2,645 matches
-
de teatru și de cinema american, evreu originar din Banat, cunoscut mai ales din roluri secundare "de caracter" în producții de teatru și filme din anii 1930-1940. S-a născut în anul 1903 la Timișoara - Temesvár, pe atunci în Imperiul Austro-Ungar în familia lui Hermann Bromberger și a lui Josephine, născută Roth. Când a avut 5 ani, în anul 1908, a emigrat cu familia în Statele Unite, stabilindu-se la New York. A învățat la o școală elementară din districtul 10, în zona
J. Edward Bromberg () [Corola-website/Science/334087_a_335416]
-
a fost subîmpărțit după planul contelui Josef Radetzky în trei departamente, dirijate tot de un Feldmarschalleutnant sau un „Generalmajor” ("GM"): Șef al directoratului de corespondență politică, șef al directoratului de operațiuni militare și șef al serviciilor armatei. După prăbușirea Imperiului Austro-Ungar din cauza războiului, în prima republică din Austria, titlul a existat în continuare până la unirea ei cu Germania#Al Treilea Reich (1933-1945). Cel mai faimos dintre acești generali a fost Alfred Jansa (1884-1963), un adversar îndărătnic al regimului hitlerist. Astăzi acest
Feldmarschall-Leutnant () [Corola-website/Science/334061_a_335390]
-
în războiul de tranșee de la Rawka și pe Bzura. Din septembrie 1916, Corpul I Rezervă a participat la campania împotriva României, în compunerea Armatei 9, condusă de generalul Erich von Falkenhayn. Acesta a sprijinit acțiunile de luptă ale Armatei 1 austro-ungare în luptele din bazinul mijlociu al Mureșului, în Bătălia de la Brașov, din 7-9 octombrie 1916, Bătălia de pe Valea Prahovei și în Bătălia din zona Bran-Câmpulung. La sfârșitul lui noiembrie 1916, trupele sale sale au trecut Carpații în zona culoarului Rucăr-Bran
Curt von Morgen () [Corola-website/Science/334234_a_335563]
-
august 1916, este trimis pe frontul românesc, în campania împotriva României, fiind numit comandant al "Diviziei 3 Cavalerie", de staționată în Transilvania. Această unitate s-a transformat în următoarele zile în „"Corpul de cavalerie Schmettow"” , prin atașarea Diviziei 1 Cavalerie austro-ungară. Ea a acționat pe timpul bătăliei de la Sibiu în flancul stâng al Armatei 9, făcând față cu succes atacurilor forțelor române. Pe când asigura flancul drept al Grupului Kühne în bătălia de la Târgu Jiu, în noiembrie 1916, Grupul de cavalerie Schmettow, acum
Eberhard von Schmettow () [Corola-website/Science/334235_a_335564]
-
din zona Lacurilor Mazurice din nord-estul Poloniei de astăzi, pierzând aproape 200.000 de soldați (uciși sau luați prizonieri). În sud însă, lucrurile nu mergeau atât de bine. Aici, grosul armatei rusești se opunea unui grup la fel de mare de unități austro-ungare, care și-au început o ofensivă proprie la sfârșitul lui august, și la început i-au împins pe ruși până în actuala zonă centrală a Poloniei. Cu toate acestea, un contraatac rusesc bine executat la sfârșitul lui septembrie i-a împins
Ofensiva Gorlice–Tarnów () [Corola-website/Science/334320_a_335649]
-
nu au reușit să încercuiască unitățile rusești, iar luptele s-au încheiat nedecis cu o retragere ordonată a rușilor către est până lângă Varșovia. Vremea a împiedicat alte acțiuni în următoarele luni. Generalul Franz Conrad von Hötzendorf, șeful statului major austro-ungar, propusese la început ideea divizării liniei frontului în zona Gorlice. La început, ideea sa a fost respinsă de șeful statului major german, Erich von Falkenhayn, care credea că soarta războiului depinde de frontul de vest. Ulterior, el s-a răzgândit
Ofensiva Gorlice–Tarnów () [Corola-website/Science/334320_a_335649]
-
