/Science/325795_a_327124]
-
Protocolului de la Sankt Petersburg, adăuga și ideile lui Canning: amenințarea retragerii ambasadorilor și chiar recunoașterea Greciei în cazul refuzului medierii occidentale din partea Porții. Francezii nu făceau nicio mențiune la folosirea forței. Ideea francezilor era să obțină sprijinul britanicilor și liniștirea austriecilor. Rusia a lansat o nouă variantă de proiect în ianuarie 1827 prin care cerea un calendar al măsurilor împotriva Porții: data retragerii ambasadorilor, a recunoașterii Greciei și căile de contracarare ale acțiunilor otomanilor, dacă aceștia ar fi refuzat să accepte
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
mers în Franța pentru a convinge guvernul francez de necesitatea dezmembrării Austro-Ungariei. După Revoluția din Februarie din 1917 a plecat în Rusia (el a plecat la Londra la Petersburg în luna mai) pentru a ajuta la organizarea rezistenței slave împotriva austriecilor - Legiunea Cehoslovacă. La 5 august 1914 Înaltul Comandament Rus autorizase formarea unui batalion din voluntari cehi și slovaci aflați pe teritoriul Rusiei. Această unitate a mers pe front în octombrie 1914, unde a fost atașată la Armata a III-a
Tomáš Garrigue Masaryk () [Corola-website/Science/325821_a_327150]
-
urmau să fie împărțite între cei doi aliați. Acest aranjament era o amenințare nu doar la adresa Imperiului Otoman, ci și la adresa Regatului Unit, Austriei și Prusiei, care erau aproape lipsite de capacitatea de reacție împotriva unei alianțe atât de puternice. Austriecii erau poate cei mai afectați de un posibil atac franco-rus împotriva turcilor, care ar fi dus la distrugerea Imperiului Otoman și de aceea au încercat să prevină o asemenea amenințare cu ajutorul manevrelor diplomatice. În cazul eșecului măsurilor diplomatice, Klemens Wenzel
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
pentru prima oară expresia „Chestiunea Orientală”. Încă de la înfrângerea lui Napoleon în 1815, au existat zvonuri cu privire la planurile rușilor cu privire la invadarea Imperiului Otoman, iar rebeliunea grecilor părea prilejul potrivit pentru o asemenea acțiune. Miniștrii de externe britanic, Robert Stewart, și austriac, Metternich, l-au sfătuit pe împăratul rus Alexandru I să nu intre în război. Ei au pledat pentru păstrarea conceptului „concertului european” (colaborarea extinsă în Europa existentă din timpul războaielor împotriva lui Napoleon). Alexandru I era la rândul lui un
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
față de Casa de Habsburg o va face pe aceasta să fie recunoscătoare și să nu se mai opună ocupării de către Rusia a posesiunilor europene ale otomanilor. După înăbușirea revoluției din Austria, un atac austro-rus împotriva Imperiului Otoman părea iminent. Împărații austriac și rus au cerut sultanului să extrădeze rebelii austrieci care obținuseră azil în Imperiul Otoman, dar au fost refuzați. Austria și Rusia și-a retras ambasadorii în semn de protest și au amenințat cu declanșarea războiului. Aproape imediat, Regatul Unit
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
să fie recunoscătoare și să nu se mai opună ocupării de către Rusia a posesiunilor europene ale otomanilor. După înăbușirea revoluției din Austria, un atac austro-rus împotriva Imperiului Otoman părea iminent. Împărații austriac și rus au cerut sultanului să extrădeze rebelii austrieci care obținuseră azil în Imperiul Otoman, dar au fost refuzați. Austria și Rusia și-a retras ambasadorii în semn de protest și au amenințat cu declanșarea războiului. Aproape imediat, Regatul Unit și Franța și-au trimis vasele de război în
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
în Imperiul Otoman, dar au fost refuzați. Austria și Rusia și-a retras ambasadorii în semn de protest și au amenințat cu declanșarea războiului. Aproape imediat, Regatul Unit și Franța și-au trimis vasele de război în sprijinul otomanilor. Împărații austriac și rus și-au dat seama că miza refugiaților politici era prea mică în comparație cu primejdia unui război între marile puteri și și-au retras cererile de extrădare a revoluționarilor. În deceniul al șaselea al secolului al XIX-lea a izbucnit
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
redactat un document de compromis, care părea acceptabil pentru ruși și otomani. Dacă împăratul Rusiei a fost de acord cu termenii noii înțelegeri, sultanul Abdul Mejid a considerat că redactarea lasă loc pentru prea multe interpretări. Dacă britanicii, francezii și austriecii au fost de acord să introducă amendamentele sugerate de sultan, aceste modificări au fost respinse de curtea de la Sankt Petersburg. Regatul Unit și Franța au renunțat la ideea continuării negocierilor, în timp ce Austria și Prusia au considerat că respingerea amendamentelor propuse
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
a declarat război Imperiului Otoman pe 24 aprilie 1877. Diplomatul Alexadr Gorciakov a reușit să obțină neutralitatea Austriei în conflict prin semnarea unei înțelegeri prin care rușii primeau în caz de victorie în război mână liberă în Basarabia și Caucaz, austriecii își asigurau în schimb dreptul să ocupe Bosnia și Herțegovina, iar cele două puteri promiteau creștinilor din Balcani o mai mare libertate și independență limitată. Deși Regatul Unit continua să se teamă de creșterea influenței rușilor în Asia de sud
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]