Cracovia, la capătul sudic al Frontului de Est. În aprilie 1915, Armata a XI-a germană, recent formată (10 divizii de infanterie sub comanda generalului August von Mackensen) a fost transferată de pe Frontul de Vest. Împreună cu Armata a IV-a austro-ungară (opt divizii de infanterie și una de cavalerie sub comanda arhiducelui Joseph Ferdinand), era obligată să facă față Armatei a III-a ruse (18½ divizii de infanterie și cinci divizii și jumătate de cavalerie, conduse de generalul D.R. Radko-Dmitriev), care
Ofensiva Gorlice–Tarnów () [Corola-website/Science/334320_a_335649]
-
Joseph Ferdinand), era obligată să facă față Armatei a III-a ruse (18½ divizii de infanterie și cinci divizii și jumătate de cavalerie, conduse de generalul D.R. Radko-Dmitriev), care apăra acel sector. Generalul Mackensen primise comanda forțelor combinate germane și austro-ungare, și la 2 mai, după un masiv bombardament de artilerie, a lansat un atac care i-a luat pe ruși prin surprindere. El a concentrat 10 divizii de infanterie și una de cavalerie (126.000 de oameni, 457 piese de
Ofensiva Gorlice–Tarnów () [Corola-website/Science/334320_a_335649]
-
a fost o societate a studenților români din Cernăuți, capitala Ducatului Bucovinei din Austro-Ungaria, urmașă a societății Arboroasa. Ea a funcționat între anii 1878 și 1938, existând atât în perioada în care orașul a aparținut statului austro-ungar, cât și în perioada în care orașul a aparținut României. Afiliată Universității din Cernăuți, Junimea a fost înființată la 7 decembrie 1878. Ea a dus mai departe idealurile patriotice proclamate de Arboroasa, pe care autoritățile o desființaseră în luna noiembrie
Societatea Academică Junimea () [Corola-website/Science/334378_a_335707]
-
februarie 1867, Cernăuți), fiul lui Victor, sa căsătorit la 2 iunie 1904 cu Bertha Carolina Amalia contesă Viomes de Ponthieu (n. 14 iunie 1886, Tanger - d. 25 ianuarie 1937, București)), a fost cămătar imperial, legat extraordinar și ministru plenipotențiar, ambasadorul austro-ungar pentru Chile, Peru și Bolivia de la 16 decembrie 1912 până la 8 noiembrie 1916. După prăbușirea Imperiului Austro-Ungar, a fost membru al Consiliului Național Român din Cernăuți, după unire devenind maestru de ceremonii al Curții Regale din București. A fost ministru
Familia Stârcea () [Corola-website/Science/334373_a_335702]
-
Viomes de Ponthieu (n. 14 iunie 1886, Tanger - d. 25 ianuarie 1937, București)), a fost cămătar imperial, legat extraordinar și ministru plenipotențiar, ambasadorul austro-ungar pentru Chile, Peru și Bolivia de la 16 decembrie 1912 până la 8 noiembrie 1916. După prăbușirea Imperiului Austro-Ungar, a fost membru al Consiliului Național Român din Cernăuți, după unire devenind maestru de ceremonii al Curții Regale din București. A fost ministru în trei guverne ale Regatului România, în același timp și un confident apropiat al casei regale. Pe timpul
Familia Stârcea () [Corola-website/Science/334373_a_335702]
-
(n. 28 decembrie 1870, Udine - d. 7 august 1958, Romă, Italia), a fost un diplomat italian, ambasador în România pe perioada Primului Război Mondial. De-a lungul carierei a mai ocupat diferite poziții diplomatice la reprezentantele Italiei din Grecia, Imperiul Austro-Ungar și Spania, precum și în aparatul central al Ministerului de Externe italian. S-a opus fascismului, motiv pentru care a fost scos din diplomație în 1922 de către Benito Mussolini, pe toată perioada regimului fascist ocupându-se de activitatea societății sale de
Carlo Fasciotti () [Corola-website/Science/335095_a_336424]
-
a unor conflicte cu unele dintre puterile Antantei, în special Franța și Rusia. Din această perspectivă a sustinut necesitatea încheierii unor acorduri speciale cu Anglia, pe care o vedea, alături de Italia, ca fiind interesată de conservarea echilibrului Balcani. După ultimatumul austro-ungar dat Șerbiei, a primit instrucțiuni să solicite guvernului român să aibă o atitudine moderată față de Viena, într-o încercare de evitare a izbucnirii unui război. Cu aceeași ocazie Fasciotti a făcut cunoscut părții române interesul pe care atât Italia către
Carlo Fasciotti () [Corola-website/Science/335095_a_336424]
-
România îl aveau, acela de a preveni modificări teritoriale în Balcani și zdrobirea Șerbiei, ceea ce ar fi favorizat Imperiul Habsburgic. Fasciotti a militat pentru că Italia și România să adopte o linie de conduită comună față de declarația de război a Imperiului Austro-Ungar adresată Șerbiei, lucru ce s-a concretizat în acordul bilateral semnat la 10/23 septembrie de Fasciotti cu președintele Consiliului de Miniștri al României, Ion I. C. Brătianu. Prin prevederile acordului cele două guverne s-au angajat să nu abandoneze neutralitatea
Carlo Fasciotti () [Corola-website/Science/335095_a_336424]
-
ofensivei declanșate de inamic pe frontul din Transilvania, menținerea și consolidarea unui dispozitiv defensiv pe aliniamentul Munților Carpați și crearea condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la ofensivă. Gruparea de forțe inamică era comandată de arhiducele Carol, moștenitorul tronului austro-ungar și era formată din trei armate: Armata 7 austro-ungară, acționând în Bucovina, Armata 1 austro-ungară acționând între Târnava Mare și Olt și Armata 9 germană acționând în partea sudică a frontului, aflată sub conducerea generalului Erich von Falkenhayn, proaspăt demis
Bătălia de pe Valea Oltului (1916) () [Corola-website/Science/335116_a_336445]
-
și consolidarea unui dispozitiv defensiv pe aliniamentul Munților Carpați și crearea condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la ofensivă. Gruparea de forțe inamică era comandată de arhiducele Carol, moștenitorul tronului austro-ungar și era formată din trei armate: Armata 7 austro-ungară, acționând în Bucovina, Armata 1 austro-ungară acționând între Târnava Mare și Olt și Armata 9 germană acționând în partea sudică a frontului, aflată sub conducerea generalului Erich von Falkenhayn, proaspăt demis din funcția de șef al Statului Major general. Planul
Bătălia de pe Valea Oltului (1916) () [Corola-website/Science/335116_a_336445]
-
aliniamentul Munților Carpați și crearea condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la ofensivă. Gruparea de forțe inamică era comandată de arhiducele Carol, moștenitorul tronului austro-ungar și era formată din trei armate: Armata 7 austro-ungară, acționând în Bucovina, Armata 1 austro-ungară acționând între Târnava Mare și Olt și Armata 9 germană acționând în partea sudică a frontului, aflată sub conducerea generalului Erich von Falkenhayn, proaspăt demis din funcția de șef al Statului Major general. Planul de operații al Puterilor Centrale prevedea
Bătălia de pe Valea Oltului (1916) () [Corola-website/Science/335116_a_336445]
-
sudică a frontului, aflată sub conducerea generalului Erich von Falkenhayn, proaspăt demis din funcția de șef al Statului Major general. Planul de operații al Puterilor Centrale prevedea în faza inițială o dublă ofensivă. Prima dintre acestea era a Armatei 1 austro-ungară în zona Trotuș-Oituz având ca scop ocuparea acestei trecători și ulterior interceptarea comunicației de pe Valea Siretului pentru a preveni sosirea ajutoarelor ruse. Cea de-a doua urma să fie desfășurată de Armata 9 germană și avea ca obiectiv „"deschiderea drumului
Bătălia de pe Valea Oltului (1916) () [Corola-website/Science/335116_a_336445]
-
să pună ordine în unitățile Corpului român, care erau foarte amestecate, să pregătească trupa din nou pentru luptă și să-i reînalțe moralul". Forțele germane erau formate din "Grupul „Kraft”" - Corpul Alpin german întărit cu Brigăzile 2 și 10 Munte austro-ungare, sprijinte de o puternică grupare de artilerie. Planul german prevedea realizarea unei manevre dublu-învăluitoare asupra flancurilor dispozitivului român de către cele două brigăzi montane, urmând ca lovitura frontală de forțare a trecătorii să fie dată de Corpul Alpin. După zece zile
Bătălia de pe Valea Oltului (1916) () [Corola-website/Science/335116_a_336445]
-
Cultelor" (1892), "Legea învățământului primar" (1893), "Legea clerului mirean și a seminariilor" (1893) și reglementarea pentru fixarea parohiilor (1894). Două probleme politice majore au marcat primul mandat ministerial a lui Take Ionescu. Prima a fost sprijinul pentru românii din Imperiul Austro-Ungar. Take Ionescu, fără știrea niciunui din membrii guvernului, a alimentat în secret, din fondurile ministerului, lupta românilor ardeleni de eliberare națională. "„Banii plecau de la București, fie prin Predeal, când îi ducea chiar secretarul general al ministerului, fie direct peste munți
Activitatea politică a lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335151_a_336480]
-
Uniunii Sovietice (1965). A luptat în cele două războaie mondiale și este considerat astăzi un erou național. A îndeplinit ulterior funcția de președinte al Cehoslovaciei comuniste (1968-1975). Svoboda s-a născut la Hroznatín, Moravia. S-a alăturat în 1915 Armatei Austro-Ungare și a fost luat prizonier în același an pe Frontul de Est. După eliberare a luptat în Legiunile Cehoslovace pe teritoriul Rusiei. A luat parte la luptele legendare de la Zborov și Bakhmach și s-a întors acasă din Siberia. Apoi
Ludvík Svoboda () [Corola-website/Science/335188_a_336517]
-
ocupat până la 27 iulie 1919, cănd armata sârbească din întregul Banat românesc ocupat a fost înlăturata de către armata franceză a generalului Berthelot. În urmă Primului Război Mondial, Șerbia s-a unit cu Muntenegru și alte teritorii locuite de slavi din fostul Imperiu Austro-Ungar, formând Iugoslavia, numită inițial Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor. Între 1920-1921 s-a format Mică Antanta, o alianță între România, Iugoslavia și Cehoslovacia cu scopul de a preveni revizionismul maghiar și pentru a împiedica întoarcerea Casei de Habsburg la putere
Relațiile dintre România și Serbia () [Corola-website/Science/335238_a_336567]
-
și Financiar al Conferinței. Din însărcinarea Ministerului de Externe, în noiembrie 1921 și-a întrerupt pentru câteva săptămâni activitatea la Budapesta pentru a se alătura delgației române la "Comisiunea de Reparațiuni de la Paris" luând parte la discutarea repartizării datoriei publice austro-ungare. În 1922, a fost membru al delegației române la "Conferința Statelor Succesorale ale fostei monarhii habsburgice" de la Roma, chemată pentru a rezolva împreună cu reprezentanții Austriei și Ungariei diferitele chestiuni decurgând din tratatele de pace. În 1925 a participat la o
Ion I. Lapedatu () [Corola-website/Science/335360_a_336689]
-
cei trei frați Neuman au avut la rândul lor câte un băiat: Adolf junior, Alfred și Carol. Carol, înființează, în anul 1909, Fabrica de textile. În anul 1913 Adolf, Daniel și Adolf junior au primit titlul de baron al Imperiului Austro-Ungar pentru faptele deosebite în sprijinul comunității lor, fiind una dintre cele 27 de familii de origine evreiască de pe cuprinsul imperiului care au fost înnobilate. Francisc s-a născut la Arad în anul 1910, tatăl său fiind Alfred Neuman. Francisc a
Francisc von Neuman, Baron de Végvár () [Corola-website/Science/331667_a_332996]
-
(u), în , () a fost un general român în Armata Comună austro-ungară, apoi general de divizie în România, politician și primar al Timișoarei. provenea dintr-o veche familie română de grăniceri din Banat, tatăl său, Iancu din Petnic mama, Ana, dintr-o familie din Globurău. Tatăl avea gradul de caporal în compania
Gheorghe Domășnean () [Corola-website/Science/331805_a_333134]